Faptele apostolilor 14
14
Pavel în Iconia
1Cu bine, au ajuns cei doi,
Până-n Iaconia, și-apoi,
În sinagogă, au intrat,
Unde, astfel, au cuvântat,
Încât mulțimea – de Iudei
Și Greci – crezură ce-au spus ei.
2Iudeii care n-au crezut,
Să întărâte, s-au zbătut,
Îndată, al Neamurilor
Suflet, în contra fraților.
3Pavel și cu Barnaba-au stat –
Chiar după tot ce s-a-ntâmplat –
Mult, în Iaconia, vorbind
Și-n Domnul propovăduind
Cu îndrăzneală. Dumnezeu
Adeverise, tot mereu,
Cuvântul Său, referitor
La har, și-n fața tuturor,
Prin cei doi, semne, El făcea
Și mari minuni înfăptuia.
4Ajuns-au gloatele-n cetate,
Astfel, să fie dezbinate.
Mulți, pe apostoli, îi urmau;
Alții, după Iudei, mergeau.
5Iudei și Neamuri se-nvoiră –
După ce mai întâi primiră,
De la ai lor capi, aprobare –
Ca să se pună în mișcare,
Să poată să îi prigonească,
Să-i bată, să-i batjocorească
Și să-i omoare, mai apoi,
6Cu pietre. Dar, aflând, cei doi,
În Licaonia-au fugit.
Acolo, s-au adăpostit
În Listra și în Derbe – cari
Erau cetățile mai mari,
Din Licaonia. Mereu,
7Ei au vorbit, de Dumnezeu
Și, Evanghelia, au vestit,
La tot norodul întâlnit.
Vindecarea unui olog
8Era, în Listra, un olog;
Din naștere-a fost slăbănog,
Căci, niciodată, n-a umblat.
9Jos, lângă Pavel, el a stat
Și-a ascultat vorbirea lui.
În ochii slăbănogului,
Când Pavel, țintă, a privit,
Că poate fi tămăduit,
A înțeles, căci el vedea,
Credința mare, ce-o avea.
10De-aceea, zise, cu glas tare:
„Hai, scoală-te drept, în picioare!”
O săritură a făcut
Ologul, și a început
Să umble, fără greutate.
11Când au văzut cele-ntâmplate,
Noroadele s-au minunat
Și-n limba lor, au cuvântat:
„Zeii s-au pogorât, la noi,
Și au chip omenesc!” Apoi,
12Ei, pe Barnaba, l-au numit
Jupiter; nume potrivit,
Și pentru Pavel, au aflat:
Mercur, acesta fu chemat,
Căci iscusit s-a dovedit,
Cuvântul, când l-a mânuit.
13Templul, cari fost-a închinat
Lui Jupiter, era aflat
Chiar în cetate, la intrare.
Acolo, preotul cel mare,
Al templului, tauri aduse,
Cununi apoi, pe cari le puse
În urmă-n fața porților,
Căci jertfe, apostolilor,
A vrut s-aducă. Imediat,
De-ntreg norodu-a fost urmat.
14Barnaba, când a auzit –
Și Pavel – iute au sărit
În mijlocul noroadelor,
Și-au sfâșiat, în fața lor,
Veșmintele și au strigat:
15„Ce faceți?! Ce va apucat?!
Stați și uitați-vă, la noi,
Căci suntem oameni, ca și voi!
Acuma dar – cum v-am mai spus –
O veste bună, v-am adus,
Ca să lăsați voi, la o parte,
Aceste lucruri, ce-s deșarte,
Și să vă-ntoarceți, negreșit,
La Dumnezeu, cari a zidit
Pământ și mare, cer și stele,
Precum și tot ce este-n ele.
16În veacurile-ndepărtate,
Lăsat-a Neamurile, toate,
Să umble, precum ele vor,
În căile plăcute lor,
17Măcar că Domnul, niciodat’,
La drept vorbind, nu S-a lăsat
Fără să facă mărturie:
V-a făcut bine, cum se știe,
Că a dat ploaie, după care
V-a dat și vremuri roditoare,
Și hrană – din belșug – v-a dat,
Și bucurie v-a turnat,
În inimi, de vi le-a umplut.”
18Cu mare greu, ei au putut
Să-mpiedice, acel popor,
De-a le aduce jertfe, lor.
Pavel în Derbe și Antiohia
19Din Antiohia, veniră
Niște Iudei, cari se grăbiră
S-aprindă ura gloatelor,
În contra apostolilor.
Cu pietre, Pavel fu lovit,
Și-apoi, crezând că a murit,
L-au scos afară din cetate.
20Dar, după cele întâmplate,
Când ucenicii au venit,
La al său trup, și-a revenit.
De jos, îndată, s-a sculat
Și, în cetate, a intrat.
A doua zi, el a pornit
Spre Derbe, fiind însoțit
Și de Barnaba. Ei, aici,
21Au câștigat mulți ucenici,
Când, Evanghelia, au vestit.
Sfârșind, cei doi au revenit,
La Listra, în Iaconia,
Apoi în Antiohia
22Și-au întărit, în calea lor,
Sufletul ucenicilor.
Să stăruie, i-au îndemnat –
Toți – în credință, ne-ncetat,
Spunând că-n cer, la Dumnezeu,
Doar prin necazuri și prin greu,
Putem pătrunde. Când sfârșiră,
23Pentru Biserici, rânduiră
Prezbiteri. Apoi, s-au rugat,
Au ținut post și i-au lăsat
În grija Domnului, în care
Se încrezuse fiecare.
24Trecură prin Pisidia,
S-ajungă în Pamfilia.
25Sosiți în Perga, au vestit
Cuvântul și-apoi, au venit,
În jos, până-n Atalia.
26De-acolo, cu corabia,
În Antiohia, apoi,
Se reîntoarseră cei doi,
De unde-n grija harului
Cel nesfârșit al Domnului,
Au fost, și ei, încredințați –
Pentru lucrăi – de către frați.
27După venirea lor, pe dată,
Biserica fu adunată,
Și-n urmă, ei au povestit,
Tot ceea ce a-nfăptuit
Domnul, prin ei, când – la credință –
El a găsit de cuviință,
Ca și pe Neamuri, să le cheme.
28Apoi, destul de multă vreme,
Cu ucenici-au petrecut,
Acolo, în acel ținut.
Currently Selected:
Faptele apostolilor 14: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Faptele apostolilor 14
14
Pavel în Iconia
1Cu bine, au ajuns cei doi,
Până-n Iaconia, și-apoi,
În sinagogă, au intrat,
Unde, astfel, au cuvântat,
Încât mulțimea – de Iudei
Și Greci – crezură ce-au spus ei.
2Iudeii care n-au crezut,
Să întărâte, s-au zbătut,
Îndată, al Neamurilor
Suflet, în contra fraților.
3Pavel și cu Barnaba-au stat –
Chiar după tot ce s-a-ntâmplat –
Mult, în Iaconia, vorbind
Și-n Domnul propovăduind
Cu îndrăzneală. Dumnezeu
Adeverise, tot mereu,
Cuvântul Său, referitor
La har, și-n fața tuturor,
Prin cei doi, semne, El făcea
Și mari minuni înfăptuia.
4Ajuns-au gloatele-n cetate,
Astfel, să fie dezbinate.
Mulți, pe apostoli, îi urmau;
Alții, după Iudei, mergeau.
5Iudei și Neamuri se-nvoiră –
După ce mai întâi primiră,
De la ai lor capi, aprobare –
Ca să se pună în mișcare,
Să poată să îi prigonească,
Să-i bată, să-i batjocorească
Și să-i omoare, mai apoi,
6Cu pietre. Dar, aflând, cei doi,
În Licaonia-au fugit.
Acolo, s-au adăpostit
În Listra și în Derbe – cari
Erau cetățile mai mari,
Din Licaonia. Mereu,
7Ei au vorbit, de Dumnezeu
Și, Evanghelia, au vestit,
La tot norodul întâlnit.
Vindecarea unui olog
8Era, în Listra, un olog;
Din naștere-a fost slăbănog,
Căci, niciodată, n-a umblat.
9Jos, lângă Pavel, el a stat
Și-a ascultat vorbirea lui.
În ochii slăbănogului,
Când Pavel, țintă, a privit,
Că poate fi tămăduit,
A înțeles, căci el vedea,
Credința mare, ce-o avea.
10De-aceea, zise, cu glas tare:
„Hai, scoală-te drept, în picioare!”
O săritură a făcut
Ologul, și a început
Să umble, fără greutate.
11Când au văzut cele-ntâmplate,
Noroadele s-au minunat
Și-n limba lor, au cuvântat:
„Zeii s-au pogorât, la noi,
Și au chip omenesc!” Apoi,
12Ei, pe Barnaba, l-au numit
Jupiter; nume potrivit,
Și pentru Pavel, au aflat:
Mercur, acesta fu chemat,
Căci iscusit s-a dovedit,
Cuvântul, când l-a mânuit.
13Templul, cari fost-a închinat
Lui Jupiter, era aflat
Chiar în cetate, la intrare.
Acolo, preotul cel mare,
Al templului, tauri aduse,
Cununi apoi, pe cari le puse
În urmă-n fața porților,
Căci jertfe, apostolilor,
A vrut s-aducă. Imediat,
De-ntreg norodu-a fost urmat.
14Barnaba, când a auzit –
Și Pavel – iute au sărit
În mijlocul noroadelor,
Și-au sfâșiat, în fața lor,
Veșmintele și au strigat:
15„Ce faceți?! Ce va apucat?!
Stați și uitați-vă, la noi,
Căci suntem oameni, ca și voi!
Acuma dar – cum v-am mai spus –
O veste bună, v-am adus,
Ca să lăsați voi, la o parte,
Aceste lucruri, ce-s deșarte,
Și să vă-ntoarceți, negreșit,
La Dumnezeu, cari a zidit
Pământ și mare, cer și stele,
Precum și tot ce este-n ele.
16În veacurile-ndepărtate,
Lăsat-a Neamurile, toate,
Să umble, precum ele vor,
În căile plăcute lor,
17Măcar că Domnul, niciodat’,
La drept vorbind, nu S-a lăsat
Fără să facă mărturie:
V-a făcut bine, cum se știe,
Că a dat ploaie, după care
V-a dat și vremuri roditoare,
Și hrană – din belșug – v-a dat,
Și bucurie v-a turnat,
În inimi, de vi le-a umplut.”
18Cu mare greu, ei au putut
Să-mpiedice, acel popor,
De-a le aduce jertfe, lor.
Pavel în Derbe și Antiohia
19Din Antiohia, veniră
Niște Iudei, cari se grăbiră
S-aprindă ura gloatelor,
În contra apostolilor.
Cu pietre, Pavel fu lovit,
Și-apoi, crezând că a murit,
L-au scos afară din cetate.
20Dar, după cele întâmplate,
Când ucenicii au venit,
La al său trup, și-a revenit.
De jos, îndată, s-a sculat
Și, în cetate, a intrat.
A doua zi, el a pornit
Spre Derbe, fiind însoțit
Și de Barnaba. Ei, aici,
21Au câștigat mulți ucenici,
Când, Evanghelia, au vestit.
Sfârșind, cei doi au revenit,
La Listra, în Iaconia,
Apoi în Antiohia
22Și-au întărit, în calea lor,
Sufletul ucenicilor.
Să stăruie, i-au îndemnat –
Toți – în credință, ne-ncetat,
Spunând că-n cer, la Dumnezeu,
Doar prin necazuri și prin greu,
Putem pătrunde. Când sfârșiră,
23Pentru Biserici, rânduiră
Prezbiteri. Apoi, s-au rugat,
Au ținut post și i-au lăsat
În grija Domnului, în care
Se încrezuse fiecare.
24Trecură prin Pisidia,
S-ajungă în Pamfilia.
25Sosiți în Perga, au vestit
Cuvântul și-apoi, au venit,
În jos, până-n Atalia.
26De-acolo, cu corabia,
În Antiohia, apoi,
Se reîntoarseră cei doi,
De unde-n grija harului
Cel nesfârșit al Domnului,
Au fost, și ei, încredințați –
Pentru lucrăi – de către frați.
27După venirea lor, pe dată,
Biserica fu adunată,
Și-n urmă, ei au povestit,
Tot ceea ce a-nfăptuit
Domnul, prin ei, când – la credință –
El a găsit de cuviință,
Ca și pe Neamuri, să le cheme.
28Apoi, destul de multă vreme,
Cu ucenici-au petrecut,
Acolo, în acel ținut.
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca