Exodul 7
7
Cele zece urgii
1Domnul a zis: „Iată că Eu
Te fac pe tine, Dumnezeu,
Pentru cel cari e-nscăunat
Peste Egipt ca împărat.
Deci tu ești Dumnezeul său,
Și-Aron va fi prorocul tău.
2Tot ceea ce porunci-voi,
Vei spune lui Aron apoi.
El va vorbi-mpăratului,
Ca din țara Egiptului,
Să-i lase, pe-ai lui Israel
Copii, să plece. Însă el
3Nu-i va lăsa, căci Eu voiesc –
Lui Faraon – să-i împietresc
Inima-n zilele acele.
Minunile, semnele Mele,
Atunci au să se înmulțească.
4Dar Faraon n-o să voiască
Să vă asculte. Astfel, Eu
Îmi voi întinde brațul Meu,
Peste Egipt. Pe-al Meu popor,
Din țara Egiptenilor
Și din robia grea și-amară,
Atuncea îl voi scoate-afară,
Prin ale Mele brațe tari,
Cu judecăți aspre și mari.
5Când mâna am să Mi-o întind,
Peste Egipt, și am să-l prind,
Pe al lui Israel popor
Ca să îl scot din țara lor,
Toți Egiptenii au să știe
Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”
6Moise și-Aron au împlinit
Ceea ce Domnu-a poruncit.
7Optzeci de ani, Moise-a făcut
Și de optzeci și trei, trecut
Era Aron, când au primit
Poruncă, de-au mers și-au vorbit
Cu Faraonul cel aflat,
Peste Egipt, încoronat.
Moise și Aaron fac minuni
8Domnul, lui Moise și Aron,
9Le spuse: „Dacă Faraon
Va zice: „Faceți o minune!”,
Tu, lui Aron, așa-i vei spune:
„Să iei toiagul meu atunci,
Și la pământ să îl arunci,
În fața Faraonului.
Toiagul, înaintea lui,
În șarpe fi-va prefăcut.”
10Cei doi s-au dus și au făcut,
În fața Faraonului,
După porunca Domnului:
Aron, toiagul, l-a luat
Și la pământ l-a aruncat,
Sub ochii Faraonului,
Precum și a slugilor lui,
Și-n șarpe el s-a prefăcut.
11Dar Faraon când a văzut
Lucrul acesta, a chemat
Pe înțelepți, cari s-au aflat
La el, fiindu-i slujitori,
Și pe ai țării vrăjitori.
Ei au făcut, prin vraja lor,
La fel, în fața tuturor.
12Toiegele și-au aruncat,
Iar ele-n șerpi s-au preschimbat.
Însă toiagul lui Aron,
Uimitu-l-a pe Faraon,
Căci el, îndată, negreșit,
Pe celelalte le-a-nghițit.
13Degeaba, însă, a văzut
El, semnele ce s-au făcut,
Căci inima și-a împietrit
Și să asculte, n-a voit,
De Moise și Aron; făcuse –
În ăst fel – precum Domnul spuse.
Cea dintâi urgie: prefacerea apei în sânge
14Domnul, lui Moise, i-a vorbit:
„Vezi? Faraon și-a împietrit,
Acuma, inima. Astfel,
Nu-l va lăsa pe Israel,
Să iasă dar, din țara lui.
15Te duci pe malul râului,
Mâine, în zori, de dimineață.
Îi ieși, lui Faraon, în față
Și ai toiagul pregătit.
16Iată cum trebuie vorbit,
Cu Faraon. La râu, când vine,
Vei zice: „M-a trimis la tine,
Acum, Domnul Evreilor –
Cel care-I Dumnezeul lor –
Ca să îți spun: „Scoate afară,
Pe-al Meu popor, din a ta țară.
Lasă-l să meargă în pustie,
Unde o să-Mi slujească Mie!
Până acum, n-ai ascultat
Poruncile ce ți le-am dat.”
17Așa vorbește Dumnezeu:
„Astăzi vei ști că Domn sunt Eu!
Toiagul, am să-l repezesc
Și-n apa râului lovesc
Apoi, cu el. În sânge, ea
Se va preface. Vei vedea!
18Se-mpute apa râului
Și au să piară peștii lui,
Iar Egiptenii au să fie,
De greață prinși, când au să vie
Ca să bea apă-nsângerată.”
19Domnul i-a zis lui Moise: „Iată,
Te duci și lui Aron îi spui,
Ca peste-ale Egiptului
Ape, toiagul să-și întindă.
Astfel, el are să cuprindă,
Cu-a lui putere, apa toată,
Oriunde ea este aflată:
În bălți, în iazuri sau în râu,
Precum și în orice pârâu.
De sânge-astfel, va fi cuprins
Tot al Egiptului întins.
Cu sânge doar, va fi umplut
Oricare vas ce e făcut
Din lemn sau piatră, negreșit.”
20Moise și-Aron au împlinit
Totul, așa cum Domnu-a spus.
Aron, cu-al său toiag, s-a dus
La râu, lovind apele lui
Sub ochii Faraonului,
Precum și-ai slujitorilor
Care erau în jurul lor.
De sânge, apa s-a-nroșit,
21Iar pești-ndată au pierit.
Râu-ncepuse să se-mpută,
Nemaiputând a fi băută
Apa ce se afla în el.
În tot Egiptu-a fost la fel,
Căci ale sale ape, toate,
În sânge fost-au preschimbate.
22Dar vrăjitorii au făcut
La fel, prin vrăji. Când a văzut
Că și ai săi au săvârșit
Astfel de lucruri, și-a-mpietrit,
Din nou, inima, Faraon
Și iar, de Moise și Aron –
Cum Domnu-a zis – n-a ascultat.
23Acasă, el s-a înturnat,
Dar ce-a văzut și ce s-a spus,
La inimă, tot nu și-a pus.
24Toți Egiptenii au săpat
Fântâni și apă-au căutat,
Căci apa care-n râu curgea,
Nu mai puteau ca să o bea.
25O săptămână a trecut
După ce-n sânge s-a făcut
Râul pe care l-a lovit
Domnul, așa cum a vorbit.
Currently Selected:
Exodul 7: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Exodul 7
7
Cele zece urgii
1Domnul a zis: „Iată că Eu
Te fac pe tine, Dumnezeu,
Pentru cel cari e-nscăunat
Peste Egipt ca împărat.
Deci tu ești Dumnezeul său,
Și-Aron va fi prorocul tău.
2Tot ceea ce porunci-voi,
Vei spune lui Aron apoi.
El va vorbi-mpăratului,
Ca din țara Egiptului,
Să-i lase, pe-ai lui Israel
Copii, să plece. Însă el
3Nu-i va lăsa, căci Eu voiesc –
Lui Faraon – să-i împietresc
Inima-n zilele acele.
Minunile, semnele Mele,
Atunci au să se înmulțească.
4Dar Faraon n-o să voiască
Să vă asculte. Astfel, Eu
Îmi voi întinde brațul Meu,
Peste Egipt. Pe-al Meu popor,
Din țara Egiptenilor
Și din robia grea și-amară,
Atuncea îl voi scoate-afară,
Prin ale Mele brațe tari,
Cu judecăți aspre și mari.
5Când mâna am să Mi-o întind,
Peste Egipt, și am să-l prind,
Pe al lui Israel popor
Ca să îl scot din țara lor,
Toți Egiptenii au să știe
Că Eu sunt Domnul, pe vecie.”
6Moise și-Aron au împlinit
Ceea ce Domnu-a poruncit.
7Optzeci de ani, Moise-a făcut
Și de optzeci și trei, trecut
Era Aron, când au primit
Poruncă, de-au mers și-au vorbit
Cu Faraonul cel aflat,
Peste Egipt, încoronat.
Moise și Aaron fac minuni
8Domnul, lui Moise și Aron,
9Le spuse: „Dacă Faraon
Va zice: „Faceți o minune!”,
Tu, lui Aron, așa-i vei spune:
„Să iei toiagul meu atunci,
Și la pământ să îl arunci,
În fața Faraonului.
Toiagul, înaintea lui,
În șarpe fi-va prefăcut.”
10Cei doi s-au dus și au făcut,
În fața Faraonului,
După porunca Domnului:
Aron, toiagul, l-a luat
Și la pământ l-a aruncat,
Sub ochii Faraonului,
Precum și a slugilor lui,
Și-n șarpe el s-a prefăcut.
11Dar Faraon când a văzut
Lucrul acesta, a chemat
Pe înțelepți, cari s-au aflat
La el, fiindu-i slujitori,
Și pe ai țării vrăjitori.
Ei au făcut, prin vraja lor,
La fel, în fața tuturor.
12Toiegele și-au aruncat,
Iar ele-n șerpi s-au preschimbat.
Însă toiagul lui Aron,
Uimitu-l-a pe Faraon,
Căci el, îndată, negreșit,
Pe celelalte le-a-nghițit.
13Degeaba, însă, a văzut
El, semnele ce s-au făcut,
Căci inima și-a împietrit
Și să asculte, n-a voit,
De Moise și Aron; făcuse –
În ăst fel – precum Domnul spuse.
Cea dintâi urgie: prefacerea apei în sânge
14Domnul, lui Moise, i-a vorbit:
„Vezi? Faraon și-a împietrit,
Acuma, inima. Astfel,
Nu-l va lăsa pe Israel,
Să iasă dar, din țara lui.
15Te duci pe malul râului,
Mâine, în zori, de dimineață.
Îi ieși, lui Faraon, în față
Și ai toiagul pregătit.
16Iată cum trebuie vorbit,
Cu Faraon. La râu, când vine,
Vei zice: „M-a trimis la tine,
Acum, Domnul Evreilor –
Cel care-I Dumnezeul lor –
Ca să îți spun: „Scoate afară,
Pe-al Meu popor, din a ta țară.
Lasă-l să meargă în pustie,
Unde o să-Mi slujească Mie!
Până acum, n-ai ascultat
Poruncile ce ți le-am dat.”
17Așa vorbește Dumnezeu:
„Astăzi vei ști că Domn sunt Eu!
Toiagul, am să-l repezesc
Și-n apa râului lovesc
Apoi, cu el. În sânge, ea
Se va preface. Vei vedea!
18Se-mpute apa râului
Și au să piară peștii lui,
Iar Egiptenii au să fie,
De greață prinși, când au să vie
Ca să bea apă-nsângerată.”
19Domnul i-a zis lui Moise: „Iată,
Te duci și lui Aron îi spui,
Ca peste-ale Egiptului
Ape, toiagul să-și întindă.
Astfel, el are să cuprindă,
Cu-a lui putere, apa toată,
Oriunde ea este aflată:
În bălți, în iazuri sau în râu,
Precum și în orice pârâu.
De sânge-astfel, va fi cuprins
Tot al Egiptului întins.
Cu sânge doar, va fi umplut
Oricare vas ce e făcut
Din lemn sau piatră, negreșit.”
20Moise și-Aron au împlinit
Totul, așa cum Domnu-a spus.
Aron, cu-al său toiag, s-a dus
La râu, lovind apele lui
Sub ochii Faraonului,
Precum și-ai slujitorilor
Care erau în jurul lor.
De sânge, apa s-a-nroșit,
21Iar pești-ndată au pierit.
Râu-ncepuse să se-mpută,
Nemaiputând a fi băută
Apa ce se afla în el.
În tot Egiptu-a fost la fel,
Căci ale sale ape, toate,
În sânge fost-au preschimbate.
22Dar vrăjitorii au făcut
La fel, prin vrăji. Când a văzut
Că și ai săi au săvârșit
Astfel de lucruri, și-a-mpietrit,
Din nou, inima, Faraon
Și iar, de Moise și Aron –
Cum Domnu-a zis – n-a ascultat.
23Acasă, el s-a înturnat,
Dar ce-a văzut și ce s-a spus,
La inimă, tot nu și-a pus.
24Toți Egiptenii au săpat
Fântâni și apă-au căutat,
Căci apa care-n râu curgea,
Nu mai puteau ca să o bea.
25O săptămână a trecut
După ce-n sânge s-a făcut
Râul pe care l-a lovit
Domnul, așa cum a vorbit.
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca