Geneza 26
26
Isaac în țara Filistenilor – Legământul cu Abimelec
1Veni o foamete în țară,
La fel cum fost-a prima oară,
Pe când Avram era în viață.
Isac, să-i poată face față,
Pe când hambaru-i va fi sec,
Se duse la Abimelec.
Acesta, în Gherar, ședea,
Și peste Filisteni domnea.
2Isac, acolo, s-a-ntâlnit
Cu Domnul, care i-a vorbit:
„Să nu mergi în Egipt! Vei sta
În locul ce-ți voi arăta!
3Acolo vreau să locuiești –
Străin – așa cum te găsești.
Eu sunt cu tine – nu uita! –
Și te voi binecuvânta.
Ținuturile-acestea, toate,
Să știi că ție-ți vor fi date
Și celor de pe urma ta.
Eu am promis lucru-acesta,
Tatălui tău, cu jurământ,
Și Eu Îmi țin al Meu cuvânt!
4Pe tine-am să te înmulțesc –
Cât stelele, am să te cresc.
Ținuturile-acestea, toate,
Seminței tale, vor fi date;
Iar neamurile câte sânt –
De către Mine – pe pământ,
În tine-s binecuvântate.
Răsplată sunt, aceste toate,
5Pentru Avram. El a-mplinit
Tot ceea ce i-am poruncit.
În toate, el M-a ascultat
Și a păzit tot ce i-am dat.”
6Isac a procedat la fel:
De Domnu-a ascultat și el,
Și în Gherar s-a așezat.
7De câte ori era-ntrebat,
De cei din partea locului,
Ceva, despre nevasta lui,
El, totdeauna, răspundea:
„Rebeca este sora mea!”
Spunea așa, fiindu-i teamă,
Căci se gândea: „De bună seamă,
Frumoasă e soția mea –
Mă vor ucide, pentru ea,
Când vor afla că-mi e nevastă.”
Mințea, să scape de năpastă.
8Șederea i s-a prelungit,
În țară, și a fost zărit –
Cu soața lui, când s-a jucat –
Chiar de al țării împărat.
9Simți, atunci, Abimelec,
Fiori de gheață, cum îl trec,
Iar când, în a tronului sală,
Veni Isac, „Fără-ndoială,
Rebeca îți este nevastă!” –
Zise-mpăratul. „Ce năpastă
Putea să vină peste noi?!
Ce ne-ai făcut?!” „Mă tem de voi!
Ca să nu pier, am spus că ea –
Rebeca – este sora mea!”
10Abimelec a cuvântat:
„Dacă vreun om s-ar fi culcat
Cu soața ta – sunt mulți bărbați –
Eram cu toții vinovați!”
11Apoi, așa a glăsuit:
„S-asculte toți, căci negreșit,
Dacă se-atinge cineva
De el, de soața lui, cumva,
Omul acel – hotărât –
Are să fie omorât!”
Averea lui Isaac și certurile
12Isac ogoru-a pregătit
Și-a strâns recoltă, însutit.
Domnul l-a binecuvântat,
13Făcându-l, astfel, om bogat.
14Cirezi de vite, multe-avea;
Turme de oi, asemenea.
Avea mulți robi, pentru slujit.
De-aceea, era pizmuit
De Filisteni, neîncetat,
15Cari, mânioși, au astupat
Fântânile, de-Avram săpate,
Ce lui Isac i-au fost lăsate.
16Abimelec a zis apoi,
Către Isac: „Eu, de la noi,
Vreau să te rog, să pleci acum.
Deci, pregătește-te de drum:
Privește împrejur – în zări –
Și du-te către alte țări.
Ești mai puternic decât noi;
Să pleci, voiesc, și-abia apoi,
Mă voi simți mai liniștit.”
17Isac, la drum, iar a pornit,
Și-n văile Gherarului,
S-a așezat, cu toți ai lui.
18Cu robii săi, a resăpat
Fântâni pe cari le-au astupat
Oamenii ce l-au dușmănit,
După ce tatăl i-a murit.
Aceleași nume, el le-a dat,
Precum Avram le-a așezat.
19Isac și robii săi săpară
Și astfel, un izvor aflară.
Acesta-n vale se găsea
Și apă bună, el avea.
20Păstorii din Gherar, cu cei
Ai lui Isac, s-au certat. Ei
Spuneau: „Aceasta-i apa noastră!
Voi mergeți la fântâna voastră!”
Că n-au putut să și-o împartă,
Fântâna au numit-o „Ceartă” –
În evreiește, zis „Esec”.
Apoi, la muncă din nou trec:
21Altă fântână au săpat
Și pentru ea, iar s-au certat.
Fântâna, „Sitna”, s-a numit –
„Gâlceavă”-nseamnă tălmăcit.
22Isac, pe urmă, s-a mutat
Și-altă fântână a săpat.
Cu nimeni nu s-a mai sfădit
Și-astfel, fântâna s-a numit
„Lărgime” – altfel „Rehobot” –
„Căci Dumnezeu, loc larg de tot,
Să ne-așezăm, ne-a dăruit” –
Astfel, Isac a glăsuit.
23Din nou, de-acolo, a plecat
Și la Beer-Șeba s-a mutat.
24În noaptea ‘ceea, Dumnezeu
S-a arătat spunându-i: „Eu
Sunt Dumnezeul lui Avram.
Să nu te temi, pentru că am
Grijă de voi, oriunde-ți sta.
Eu te voi binecuvânta.
Din pricina robului Meu
Avram, și te sporesc mereu.”
25Isac, atunci, a ridicat
Altar, la care a chemat
Apoi, Numele Domnului.
Cortul și-a-ntins, iar robii lui,
Cazmale au luat în mână
Și mai săpară o fântână.
26Abimelec l-a căutat,
Cu Picol și cu Ahuzat.
27Isac le-a zis: „De ce-ați venit,
Căci de la voi, m-ați izgonit?”
28„Noi am văzut că Dumnezeu
Este cu tine, tot mereu.
De-aceea îți urăm de bine
Și vrem să încheiem, cu tine,
29Un legământ. Jură-te dar,
Un rău – oricât de mic, măcar –
N-ai să ne faci tu, nicicând, nouă,
Cum nici noi nu v-am făcut vouă,
De ai putut să pleci în pace.
Acum, sper că la fel vei face
Și tu, căci binecuvântat,
De Domnul, ești, neîncetat.”
30Isac, în casă, i-a primit
Și-apoi, la masă, i-a poftit.
Ei au mâncat și au băut
Și toată ziua-au petrecut.
31Adoua zi, când s-au sculat,
Cu jurământ ei s-au legat,
Că nici un rău nu își vor face.
Apoi s-au despărțit, în pace.
32În acea zi, câțiva argați
Veniră, foarte agitați,
Și, pe Isac, ei l-au vestit:
„Află că apă am găsit!”
33Atunci, fântâna ce-au săpat-o,
„Șiba”, Isac a botezat-o.
„Șiba” înseamnă „Jurământ”
Și până astăzi, pe pământ,
Cetatea care s-a durat
Aici, Beer-Șeba s-a chemat.
Întâia căsătorie a lui Esau
34Patru decenii a-mplinit
Esau, când s-a căsătorit.
Două neveste și-a luat –
Prima, Iudita s-a chemat;
Hetitul Beri i-a fost tată.
Basmat era a doua fată,
Și pe Elon tată-l avea –
Tot din Hetiți, ea se trăgea.
35Soațele-avute de Esau,
Pentru părinții săi erau
Prilej ca multă-amărăciune,
În al lor suflet, să adune.
Currently Selected:
Geneza 26: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Geneza 26
26
Isaac în țara Filistenilor – Legământul cu Abimelec
1Veni o foamete în țară,
La fel cum fost-a prima oară,
Pe când Avram era în viață.
Isac, să-i poată face față,
Pe când hambaru-i va fi sec,
Se duse la Abimelec.
Acesta, în Gherar, ședea,
Și peste Filisteni domnea.
2Isac, acolo, s-a-ntâlnit
Cu Domnul, care i-a vorbit:
„Să nu mergi în Egipt! Vei sta
În locul ce-ți voi arăta!
3Acolo vreau să locuiești –
Străin – așa cum te găsești.
Eu sunt cu tine – nu uita! –
Și te voi binecuvânta.
Ținuturile-acestea, toate,
Să știi că ție-ți vor fi date
Și celor de pe urma ta.
Eu am promis lucru-acesta,
Tatălui tău, cu jurământ,
Și Eu Îmi țin al Meu cuvânt!
4Pe tine-am să te înmulțesc –
Cât stelele, am să te cresc.
Ținuturile-acestea, toate,
Seminței tale, vor fi date;
Iar neamurile câte sânt –
De către Mine – pe pământ,
În tine-s binecuvântate.
Răsplată sunt, aceste toate,
5Pentru Avram. El a-mplinit
Tot ceea ce i-am poruncit.
În toate, el M-a ascultat
Și a păzit tot ce i-am dat.”
6Isac a procedat la fel:
De Domnu-a ascultat și el,
Și în Gherar s-a așezat.
7De câte ori era-ntrebat,
De cei din partea locului,
Ceva, despre nevasta lui,
El, totdeauna, răspundea:
„Rebeca este sora mea!”
Spunea așa, fiindu-i teamă,
Căci se gândea: „De bună seamă,
Frumoasă e soția mea –
Mă vor ucide, pentru ea,
Când vor afla că-mi e nevastă.”
Mințea, să scape de năpastă.
8Șederea i s-a prelungit,
În țară, și a fost zărit –
Cu soața lui, când s-a jucat –
Chiar de al țării împărat.
9Simți, atunci, Abimelec,
Fiori de gheață, cum îl trec,
Iar când, în a tronului sală,
Veni Isac, „Fără-ndoială,
Rebeca îți este nevastă!” –
Zise-mpăratul. „Ce năpastă
Putea să vină peste noi?!
Ce ne-ai făcut?!” „Mă tem de voi!
Ca să nu pier, am spus că ea –
Rebeca – este sora mea!”
10Abimelec a cuvântat:
„Dacă vreun om s-ar fi culcat
Cu soața ta – sunt mulți bărbați –
Eram cu toții vinovați!”
11Apoi, așa a glăsuit:
„S-asculte toți, căci negreșit,
Dacă se-atinge cineva
De el, de soața lui, cumva,
Omul acel – hotărât –
Are să fie omorât!”
Averea lui Isaac și certurile
12Isac ogoru-a pregătit
Și-a strâns recoltă, însutit.
Domnul l-a binecuvântat,
13Făcându-l, astfel, om bogat.
14Cirezi de vite, multe-avea;
Turme de oi, asemenea.
Avea mulți robi, pentru slujit.
De-aceea, era pizmuit
De Filisteni, neîncetat,
15Cari, mânioși, au astupat
Fântânile, de-Avram săpate,
Ce lui Isac i-au fost lăsate.
16Abimelec a zis apoi,
Către Isac: „Eu, de la noi,
Vreau să te rog, să pleci acum.
Deci, pregătește-te de drum:
Privește împrejur – în zări –
Și du-te către alte țări.
Ești mai puternic decât noi;
Să pleci, voiesc, și-abia apoi,
Mă voi simți mai liniștit.”
17Isac, la drum, iar a pornit,
Și-n văile Gherarului,
S-a așezat, cu toți ai lui.
18Cu robii săi, a resăpat
Fântâni pe cari le-au astupat
Oamenii ce l-au dușmănit,
După ce tatăl i-a murit.
Aceleași nume, el le-a dat,
Precum Avram le-a așezat.
19Isac și robii săi săpară
Și astfel, un izvor aflară.
Acesta-n vale se găsea
Și apă bună, el avea.
20Păstorii din Gherar, cu cei
Ai lui Isac, s-au certat. Ei
Spuneau: „Aceasta-i apa noastră!
Voi mergeți la fântâna voastră!”
Că n-au putut să și-o împartă,
Fântâna au numit-o „Ceartă” –
În evreiește, zis „Esec”.
Apoi, la muncă din nou trec:
21Altă fântână au săpat
Și pentru ea, iar s-au certat.
Fântâna, „Sitna”, s-a numit –
„Gâlceavă”-nseamnă tălmăcit.
22Isac, pe urmă, s-a mutat
Și-altă fântână a săpat.
Cu nimeni nu s-a mai sfădit
Și-astfel, fântâna s-a numit
„Lărgime” – altfel „Rehobot” –
„Căci Dumnezeu, loc larg de tot,
Să ne-așezăm, ne-a dăruit” –
Astfel, Isac a glăsuit.
23Din nou, de-acolo, a plecat
Și la Beer-Șeba s-a mutat.
24În noaptea ‘ceea, Dumnezeu
S-a arătat spunându-i: „Eu
Sunt Dumnezeul lui Avram.
Să nu te temi, pentru că am
Grijă de voi, oriunde-ți sta.
Eu te voi binecuvânta.
Din pricina robului Meu
Avram, și te sporesc mereu.”
25Isac, atunci, a ridicat
Altar, la care a chemat
Apoi, Numele Domnului.
Cortul și-a-ntins, iar robii lui,
Cazmale au luat în mână
Și mai săpară o fântână.
26Abimelec l-a căutat,
Cu Picol și cu Ahuzat.
27Isac le-a zis: „De ce-ați venit,
Căci de la voi, m-ați izgonit?”
28„Noi am văzut că Dumnezeu
Este cu tine, tot mereu.
De-aceea îți urăm de bine
Și vrem să încheiem, cu tine,
29Un legământ. Jură-te dar,
Un rău – oricât de mic, măcar –
N-ai să ne faci tu, nicicând, nouă,
Cum nici noi nu v-am făcut vouă,
De ai putut să pleci în pace.
Acum, sper că la fel vei face
Și tu, căci binecuvântat,
De Domnul, ești, neîncetat.”
30Isac, în casă, i-a primit
Și-apoi, la masă, i-a poftit.
Ei au mâncat și au băut
Și toată ziua-au petrecut.
31Adoua zi, când s-au sculat,
Cu jurământ ei s-au legat,
Că nici un rău nu își vor face.
Apoi s-au despărțit, în pace.
32În acea zi, câțiva argați
Veniră, foarte agitați,
Și, pe Isac, ei l-au vestit:
„Află că apă am găsit!”
33Atunci, fântâna ce-au săpat-o,
„Șiba”, Isac a botezat-o.
„Șiba” înseamnă „Jurământ”
Și până astăzi, pe pământ,
Cetatea care s-a durat
Aici, Beer-Șeba s-a chemat.
Întâia căsătorie a lui Esau
34Patru decenii a-mplinit
Esau, când s-a căsătorit.
Două neveste și-a luat –
Prima, Iudita s-a chemat;
Hetitul Beri i-a fost tată.
Basmat era a doua fată,
Și pe Elon tată-l avea –
Tot din Hetiți, ea se trăgea.
35Soațele-avute de Esau,
Pentru părinții săi erau
Prilej ca multă-amărăciune,
În al lor suflet, să adune.
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca