Oratorul 1
1
1Următoarele cuvinte aparțin oratorului – fiului lui David – care a fost rege la Ierusalim. 2El a zis: „Vai, ce lipsă de sens! Cât de absurd este tot ce se întâmplă! Totul este inutil! 3Oare ce câștigă omul din toate activitățile la care se angajează în existența lui de sub soare? 4Trece o generație și vine alta; dar pământul rămâne mereu același. 5Soarele răsare și apoi apune. El se grăbește apoi spre locul de unde va răsări din nou. 6Vântul bate spre sud; apoi curenții de aer se întorc spre nord. Astfel, vântul deplasează mereu aerul; și curenții lui își reiau constant circuitul. 7Toate râurile curg spre mare, fără să o umple vreodată. Râurile revin la locul de unde au plecat; și apa lor curge din nou de acolo. 8Toate lucrurile sunt într-o permanentă agitație imposibil de descris în cuvinte. Ochiul nu se satură să privească; și urechea nu se satură să asculte. 9Ce a fost, va mai fi; și ce s-a făcut, va continua să se facă! Nu este nimic nou în existența de sub soare! 10Dacă cineva zice: «Am observat un lucru nou!», acela exista demult, încă din secolele care au fost înaintea lui. 11Nu ne mai amintim de cei care au trăit în vremurile străvechi – exact cum nici cei care ne vor urma, nu vor mai păstra și nu vor transmite generațiilor viitoare amintirea lucrurilor care au fost în timpul vieții lor.” 12„Eu – oratorul – am fost rege al poporului Israel la Ierusalim. 13M-am implicat în studiul și cercetarea înțelepciunii cu aplicație la toate lucrurile care se întâmplă sub cer. Aceasta este o activitate obositoare pe care Dumnezeu o pretinde oamenilor în tipul existenței lor. 14Am observat tot ce se face (în existența de) sub soare; și am constatat că toate lucrurile sunt fără sens și că se deplasează (ciclic) ca vântul. 15Ce a fost îndoit cândva, nu se mai poate îndrepta; și ce lipsește, nu poate fi inclus în numărul celorlalte lucruri existente. 16Mi-am zis: «Observ că mi-am mărit reputația și am progresat în înțelepciune mai mult decât toți cei care au existat la Ierusalim înaintea mea. Astfel, inima mea a beneficiat de mult mai multă înțelepciune și de cunoaștere.» 17M-am dedicat obținerii cunoașterii care este facilitată de înțelepciune. Am fost implicat în înțelegerea nebuniei și a prostiei. Dar am realizat că și această activitate este inutilă. 18Unde există multă înțelepciune, este și multă frustrare. Avansul în cunoaștere aduce cu el dezamăgirea…”
Currently Selected:
Oratorul 1: BVA
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion
Oratorul 1
1
1Următoarele cuvinte aparțin oratorului – fiului lui David – care a fost rege la Ierusalim. 2El a zis: „Vai, ce lipsă de sens! Cât de absurd este tot ce se întâmplă! Totul este inutil! 3Oare ce câștigă omul din toate activitățile la care se angajează în existența lui de sub soare? 4Trece o generație și vine alta; dar pământul rămâne mereu același. 5Soarele răsare și apoi apune. El se grăbește apoi spre locul de unde va răsări din nou. 6Vântul bate spre sud; apoi curenții de aer se întorc spre nord. Astfel, vântul deplasează mereu aerul; și curenții lui își reiau constant circuitul. 7Toate râurile curg spre mare, fără să o umple vreodată. Râurile revin la locul de unde au plecat; și apa lor curge din nou de acolo. 8Toate lucrurile sunt într-o permanentă agitație imposibil de descris în cuvinte. Ochiul nu se satură să privească; și urechea nu se satură să asculte. 9Ce a fost, va mai fi; și ce s-a făcut, va continua să se facă! Nu este nimic nou în existența de sub soare! 10Dacă cineva zice: «Am observat un lucru nou!», acela exista demult, încă din secolele care au fost înaintea lui. 11Nu ne mai amintim de cei care au trăit în vremurile străvechi – exact cum nici cei care ne vor urma, nu vor mai păstra și nu vor transmite generațiilor viitoare amintirea lucrurilor care au fost în timpul vieții lor.” 12„Eu – oratorul – am fost rege al poporului Israel la Ierusalim. 13M-am implicat în studiul și cercetarea înțelepciunii cu aplicație la toate lucrurile care se întâmplă sub cer. Aceasta este o activitate obositoare pe care Dumnezeu o pretinde oamenilor în tipul existenței lor. 14Am observat tot ce se face (în existența de) sub soare; și am constatat că toate lucrurile sunt fără sens și că se deplasează (ciclic) ca vântul. 15Ce a fost îndoit cândva, nu se mai poate îndrepta; și ce lipsește, nu poate fi inclus în numărul celorlalte lucruri existente. 16Mi-am zis: «Observ că mi-am mărit reputația și am progresat în înțelepciune mai mult decât toți cei care au existat la Ierusalim înaintea mea. Astfel, inima mea a beneficiat de mult mai multă înțelepciune și de cunoaștere.» 17M-am dedicat obținerii cunoașterii care este facilitată de înțelepciune. Am fost implicat în înțelegerea nebuniei și a prostiei. Dar am realizat că și această activitate este inutilă. 18Unde există multă înțelepciune, este și multă frustrare. Avansul în cunoaștere aduce cu el dezamăgirea…”
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2015, 2018 Viorel Silion