Într-adevăr, doresc să știți,
Că voi, cari trebuia să fiți,
De multă vreme-nvățători,
Sunteți doar niște-ncepători
Cari au nevoie de povețe,
De cineva cari să-i învețe
Un adevăr de căpătâi,
Despre cuvintele dintâi,
Ale lui Dumnezeu, căci voi
V-ați întors, iarăși, înapoi,
Și-aveți acum, nevoie mare,
De lapte, nu de hrană tare.
Iar cel care obișnuiește,
Cu lapte doar, de se hrănește,
A fi un prunc e dovedit
Ce nu este obișnuit
Cu un cuvânt, cu o vorbire,
Cari spune de neprihănire.