YouVersion Logo
Search Icon

Exodul 27

27
Altarul pentru arderile de tot
1„Altarul, iată, te îndemn
Ca din salcâm să-l faci, din lemn.
Cinci coți să aibă în lungime,
Și tot atâția în lățime.
Înalt va fi tot de cinci coți
Și-n patru colțuri să îl scoți.
2În colțuri, să-i faci niște coarne
Și-apoi, aramă să se toarne,
Peste altar. Coarnele-acele
Lucrate au să fie ele –
Cu-altaru-acela – tot de-odată,
Cu el fiind dintr-o bucată.
3Vei făuri, pentru altar,
Apoi, unelte. Așadar,
Oale vei face, ca să poți,
Din el, cenușa să o scoți.
Lopeți, dar și lighene-apoi,
Va trebui să faceți voi.
Și furculițe trebuiesc;
Tigăi care se folosesc
Pentru cărbuni, de-asemenea.
Astfel altarul va avea,
Toate uneltele cerute,
Cari din aramă sunt făcute.
4Alături de acel altar,
O să durezi și un grătar,
Ca o rețea. De bună seamă,
Și el va fi tot de aramă.
Apoi, la colțurile lui,
Patru verigi, voiesc să pui.
Tot din aramă, să lucrezi
5Verigile și să așezi,
Sub streașina altarului –
De jos pornind – grătarul lui.
La jumătate, sub altar,
Vei ridica acel grătar.
6Din lemnul de salcâm, apoi,
Drugi trebuie să faceți voi.
Cu-aramă să-i acoperiți
Și, la altar, să-i folosiți.
7Voi, în verigi, o să-i băgați
Și fi-vor, astfel, așezați
Pe laturile-altarului,
Căci sunt pentru transportul lui.
8Din scânduri, ai să însăilezi
Altarul, ca să îl păstrezi –
Pe din lăuntru – gol. Să fie,
Precum ți-a fost arătat ție,
Când Eu, la Mine, te-am chemat
Și pe al Meu munte, ai stat.”
Curtea cortului
9„Cortul, o curte, va avea.
Iată cum o să fie ea:
O pânză trebuie urzită,
Din in subțire împletită.
Aceasta doar, va arăta
Latura curții ce va sta
La miazăzi. Să o socoți
Să aibă o sută de coți.
10Pânza aveți s-o puneți voi,
Pe douăzeci de stâlpi apoi.
Să faceți pentru fiecare
Stâlp, un picior apoi, pe care,
Acesta fi-va așezat.
Piciorul trebuie turnat
Doar din aramă. E știut
Că douăzeci ai de făcut.
Argint, apoi, să folosești,
Căci trebuie să făurești,
Din el, cârlige, stâlpilor
Și-asemeni și bețele lor,
Care vor fi de legătură.
11La fel vei face, ca măsură,
Latura curții ce-o să vie
La miazănoapte. Ea să fie
Din pânză – cum am stabilit –
Din in subțire, răsucit,
Și în lungime să socoți
Să aibă o sută de coți.
Pânza aceasta va avea,
Pe douăzeci de stâlpi, să stea.
Pentru un stâlp, faci un picior –
Deci douăzeci atunci fi-vor.
Picioarele, de bună seamă,
Vor fi făcute din aramă.
Argintul să îl folosești,
Căci trebuie să făurești,
Din el, cârlige, stâlpilor
Și-asemeni și bețelor lor,
Care vor fi de legătură.
12Să iei o pânză. Ca măsură,
Va trebui să o socoți
Să fie de cincizeci de coți.
Pânza aceasta va avea,
Pe zece stâlpi, apoi, să stea.
Zece picioare, stâlpii au,
Pe care, ridicați, ei stau.
Gardul acesta va fi pus,
Pe latura de la apus.
13În partea dinspre răsărit,
Mai trebuie adăugit,
La cei cincizeci de coți pe care
Partea de la apus îi are,
Două aripi ce le socoți
Să fie de treizeci de coți.
14Deci o aripă – să se știe –
De cincisprezece coți să fie.
Din pânză, ai să însăilezi
Aripa și-ai să o așezi
Apoi, pe trei stâlpi, pentru care
Vei face-n urmă, trei picioare.
15La fel aveți să faceți voi,
A doua aripă apoi.
Ea trebuie, precum se știe,
De cincisprezece coți să fie.
Din pânză, ai să o lucrezi
Și, pe trei stâlpi, ai s-o așezi.
Stâlpii acești, la rândul lor,
Pe trei picioare puși, fi-vor.
16Curții, va trebui apoi,
Ca poartă să îi faceți voi.
Din pânză fi-va însăilată
Și la gherghef va fi lucrată.
Pânza să fie, negreșit,
Din in subțire, răsucit.
Cu-albastru și cu purpuriu,
Precum și cu cărămiziu,
Va trebui să o vopsiți.
Pe patru stâlpi, să o proptiți.
Să faceți câte un picior
Și să îl puneți, stâlpilor.
Perdeaua porții, s-o socoți
Să fie douăzeci de coți.
17Toți stâlpii curții vor avea
Bețe de-argint și-asemenea,
Cârlige din argint lucrate.
Picioarele vor fi turnate
Doar din aramă. Să socoți
18Să aibă o sută de coți –
Curtea aceasta – în lungime,
Cincizeci să aibă în lățime,
Iar înălțimea, să se știe,
Că de cinci coți, doresc să fie.
Pânza să fie, negreșit,
Din in subțire, răsucit.
Picioarele, de bună seamă,
Vor fi făcute din aramă.
19Tot din aramă întocmite,
Vor fi uneltele menite
A fi în slujba cortului.
De-asemeni, și țărușii lui –
Precum și-ai curții – să se știe
Că din aramă au să fie.”
Untdelemnul sfânt
20„Să poruncești, Eu te îndemn,
Să ți se-aducă untdelemn,
Să-l ai, la sfeșnic, necurmat,
Unde va arde ne-nceta
Apoi, în candelele lui.
Ai să îi ceri poporului –
Copiilor lui Israel –
Ulei să-ți dea. Uleiu-acel
N-are să fie-amestecat
Cu drojdii, ci va fi curat.
21Uleiul astfel dobândit
Are să fie pregătit
De-Aron și de feciorii lui,
Acolo-n cortul Domnului –
„Al întâlnirii” denumit –
În locu-anume stabilit,
Dincoace de perdeaua care
E pusă ca despărțitoare,
În cort – în spate, ea având
Chivotul mărturiei, stând.
Deci untdelemnul pregătit,
În candele, necontenit,
Are să ardă – de cu seară,
Până când zori-au să apară –
În fața Domnului. Astfel,
Aceasta – pentru Israel –
Este o lege, pe vecie,
Pe cari vor trebui s-o ție
Urmașii care au să vină,
Căci toți vor trebui s-o țină.”

Currently Selected:

Exodul 27: BIV2014

Highlight

Share

Copy

None

Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in