2 Timotei 3:1-5

„Să știi că-n zilele din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Au să se-arate vremuri grele, Ce vor aduce numai rele. Atuncea, oamenii – știu bine – Că vor fi iubitori de sine; De bani, ei fi-vor iubitori, Lăudăroși și hulitori; Nemulțumiri vor avea, multe; De-ai lor părinți, n-au să asculte; Fără evlavie-au să fie, Și plini, într-una, de trufie. Lipsiți, ei au să se vădească, De orice dragoste firească, Clevetitori, ne-nduplecați, Neîmblânziți și ne-nfrânați; La depărtare, se vor ține, Necontenit, de orice bine; Vor fi obraznici, îngâmfați, Înspre vânzare aplecați, Iubind plăcerile mereu, Mai mult decât pe Dumnezeu. Evlavia ce-o vor avea, De formă numai, va fi ea, Căci ne-ncetat, oameni-acei Tăgăduiesc puterea ei. Tu depărtează-te, mereu, De-astfel de oameni, fiul meu.