Geneza 12
12
Plecarea și sosirea lui Avram în țara Canaan
1Domnul îi zise lui Avram:
„Iată acum, ce planuri am:
Din țara ta, din neamul tău
Și din casa tatălui tău,
Să ieși, să pleci cu casa ta,
În țara ce-ți voi arăta.
2Din tine, face-voi neam mare.
Vei fi o binecuvântare –
Un nume mare-ți va fi dat
Și fi-vei binecuvântat.
3Voi binecuvânta pe cei,
Care, la rândul lor, și ei,
Mereu, te-au binecuvântat.
Dar o să fie blestemat,
Necontenit, omul acel
Care te-a blestemat și el.”
4Avram nu a mai zăbovit,
Ci el, la drum, a și pornit.
Îndată, Lot, cu-Avram se duse,
Cari șapte’șicinci de ani făcuse
Atuncea chiar, în acel an,
Când au ieșit ei, din Haran.
5Avram, cu Sarai și cu Lot –
Cu tot avutul lor cu tot,
Cu slugi pe cari le-a câștigat,
Cu avuții ce-a adunat
Cât locuit-a în Haran –
Plecă și-ajunse-n Canaan.
6Avram, în țară, a intrat
Și la Sihem s-a așezat,
În locul ce i-a fost vestit,
Stejarul lui More numit;
Doar Canaaniți erau în țară.
7Domnu-i vorbi, lui Avram, iară:
„Privește astă țară! Toată,
Seminței tale-i va fi dată!”
Atunci, Avram a construit
Altar, Celui ce i-a vorbit.
8Apoi, spre munte, a plecat
Și cortul și l-a așezat,
Având Betelul înspre vest,
Iar Ai fiind aflat la est.
Un alt altar a înălțat,
În urmă, și s-a închinat,
Chemând Numele Domnului,
Acolo-apoi, în fața lui.
9Drumul și l-a continuat,
Spre miazăzi, neîncetat.
Avram în Egipt
10Venit-a foametea cea mare,
Și-astfel – silit de-mprejurare –
Avram, vremelnic, s-a mutat
Și în Egipt s-a așezat.
11Până-n Egipt, puțin era,
Iar înainte de-a intra,
Nevestei sale, i-a vorbit:
„Tu ești frumoasă. Negreșit,
12Când Egiptenii te-or vedea –
Știind că ești nevasta mea –
Pe mine mă vor omorî
Și în pământ m-or pogorî.
13De-aceea, uite ce aș vrea:
Să spui că tu ești sora mea.
Atunci, mie-mi va merge bine
Și voi trăi și eu, prin tine.”
14Când, în Egipt, ei au intrat,
Și Egipteni-au constatat,
Sarai, cât de frumoasă este,
Iute s-au dus și-au dat de veste
15Slujbașilor de la palat.
Ei, imediat, l-au înștiințat
Pe Faraon. Măritul rege
Vru s-o cunoască – se-nțelege –
Pe Sarai, și a poruncit
Să-i fie-adusă negreșit.
16Avram a fost întâmpinat,
Cu cinste mare, și i-au dat
Robi, roabe și cirezi de boi,
Măgari, cămile, multe oi.
17Dar Domnului nu i-a plăcut
Tot ceea ce s-a petrecut
Și-atuncea, El l-a pedepsit
Pe Faraon și l-a lovit
Cu mari urgii, căci a sa vină,
În Sarai își avea pricină.
18Atuncea, marele-mpărat,
Către Avram, a cuvântat:
19„De ce-ai făcut una ca asta –
Spunând că soră ți-e nevasta?
Căci după ce mi-ai spus tu mie,
Eu am luat-o de soție!
Acum ia-ți-o și părăsiți
Egiptul! Slugi! Să-i însoțiți!”
20Și slugile lui Faraon
Făcură-n jurul lor cordon
Și i-au vegheat necontenit
Până Egiptu-au părăsit.
Currently Selected:
Geneza 12: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Geneza 12
12
Plecarea și sosirea lui Avram în țara Canaan
1Domnul îi zise lui Avram:
„Iată acum, ce planuri am:
Din țara ta, din neamul tău
Și din casa tatălui tău,
Să ieși, să pleci cu casa ta,
În țara ce-ți voi arăta.
2Din tine, face-voi neam mare.
Vei fi o binecuvântare –
Un nume mare-ți va fi dat
Și fi-vei binecuvântat.
3Voi binecuvânta pe cei,
Care, la rândul lor, și ei,
Mereu, te-au binecuvântat.
Dar o să fie blestemat,
Necontenit, omul acel
Care te-a blestemat și el.”
4Avram nu a mai zăbovit,
Ci el, la drum, a și pornit.
Îndată, Lot, cu-Avram se duse,
Cari șapte’șicinci de ani făcuse
Atuncea chiar, în acel an,
Când au ieșit ei, din Haran.
5Avram, cu Sarai și cu Lot –
Cu tot avutul lor cu tot,
Cu slugi pe cari le-a câștigat,
Cu avuții ce-a adunat
Cât locuit-a în Haran –
Plecă și-ajunse-n Canaan.
6Avram, în țară, a intrat
Și la Sihem s-a așezat,
În locul ce i-a fost vestit,
Stejarul lui More numit;
Doar Canaaniți erau în țară.
7Domnu-i vorbi, lui Avram, iară:
„Privește astă țară! Toată,
Seminței tale-i va fi dată!”
Atunci, Avram a construit
Altar, Celui ce i-a vorbit.
8Apoi, spre munte, a plecat
Și cortul și l-a așezat,
Având Betelul înspre vest,
Iar Ai fiind aflat la est.
Un alt altar a înălțat,
În urmă, și s-a închinat,
Chemând Numele Domnului,
Acolo-apoi, în fața lui.
9Drumul și l-a continuat,
Spre miazăzi, neîncetat.
Avram în Egipt
10Venit-a foametea cea mare,
Și-astfel – silit de-mprejurare –
Avram, vremelnic, s-a mutat
Și în Egipt s-a așezat.
11Până-n Egipt, puțin era,
Iar înainte de-a intra,
Nevestei sale, i-a vorbit:
„Tu ești frumoasă. Negreșit,
12Când Egiptenii te-or vedea –
Știind că ești nevasta mea –
Pe mine mă vor omorî
Și în pământ m-or pogorî.
13De-aceea, uite ce aș vrea:
Să spui că tu ești sora mea.
Atunci, mie-mi va merge bine
Și voi trăi și eu, prin tine.”
14Când, în Egipt, ei au intrat,
Și Egipteni-au constatat,
Sarai, cât de frumoasă este,
Iute s-au dus și-au dat de veste
15Slujbașilor de la palat.
Ei, imediat, l-au înștiințat
Pe Faraon. Măritul rege
Vru s-o cunoască – se-nțelege –
Pe Sarai, și a poruncit
Să-i fie-adusă negreșit.
16Avram a fost întâmpinat,
Cu cinste mare, și i-au dat
Robi, roabe și cirezi de boi,
Măgari, cămile, multe oi.
17Dar Domnului nu i-a plăcut
Tot ceea ce s-a petrecut
Și-atuncea, El l-a pedepsit
Pe Faraon și l-a lovit
Cu mari urgii, căci a sa vină,
În Sarai își avea pricină.
18Atuncea, marele-mpărat,
Către Avram, a cuvântat:
19„De ce-ai făcut una ca asta –
Spunând că soră ți-e nevasta?
Căci după ce mi-ai spus tu mie,
Eu am luat-o de soție!
Acum ia-ți-o și părăsiți
Egiptul! Slugi! Să-i însoțiți!”
20Și slugile lui Faraon
Făcură-n jurul lor cordon
Și i-au vegheat necontenit
Până Egiptu-au părăsit.
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca