Efeseni 3

1„Iată de ce, eu – Pavel – sânt

Întemnițat, pe-acest pământ,

Al Domnului Hristos Iisus,

Pentru voi, Neamurile, pus…

2(Măcar de ați fi auzit,

De faptul că am dobândit

Acea isprăvnicie – eu –

A harului lui Dumnezeu,

Care-mi fusese arătată

Și cari, față de voi, mi-e dată.

3Astfel, printr-o descoperire

Dumnezeiască, eu am știre

De-această taină, despre care

V-am scris apoi, la fiecare,

În câteva simple cuvinte.

4Când le citiți, luați aminte,

Și-nchipuiți-vă, mereu,

Priceperea ce o am eu,

Față de-această taină mare,

A lui Iisus Hristos și care,

5Închisă doar, a fost ținută,

Făr’ a se face cunoscută

Copiilor oamenilor,

În curgerea vremurilor

Care-au trecut, în felu-n care

Această taină-acum apare,

Prin Duhul, dat doar sfinților

Apostoli și prorocilor,

Cari sunt ai lui Iisus Hristos.

6Prin ea se-arată, ne-ndoios,

Că Neamurile moștenesc

Cu noi, și că alcătuiesc

Numai un singur trup apoi,

Parte având, la fel ca noi,

Pentru acea făgăduință

Care se face prin credință,

Așa precum fusese spus,

În Domnul nost’, Hristos Iisus,

Prin Evanghelia Celui Sfânt,

7Al cărei slujitor, eu sânt,

După măsura harului –

Lucrare a puterii Lui –

Care mi-a fost încredințat.

8Mie, celui mai ne-nsemnat,

Dintre toți sfinții care sânt,

Îmi este dat, pe-acest pământ,

Ca înspre Neamuri să mă duc,

Pentru ca vești să le aduc,

De bogății ce-s nepătrunse,

Cari, în Hristos, au fost ascunse.

9În felu-acesta, sunt dator

Ca să descopăr, tuturor,

Isprăvnicia nepătrunsă,

A tainei care-a fost ascunsă,

În veacurile ce-au trecut,

În Dumnezeu, de la-nceput,

Adică în Acel, prin care,

S-a făcut tot ce e sub soare;

10Astfel, domniile aflate

Și stăpânirile-așezate

În locuri care sunt cerești,

Prin noi, pot ca să afle vești:

Pot, prin Biserică, s-adune

Știri, despre marea-nțelepciune,

Care, de Domnul, e vădită

Și e nespus de felurită,

11După un plan veșnic, pe care,

Acesta, în Hristos, îl are.

12Noi, prin credință-n El, avem,

Azi, slobozenia și putem,

Cu-ncredere – de Dumnezeu –

Ca să ne-apropiem, mereu.

13Vă rog, din nou, ca nu cumva,

Firea, să-și piardă cineva,

Din pricină de la acele

Necazuri, ce sunt ale mele,

Pe cari, le sufăr, pentru voi:

Aceasta-i slava voastră-apoi.)

14Îmi plec genunchi-n fața Lui,

Adică-n fața Tatălui

Al Domnului Hristos Iisus,

Care se află-n ceruri, sus,

15Din cari își trage fiecare

Familie, numele ce-și are,

Chiar dacă sunt de pe pământ –

Sau chiar dacă, în ceruri, sânt –

16Ca să Îl rog, ca potrivit

Cu harul Său nemărginit –

Cu bogăția slavei Sale –

Vouă, să vă arate-o cale,

Prin care-apoi, să reușiți,

Omul lăuntric, să-l zidiți,

Prin Duhul Lui, ca, ne-ndoios,

17Să locuiască-n voi Hristos,

Printr-o credință-adevărată,

Cari e în inimi adunată,

Având o temelie tare,

Precum și-o rădăcină care

Este, în dragoste, aflată;

Și astfel să puteți, odată,

18Ca să pricepeți, dragii mei –

Cu sfinții toți – lărgimea ei

Și, totodată, adâncimea,

Lungimea și cu înălțimea.

19Astfel, o să ajungeți voi,

Să înțelegeți, mai apoi,

Dragostea cea nespus de mare,

Pe care doar Hristos o are –

Care întrece-n cunoștință

Orișice formă de știință –

Și-n urmă, o să vă vădiți

Precum că plini aveți să fiți,

De toată plinătatea care,

Al nostru Dumnezeu o are.

20Celui cari, prin a Sa putere,

Lucrează-n noi, după plăcere –

Și care poate face-apoi,

Mai mult decât gândit-am noi,

Sau decât am cerut vreodată –

21Mereu, slavă să-I fie dată

Și în Biserică, și sus,

Prin Domnul nost’, Hristos Iisus,

Din neam în neam, prin ani ce vin,

În vecii vecilor! Amin.”

Currently Selected:

Efeseni 3: BIV2014

Highlight

Copy

Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in

Learn More About Biblia în versuri 2014

Efeseni 3

1„Iată de ce, eu – Pavel – sânt

Întemnițat, pe-acest pământ,

Al Domnului Hristos Iisus,

Pentru voi, Neamurile, pus…

2(Măcar de ați fi auzit,

De faptul că am dobândit

Acea isprăvnicie – eu –

A harului lui Dumnezeu,

Care-mi fusese arătată

Și cari, față de voi, mi-e dată.

3Astfel, printr-o descoperire

Dumnezeiască, eu am știre

De-această taină, despre care

V-am scris apoi, la fiecare,

În câteva simple cuvinte.

4Când le citiți, luați aminte,

Și-nchipuiți-vă, mereu,

Priceperea ce o am eu,

Față de-această taină mare,

A lui Iisus Hristos și care,

5Închisă doar, a fost ținută,

Făr’ a se face cunoscută

Copiilor oamenilor,

În curgerea vremurilor

Care-au trecut, în felu-n care

Această taină-acum apare,

Prin Duhul, dat doar sfinților

Apostoli și prorocilor,

Cari sunt ai lui Iisus Hristos.

6Prin ea se-arată, ne-ndoios,

Că Neamurile moștenesc

Cu noi, și că alcătuiesc

Numai un singur trup apoi,

Parte având, la fel ca noi,

Pentru acea făgăduință

Care se face prin credință,

Așa precum fusese spus,

În Domnul nost’, Hristos Iisus,

Prin Evanghelia Celui Sfânt,

7Al cărei slujitor, eu sânt,

După măsura harului –

Lucrare a puterii Lui –

Care mi-a fost încredințat.

8Mie, celui mai ne-nsemnat,

Dintre toți sfinții care sânt,

Îmi este dat, pe-acest pământ,

Ca înspre Neamuri să mă duc,

Pentru ca vești să le aduc,

De bogății ce-s nepătrunse,

Cari, în Hristos, au fost ascunse.

9În felu-acesta, sunt dator

Ca să descopăr, tuturor,

Isprăvnicia nepătrunsă,

A tainei care-a fost ascunsă,

În veacurile ce-au trecut,

În Dumnezeu, de la-nceput,

Adică în Acel, prin care,

S-a făcut tot ce e sub soare;

10Astfel, domniile aflate

Și stăpânirile-așezate

În locuri care sunt cerești,

Prin noi, pot ca să afle vești:

Pot, prin Biserică, s-adune

Știri, despre marea-nțelepciune,

Care, de Domnul, e vădită

Și e nespus de felurită,

11După un plan veșnic, pe care,

Acesta, în Hristos, îl are.

12Noi, prin credință-n El, avem,

Azi, slobozenia și putem,

Cu-ncredere – de Dumnezeu –

Ca să ne-apropiem, mereu.

13Vă rog, din nou, ca nu cumva,

Firea, să-și piardă cineva,

Din pricină de la acele

Necazuri, ce sunt ale mele,

Pe cari, le sufăr, pentru voi:

Aceasta-i slava voastră-apoi.)

14Îmi plec genunchi-n fața Lui,

Adică-n fața Tatălui

Al Domnului Hristos Iisus,

Care se află-n ceruri, sus,

15Din cari își trage fiecare

Familie, numele ce-și are,

Chiar dacă sunt de pe pământ –

Sau chiar dacă, în ceruri, sânt –

16Ca să Îl rog, ca potrivit

Cu harul Său nemărginit –

Cu bogăția slavei Sale –

Vouă, să vă arate-o cale,

Prin care-apoi, să reușiți,

Omul lăuntric, să-l zidiți,

Prin Duhul Lui, ca, ne-ndoios,

17Să locuiască-n voi Hristos,

Printr-o credință-adevărată,

Cari e în inimi adunată,

Având o temelie tare,

Precum și-o rădăcină care

Este, în dragoste, aflată;

Și astfel să puteți, odată,

18Ca să pricepeți, dragii mei –

Cu sfinții toți – lărgimea ei

Și, totodată, adâncimea,

Lungimea și cu înălțimea.

19Astfel, o să ajungeți voi,

Să înțelegeți, mai apoi,

Dragostea cea nespus de mare,

Pe care doar Hristos o are –

Care întrece-n cunoștință

Orișice formă de știință –

Și-n urmă, o să vă vădiți

Precum că plini aveți să fiți,

De toată plinătatea care,

Al nostru Dumnezeu o are.

20Celui cari, prin a Sa putere,

Lucrează-n noi, după plăcere –

Și care poate face-apoi,

Mai mult decât gândit-am noi,

Sau decât am cerut vreodată –

21Mereu, slavă să-I fie dată

Și în Biserică, și sus,

Prin Domnul nost’, Hristos Iisus,

Din neam în neam, prin ani ce vin,

În vecii vecilor! Amin.”

Currently Selected:

Highlight

Copy

Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in

Learn More About Biblia în versuri 2014