Deuteronomul 3
3
Cucerirea țării lui Og
1„Când toate-acestea le-am sfârșit,
Către Basan, noi am pornit.
Peste Basan, ca împărat,
Fusese Og, înscăunat.
Cu tot poporul, înainte
El ne-a ieșit – mai țineți minte? –
Și ne-am luptat atunci, cu ei,
Într-un ținut chemat Edrei.
2Domnul mi-a spus: „Să nu ai teamă
Căci Eu ți-i dau – de bună seamă –
Pe toți aceștia-n mâna ta.
Cu ei, trebuie-a te purta
Precum făcut-ai cu Sihon,
Cel care fost-a la Hesbon,
Și-mpărățea peste-Amoriți.
Deci trebuiesc toți, nimiciți.”
3Domnul – precum a cuvântat –
Pe Og, în mână, ni l-a dat,
Cu al Basanului ținut
Și oamenii ce i-a avut.
Bătuți au fost cu toți, de noi,
Și nimeni n-a scăpat apoi.
4Cetățile i le-am lovit –
Pe toate-atunci le-am cucerit
Și le-am luat în stăpânire;
Șaizeci au fost – cum aveți știre.
Am mai luat ținutu-Argob
Și-ntreg Basanul, de la Og.
5Cetățile-au fost întărite,
Fiind, cu zid, împrejmuite.
Porți mari, în ziduri, se aflau,
Pe cari, zăvoare, se puneau.
Erau în număr foarte mare
Cetățile acelea care
N-au fost prea tare întărite –
N-au fost, cu zid, împrejmuite.
6Le-am nimicit, făr’ ‘osebire,
Pe toate, cu desăvârșire,
Cum am făcut și cu Sihon –
Cel care domn fost-a-n Hesbon.
Cetăți am nimicit – atunci –
Bărbați, femei, precum și prunci.
7Doar prada din cetăți apoi,
Și vite, am luat cu noi.
8În acel timp, am cucerit,
De la cei care au domnit
În țara Amoriților,
Toate ținuturile lor
Ce sunt dincoace de Iordan –
Cum Dumnezeu avuse-n plan –
Pornind de la râul Arnon,
Până la muntele Hermon.
9(Hermonu-i Sirion numit,
De către neamul Sidonit,
Iar Amoriții îl numesc
Senir, când despre el vorbesc.)
10Am cucerit, precum se știe,
Cetățile de pe câmpie,
Ținutul Galaadului
Și-acela al Basanului,
Până la Salca ajungând
Și-apoi, Edreiul, atingând,
Cetăți cari ale lui Og sânt,
Pe al Basanului pământ.
11(Doar Og, cel care-nscăunat
Fosta-n Basan, ca împărat,
A mai rămas, dintr-un popor –
Din cel al Refaimiților.
Patul pe care l-a avut
Acesta, e, din fier, făcut
Și-acum, la Raba, se găsește –
Cetate-n care stăpânește
Poporul lui Amon. Socoți,
Lungimea lui, la nouă coți,
Iar patru e lățimea lui,
Și-i după cotul omului.)”
Împărțirea țării de dincolo de Iordan
12„Am luat țara-n stăpânire
Și-am dăruit-o moștenire:
O parte Rubeniților,
Și-apoi alta Gadiților,
Așa după cum ei îmi cer.
Le-am dat ținutul Aroer
Cari, pe Arnon, e așezat
Și de asemeni, le-am mai dat,
Muntele Galaadului –
Jumate din cuprinsul lui –
Și cu cetățile pe care,
Acel ținut muntos le are.
13Cealaltă jumătate-apoi,
Am dat-o – precum știți și voi –
La jumătatea dintre case
Din seminția lui Manase;
Le-am dat ținutu-Argobului
Și-acela al Basanului
Cari, mai de mult, a fost numit –
După cei ce l-a locuit
Și au dat nume țării lor –
Drept țara Refaimiților.
14Iair – feciorul lui Manase –
În stăpânire-atunci luase
Ținutu-Argob, pân’ la hotare,
Cu țările acelea care
Sunt ale Gheșuriților
Și ale Macatiților,
Punând apoi, numele lui,
Cetăților Basanului,
Încât știut e al lor șir,
Drept târgurile lui Iair.
15Din Galaad, a dobândit
Machir, o parte. Au primit,
16O altă parte, Rubeniții
Și totodată, și Gadiții;
Se întindea ținutul lor,
Până-n albia apelor
Arnonului, fiindu-i dar –
Pe mijlocul apei – hotar.
Un alt hotar al locului,
Era apa Iabocului
Ce-i despărțea pe ai lor fii,
De toți ai lui Amon copii.
17Au mai primit câmpia care
Are Iordanul, drept hotare.
Ea, de la Chineret, pornește
Și-ajunge de se mărginește
Cu o câmpie mare, lată,
Chiar lângă Marea cea Sărată,
La poala muntelui numit
Pisga, aflat la răsărit.
18Astă poruncă v-am dat eu,
Atuncea: „Domnul Dumnezeu,
Țara vi-o dă, s-o stăpâniți.
La luptă dar, voi să porniți.
Pe toți bărbații de război
Să-i înarmați, iar ei, apoi,
Să se așeze-n fruntea lui –
Adică a poporului –
Ca să se lupte-n acest fel,
Lângă întregul Israel.
19Femeile și-ai voștri prunci,
Precum și vitele, atunci –
Căci știu că multe vite sânt –
Le veți lăsa, pe-al vost’ pământ –
Căci și cetăți ați căpătat –
20Până când Domnul va fi dat,
Și pentru-ai voștri frați, odihnă –
Precum și voi primit-ați tihnă –
Și vor lua în stăpânire,
Țara pe care, moștenire,
Domnul le-o dă – cum are-n plan,
De mult – dincolo de Iordan.
După aceea, înapoi,
Aveți a vă întoarce voi,
Deci la a voastră moștenire
Ce ați primit-o-n stăpânire.”
21În vremea ‘ceea, l-am chemat,
Pe Iosua și-am cuvântat:
„Iată, ai tăi ochi au văzut,
Ceea ce Domnul a făcut,
Cu împărați-aceștia doi.
La fel va face, pentru voi,
Mereu, și cu alți împărați,
În contra cărora luptați.
22Să nu te temi, căci la război,
Domnul se luptă pentru voi.”
Moise cere să vadă țara
23„În acel timp, m-am așezat
Și Domnului, eu m-am rugat:
24„Stăpâne Doamne! Ai făcut
Așa încât eu am văzut
Mărirea și puterea-Ți mare,
Căci mă întreb: cine e oare,
Un dumnezeu în cer aflat –
Sau pe pământ – asemănat
Cu Tine, ca să fi putut
A face ceea ce-ai făcut,
Și o putere-a arăta
La fel ca și puterea Ta?
25Te rog s-asculți pe robul Tău
Și împlinește dorul său,
Să nu se risipească-n van:
Vreau, țara de peste Iordan,
S-o văd și eu. Tot ce doresc,
Este aceea să zăresc
Țara cea bună, munții care
Se-nalță maiestos în zare,
Și aș fi vrut de-asemenea,
Libanul, să-l mai pot vedea.”
26Dar Dumnezeu S-a mâniat,
Pe mine. Nu m-a ascultat,
Iar pricina, sunteți chiar voi.
De-aceea, Domnu-mi zise-apoi:
„Destul! Să nu Îmi mai vorbești,
De lucrul pe care-l dorești!
27Urcă pe vârful muntelui –
Pe Pisga – și, în jurul lui,
Ochii apoi, să ți-i rotești
Și-n patru vânturi, să privești:
Către apus, spre răsărit,
La miazăzi și negreșit,
Spre miazănoapte. Vei vedea
Țara, dar n-ai să intri-n ea.
Peste Iordan, n-ai să pășești,
Oricât de mult, tu îți dorești!
28Lui Iosua, porunci, să-i dai
Și tot mereu, grijă să ai
Să-l întărești, pentru că el
Ales este, a fi acel
Care va sta în fruntea lui –
Adică a poporului –
Și o să aibă drept menire,
Ca să-i dea țara-n stăpânire.
Tu – țara – doar o vei vedea,
Dar n-ai să poți intra în ea.”
29Apoi, cum a găsit cu cale
Domnul, eu am rămas, în vale,
În dreptul Bet-Peorului –
Aflat la poala muntelui.”
Currently Selected:
Deuteronomul 3: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Deuteronomul 3
3
Cucerirea țării lui Og
1„Când toate-acestea le-am sfârșit,
Către Basan, noi am pornit.
Peste Basan, ca împărat,
Fusese Og, înscăunat.
Cu tot poporul, înainte
El ne-a ieșit – mai țineți minte? –
Și ne-am luptat atunci, cu ei,
Într-un ținut chemat Edrei.
2Domnul mi-a spus: „Să nu ai teamă
Căci Eu ți-i dau – de bună seamă –
Pe toți aceștia-n mâna ta.
Cu ei, trebuie-a te purta
Precum făcut-ai cu Sihon,
Cel care fost-a la Hesbon,
Și-mpărățea peste-Amoriți.
Deci trebuiesc toți, nimiciți.”
3Domnul – precum a cuvântat –
Pe Og, în mână, ni l-a dat,
Cu al Basanului ținut
Și oamenii ce i-a avut.
Bătuți au fost cu toți, de noi,
Și nimeni n-a scăpat apoi.
4Cetățile i le-am lovit –
Pe toate-atunci le-am cucerit
Și le-am luat în stăpânire;
Șaizeci au fost – cum aveți știre.
Am mai luat ținutu-Argob
Și-ntreg Basanul, de la Og.
5Cetățile-au fost întărite,
Fiind, cu zid, împrejmuite.
Porți mari, în ziduri, se aflau,
Pe cari, zăvoare, se puneau.
Erau în număr foarte mare
Cetățile acelea care
N-au fost prea tare întărite –
N-au fost, cu zid, împrejmuite.
6Le-am nimicit, făr’ ‘osebire,
Pe toate, cu desăvârșire,
Cum am făcut și cu Sihon –
Cel care domn fost-a-n Hesbon.
Cetăți am nimicit – atunci –
Bărbați, femei, precum și prunci.
7Doar prada din cetăți apoi,
Și vite, am luat cu noi.
8În acel timp, am cucerit,
De la cei care au domnit
În țara Amoriților,
Toate ținuturile lor
Ce sunt dincoace de Iordan –
Cum Dumnezeu avuse-n plan –
Pornind de la râul Arnon,
Până la muntele Hermon.
9(Hermonu-i Sirion numit,
De către neamul Sidonit,
Iar Amoriții îl numesc
Senir, când despre el vorbesc.)
10Am cucerit, precum se știe,
Cetățile de pe câmpie,
Ținutul Galaadului
Și-acela al Basanului,
Până la Salca ajungând
Și-apoi, Edreiul, atingând,
Cetăți cari ale lui Og sânt,
Pe al Basanului pământ.
11(Doar Og, cel care-nscăunat
Fosta-n Basan, ca împărat,
A mai rămas, dintr-un popor –
Din cel al Refaimiților.
Patul pe care l-a avut
Acesta, e, din fier, făcut
Și-acum, la Raba, se găsește –
Cetate-n care stăpânește
Poporul lui Amon. Socoți,
Lungimea lui, la nouă coți,
Iar patru e lățimea lui,
Și-i după cotul omului.)”
Împărțirea țării de dincolo de Iordan
12„Am luat țara-n stăpânire
Și-am dăruit-o moștenire:
O parte Rubeniților,
Și-apoi alta Gadiților,
Așa după cum ei îmi cer.
Le-am dat ținutul Aroer
Cari, pe Arnon, e așezat
Și de asemeni, le-am mai dat,
Muntele Galaadului –
Jumate din cuprinsul lui –
Și cu cetățile pe care,
Acel ținut muntos le are.
13Cealaltă jumătate-apoi,
Am dat-o – precum știți și voi –
La jumătatea dintre case
Din seminția lui Manase;
Le-am dat ținutu-Argobului
Și-acela al Basanului
Cari, mai de mult, a fost numit –
După cei ce l-a locuit
Și au dat nume țării lor –
Drept țara Refaimiților.
14Iair – feciorul lui Manase –
În stăpânire-atunci luase
Ținutu-Argob, pân’ la hotare,
Cu țările acelea care
Sunt ale Gheșuriților
Și ale Macatiților,
Punând apoi, numele lui,
Cetăților Basanului,
Încât știut e al lor șir,
Drept târgurile lui Iair.
15Din Galaad, a dobândit
Machir, o parte. Au primit,
16O altă parte, Rubeniții
Și totodată, și Gadiții;
Se întindea ținutul lor,
Până-n albia apelor
Arnonului, fiindu-i dar –
Pe mijlocul apei – hotar.
Un alt hotar al locului,
Era apa Iabocului
Ce-i despărțea pe ai lor fii,
De toți ai lui Amon copii.
17Au mai primit câmpia care
Are Iordanul, drept hotare.
Ea, de la Chineret, pornește
Și-ajunge de se mărginește
Cu o câmpie mare, lată,
Chiar lângă Marea cea Sărată,
La poala muntelui numit
Pisga, aflat la răsărit.
18Astă poruncă v-am dat eu,
Atuncea: „Domnul Dumnezeu,
Țara vi-o dă, s-o stăpâniți.
La luptă dar, voi să porniți.
Pe toți bărbații de război
Să-i înarmați, iar ei, apoi,
Să se așeze-n fruntea lui –
Adică a poporului –
Ca să se lupte-n acest fel,
Lângă întregul Israel.
19Femeile și-ai voștri prunci,
Precum și vitele, atunci –
Căci știu că multe vite sânt –
Le veți lăsa, pe-al vost’ pământ –
Căci și cetăți ați căpătat –
20Până când Domnul va fi dat,
Și pentru-ai voștri frați, odihnă –
Precum și voi primit-ați tihnă –
Și vor lua în stăpânire,
Țara pe care, moștenire,
Domnul le-o dă – cum are-n plan,
De mult – dincolo de Iordan.
După aceea, înapoi,
Aveți a vă întoarce voi,
Deci la a voastră moștenire
Ce ați primit-o-n stăpânire.”
21În vremea ‘ceea, l-am chemat,
Pe Iosua și-am cuvântat:
„Iată, ai tăi ochi au văzut,
Ceea ce Domnul a făcut,
Cu împărați-aceștia doi.
La fel va face, pentru voi,
Mereu, și cu alți împărați,
În contra cărora luptați.
22Să nu te temi, căci la război,
Domnul se luptă pentru voi.”
Moise cere să vadă țara
23„În acel timp, m-am așezat
Și Domnului, eu m-am rugat:
24„Stăpâne Doamne! Ai făcut
Așa încât eu am văzut
Mărirea și puterea-Ți mare,
Căci mă întreb: cine e oare,
Un dumnezeu în cer aflat –
Sau pe pământ – asemănat
Cu Tine, ca să fi putut
A face ceea ce-ai făcut,
Și o putere-a arăta
La fel ca și puterea Ta?
25Te rog s-asculți pe robul Tău
Și împlinește dorul său,
Să nu se risipească-n van:
Vreau, țara de peste Iordan,
S-o văd și eu. Tot ce doresc,
Este aceea să zăresc
Țara cea bună, munții care
Se-nalță maiestos în zare,
Și aș fi vrut de-asemenea,
Libanul, să-l mai pot vedea.”
26Dar Dumnezeu S-a mâniat,
Pe mine. Nu m-a ascultat,
Iar pricina, sunteți chiar voi.
De-aceea, Domnu-mi zise-apoi:
„Destul! Să nu Îmi mai vorbești,
De lucrul pe care-l dorești!
27Urcă pe vârful muntelui –
Pe Pisga – și, în jurul lui,
Ochii apoi, să ți-i rotești
Și-n patru vânturi, să privești:
Către apus, spre răsărit,
La miazăzi și negreșit,
Spre miazănoapte. Vei vedea
Țara, dar n-ai să intri-n ea.
Peste Iordan, n-ai să pășești,
Oricât de mult, tu îți dorești!
28Lui Iosua, porunci, să-i dai
Și tot mereu, grijă să ai
Să-l întărești, pentru că el
Ales este, a fi acel
Care va sta în fruntea lui –
Adică a poporului –
Și o să aibă drept menire,
Ca să-i dea țara-n stăpânire.
Tu – țara – doar o vei vedea,
Dar n-ai să poți intra în ea.”
29Apoi, cum a găsit cu cale
Domnul, eu am rămas, în vale,
În dreptul Bet-Peorului –
Aflat la poala muntelui.”
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca