Popular Bible Verses from Exodul 5

Share

Moise și-Aron, apoi, s-au dus La Faraon, și-astfel i-au spus: „Domnul, Cel care e – mereu – Al lui Israel Dumnezeu, Ție-mpărate, îți vorbește: „Acuma dar, îngăduiește, Să plece-al Meu popor. Să fie Lăsat, să meargă în pustie, Unde voiesc să pregătească Un praznic și să prăznuiască În cinstea Mea, cum se cuvine.”

Căci iată Doamne, văd prea bune, Că după ce eu i-am vorbit, Lui Faraon, cum ai dorit – Adică în Numele Tău – El a făcut și mai mult rău Poporului și n-ai venit Să-l izbăvești, cum ai vorbit.”

Moise se-ntoarse înapoi. Și către Domnul, zise-apoi: „O, Domnul meu, de ce-ai făcut, Acest rău, ce s-a abătut Peste poporul asuprit? Doamne, de ce a trebuit Să mă trimiți la ei, pe mine?

Dar Faraon răspunse: „Cine Este Acest Domn, Dumnezeu, Ca de-al Său glas să ascult eu, Și să îl las pe Israel, Să plece, căci așa vrea El? Nu Îl cunosc pe Dumnezeu, Iar pe Israel nu-l las eu, Să plece, cum ați fi voit.”

Voi, însă, nevoiți sunteți, Ca norma să nu le-o scădeți, Ci cereți, cărămizi să facă, La fel ca la-nceput, chiar dacă Acum, poporul e silit S-adune paie. S-a vădit Că toți sunt niște leneși! Iată Pentru ce strigă ziua toată: „Haidem acuma, să ne ducem Și jertfe, Domnului, s-aducem.” Acestor oameni, să le dați Mai mult de lucru! Nu-i lăsați De-acum, ca să mai trândăvească, Să n-aibă timp să rătăcească, După năluci, din mintea lor!”