6
Repatrierea Chivotului
1Chivotul Domnului s-a aflat în țara filistenilor timp de șapte luni.
2Filistenii i-au chemat pe preoți și pe cei care practicau divinația#6:2 Pentru divinație, vezi nota de la Deut. 18:10. și i-au întrebat:
‒ Ce să facem cu Chivotul Domnului? Spuneți-ne cu ce să-l trimitem înapoi, la locul lui.
3Ei le-au răspuns:
‒ Dacă veți trimite înapoi Chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu-l trimiteți gol, ci neapărat să-I oferiți lui Dumnezeu o jertfă pentru vină. Atunci veți fi vindecați și veți ști de ce nu s-a îndepărtat mâna Lui de la voi.
4 Filistenii au întrebat:
‒ Ce jertfă pentru vină să-I oferim?
Atunci ei le-au răspuns:
‒ Cinci bube de aur și cinci șoareci de aur după numărul domnitorilor filistenilor, pentru că aceeași urgie a fost atât peste voi toți, cât și peste domnitorii voștri. 5Faceți, deci, niște chipuri ale bubelor voastre și ale șoarecilor care vă distrug țara și glorificați-L pe Dumnezeul lui Israel. În felul acesta, poate că El Își va ridica mâna de peste voi, de peste dumnezeii voștri și de peste țara voastră. 6De ce să vă împietriți inimile așa cum și le-au împietrit egiptenii și Faraon? Nu S-a purtat El aspru cu ei, așa încât i-au lăsat pe evrei să plece, iar aceștia au plecat?
7Acum, deci, pregătiți un car nou și două vaci care alăptează și care n-au fost puse la jug niciodată. Înjugați vacile la car și trimiteți vițeii lor înapoi acasă. 8Luați Chivotul Domnului și puneți-l în car. Alături de el, într-o ladă, puneți obiectele din aur pe care I le trimiteți ca jertfă pentru vină. Apoi trimiteți-l și el va merge. 9Uitați-vă după el, iar dacă, pe drumul spre teritoriul său, va merge spre Bet-Șemeș, atunci Domnul ne-a făcut acest mare rău. Dacă nu, atunci vom ști că nu mâna Lui a fost cea care ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întâmplare.
10Oamenii au făcut așa: au luat două vaci care alăptau, le-au înjugat la car, iar pe vițeii lor i-au închis acasă. 11Au pus Chivotul Domnului în car împreună cu lada în care erau șoarecii de aur și chipurile bubelor lor. 12Vacile au mers direct pe drumul care duce la Bet-Șemeș. Ele au ținut mereu același drum, mugind, și nu s-au întors nici la dreapta, nici la stânga. Domnitorii filistenilor au mers după ele până la granița cu Bet-Șemeșul.
13Cei din Bet-Șemeș tocmai secerau grâul în vale. Ei și-au ridicat ochii, au văzut Chivotul și s-au bucurat când l-au văzut. 14Carul a intrat pe câmpul lui Iosua din Bet-Șemeș și s-a oprit acolo. Acolo se afla o piatră mare. Ei au despicat lemnele carului și au adus vacile ca ardere-de-tot Domnului. 15Leviții au coborât Chivotul Domnului și lada de lângă el în care se aflau obiectele din aur, și le-au pus lângă piatra cea mare. În ziua aceea, bărbații din Bet-Șemeș au adus arderi-de-tot și au oferit jertfe Domnului. 16Cei cinci domnitori ai filistenilor au văzut aceasta și s-au întors la Ekron în aceeași zi.
17Acestea sunt bubele din aur, pe care filistenii le-au adus Domnului ca jertfă pentru vină: una pentru Așdod, una pentru Gaza, una pentru Așchelon, una pentru Gat și una pentru Ekron. 18De asemenea, șoarecii din aur erau potrivit cu numărul tuturor cetăților filistenilor, ale celor cinci domnitori, de la cetăți fortificate până la sate și până la Marele Abel, pe care au așezat Chivotul Domnului și care a rămas până în ziua aceasta în câmpul lui Iosua din Bet-Șemeș.
19 Domnul i-a lovit pe oamenii din Bet-Șemeș pentru că s-au uitat în Chivotul Domnului; a lovit cincizeci de mii șaptezeci de bărbați din popor. Și poporul a bocit, căci Domnul lovise poporul cu o mare urgie. 20Atunci bărbații din Bet-Șemeș au zis: „Cine poate sta înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu sfânt? Și la cine să fie dus Chivotul de la noi?“. 21Apoi au trimis mesageri locuitorilor din Chiriat-Iearim, spunând: „Filistenii au adus înapoi Chivotul Domnului. Veniți și aduceți-l la voi!“.