Toți căpitanii – acei cari,
Peste cetate sunt mai mari –
Știu ca să judece doar dacă,
Daruri, au ca să li se facă.
Preoții știu să dea povețe
Poporului și să-l învețe,
Numai atuncea când, o plată,
Urmează să le fie dată.
Prorocii lui au dovedit
Că pentru bani au prorocit.
Și iată-i că mai îndrăznesc,
Pe Domnul, de se bizuiesc,
Zicând: „Dar nu e Dumnezeu,
În al nost’ mijloc, tot mereu?
Tocmai de-aceea, mai apoi –
Nicicând – atinși nu vom fi noi,
De valul de nenorocire
Ce se abate peste fire!”