Geneza 38
38
Iuda și Tamar
1În vremea ‘ceea, i-a lăsat
Iuda, pe-ai săi, și a plecat
În Adulam. Îl găzduia
Un om cari Hira se numea.
2Acolo, Iuda a văzut
O fată, care i-a plăcut.
Aceasta Șua se numea
Și tată Canaanit avea.
Iuda, cu fata, s-a-nsurat
Și-apoi cu ea s-a-mpreunat.
3Un fiu, Șua a zămislit,
Pe care Er, ea l-a numit.
4Iar a rămas însărcinată
Și-a mai născut încă o dată,
Un fiu. Pe-acesta, l-a numit
5Onan. Apoi a zămislit
Încă un fiu – nume i-a dat,
Șela. Iuda era plecat
La Czib, cu treburi ce-a avut.
6Pentru întâiul său născut,
El a luat – pe gustul său –
Nevastă, pe Tamar. Dar rău –
7De Domnul – fost-a Er văzut,
Pentru tot ceea ce-a făcut,
Iar Dumnezeu l-a omorât
Căci faptele i le-a urât.
8Către Onan, Iuda a spus:
„Acum, fiindcă Er s-a dus,
O iei tu, pe cumnata ta
Și-astfel, urmași îi vei sălta
Fratelui tău.” Onan făcuse
Așa precum i se ceruse.
9Însă pentru că a știut
Căci cei ce se vor fi născut
Nu au să-i fie urmași lui,
Ci ei vor fi ai fratelui,
Sămânța și-a împrăștiat,
Când cu nevasta s-a culcat,
Cari fost-a a fratelui său.
10Ăsta a fost un lucru rău
Văzut, în fața Domnului,
Aducând pedepsirea lui.
Astfel, Onan a fost ucis.
11Iuda, către Tamar, a zis:
„Ca văduvă – tu – locuiește
La tatăl tău, până va crește
Șela și fi-va de-nsurat.”
Vorbind așa, el a sperat
Că fiul său nu va muri.
Tamar făcu precum dori.
Păcătuirea lui Iuda cu Tamar
12Când timpul i s-a împlinit,
Soața lui Iuda a murit.
Urmară zilele de jale
Și-apoi, Iuda găsi cu cale,
Ca împreună cu Hira –
Care din Adulam era –
La Timna, la oile lui,
Să urce-n vremea tunsului.
13Tamarei, vorbă, i-au trimis
Despre-acest lucru, și i-au zis:
„Iată că socrul tău sosește
La Timna și se pregătește
Pentru a-și tunde oile.”
14Tamar și-a schimbat hainele
De văduvă. S-a învelit
Cu o maramă și-a fugit
Să se așeze la intrare
În Enaim, pe drumul care
Mergea spre Timna; a văzut
Că Șela, mare, s-a făcut,
Fără ca ea dată să-i fie –
Cum Iuda-i spuse – de soție.
15De socrul său, fiind zărită –
Având fața acoperită –
Drept curvă, ea a fost luată.
16Iuda se-apropie de fată
Și-i spuse: „Să mă culc, aș vrea,
Cu tine.” Că noră-i e ea,
O clipă doar, nu i-a trecut
Prin gând – fiindcă a crezut
Că-i curvă, de-i acoperită.
Ea îi răspunse, pregătită:
„Ce-mi dai, cu mine, să te culci?”
17„Un ied, din turmă.” „Pân’ atunci,
Poți oare, un zălog să-mi dai?”
18„Zălog?!” „Da. Lanțul care-l ai,
Inelul și toiagu-l vreau.”
Iuda îi spuse: „Ți le dau,
Până când iedu-ți dăruiesc –
Atunci eu le redobândesc.”
Cu nora-i s-a culcat o dată,
Iar ea rămase-nsărcinată.
19Apoi, femeia a plecat
Și-n văduvă s-a îmbrăcat.
20Iuda, un ied – cum a promis
Acelei curve – a trimis.
Adulamitului l-a dat,
Să-l ducă, iar ce a lăsat
Zălog femeii celeia,
Să poată, înapoi, să ia.
21Adulamitul a plecat,
Dar peste curvă n-a mai dat.
A întrebat atunci, pe cei
Cari locuiau acolo. Ei
I-au spus așa: „Noi n-am văzut,
Vreo curvă, ca să fi șezut
Pe drumul Timnei. Tu greșești!
Curve aici, n-ai să găsești.”
22Adulamitu-a revenit
Și-a zis lui Iuda: „N-am găsit
Nici o femeie. Nimenea,
Nimic, nu știe, despre ea.”
23Iuda răspunse: „Ce-a luat,
Să țină – nu-i nici un păcat.
De-un lucru doar mă tem, știi bine,
Să nu mă facă de rușine.”
24De la această întâmplare,
Trei luni trecură, după care,
Iuda, o veste, a primit:
„Să știi că nora ți-a curvit
Și-acum, însărcinată este!”
Când auzi această veste,
S-a mâniat zicând: „S-o scoateți
Afară, iar apoi, s-o ardeți!”
25Au scos-o-afară, însă ea
A vrut, de știre să se dea,
Socrului ei: „Acest inel,
Toiag și lanț, sunt de la cel
Ce m-a lăsat însărcinată.
Găsește-l, dacă poți!” Îndată –
26Când lucrurile și-a văzut –
Iuda le-a și recunoscut
Și-a zis: „Nu-i ea, mai vinovată,
Decât sunt eu, pentru că – iată –
Feciorul meu s-a înălțat,
Însă de soț, nu i l-am dat.”
El nu s-a mai culcat cu ea,
27Iar timpul i se-apropia.
În al ei pântec, a avut
Doi gemeni, iar când a născut,
28Unul din ei mâna își scoase
Afară. Moașa îi legase
Un firicel roșu de lână –
Prinzându-l iute – peste mână.
Sfârșind, ea a rostit apoi:
„Acesta-i primul.” Înapoi,
29Copilul și-a tras mâna. Cel
Ce-a ieșit primul, n-a fost el,
Ci al său frate s-a născut.
„Vai ce spărtură ai făcut!” –
I-a zis, cu mâinile la gură,
Moașa – „Vei fi „Pereț” („Spărtură”).
30Apoi în urmă, a ieșit
Fratele său, cari s-a numit
„Zerah” – („Cărămiziu”) – căci el
Avea legat un firicel,
Ce se vădea roșu, de lână,
De moașă-nfășurat, pe mână.
Currently Selected:
Geneza 38: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Geneza 38
38
Iuda și Tamar
1În vremea ‘ceea, i-a lăsat
Iuda, pe-ai săi, și a plecat
În Adulam. Îl găzduia
Un om cari Hira se numea.
2Acolo, Iuda a văzut
O fată, care i-a plăcut.
Aceasta Șua se numea
Și tată Canaanit avea.
Iuda, cu fata, s-a-nsurat
Și-apoi cu ea s-a-mpreunat.
3Un fiu, Șua a zămislit,
Pe care Er, ea l-a numit.
4Iar a rămas însărcinată
Și-a mai născut încă o dată,
Un fiu. Pe-acesta, l-a numit
5Onan. Apoi a zămislit
Încă un fiu – nume i-a dat,
Șela. Iuda era plecat
La Czib, cu treburi ce-a avut.
6Pentru întâiul său născut,
El a luat – pe gustul său –
Nevastă, pe Tamar. Dar rău –
7De Domnul – fost-a Er văzut,
Pentru tot ceea ce-a făcut,
Iar Dumnezeu l-a omorât
Căci faptele i le-a urât.
8Către Onan, Iuda a spus:
„Acum, fiindcă Er s-a dus,
O iei tu, pe cumnata ta
Și-astfel, urmași îi vei sălta
Fratelui tău.” Onan făcuse
Așa precum i se ceruse.
9Însă pentru că a știut
Căci cei ce se vor fi născut
Nu au să-i fie urmași lui,
Ci ei vor fi ai fratelui,
Sămânța și-a împrăștiat,
Când cu nevasta s-a culcat,
Cari fost-a a fratelui său.
10Ăsta a fost un lucru rău
Văzut, în fața Domnului,
Aducând pedepsirea lui.
Astfel, Onan a fost ucis.
11Iuda, către Tamar, a zis:
„Ca văduvă – tu – locuiește
La tatăl tău, până va crește
Șela și fi-va de-nsurat.”
Vorbind așa, el a sperat
Că fiul său nu va muri.
Tamar făcu precum dori.
Păcătuirea lui Iuda cu Tamar
12Când timpul i s-a împlinit,
Soața lui Iuda a murit.
Urmară zilele de jale
Și-apoi, Iuda găsi cu cale,
Ca împreună cu Hira –
Care din Adulam era –
La Timna, la oile lui,
Să urce-n vremea tunsului.
13Tamarei, vorbă, i-au trimis
Despre-acest lucru, și i-au zis:
„Iată că socrul tău sosește
La Timna și se pregătește
Pentru a-și tunde oile.”
14Tamar și-a schimbat hainele
De văduvă. S-a învelit
Cu o maramă și-a fugit
Să se așeze la intrare
În Enaim, pe drumul care
Mergea spre Timna; a văzut
Că Șela, mare, s-a făcut,
Fără ca ea dată să-i fie –
Cum Iuda-i spuse – de soție.
15De socrul său, fiind zărită –
Având fața acoperită –
Drept curvă, ea a fost luată.
16Iuda se-apropie de fată
Și-i spuse: „Să mă culc, aș vrea,
Cu tine.” Că noră-i e ea,
O clipă doar, nu i-a trecut
Prin gând – fiindcă a crezut
Că-i curvă, de-i acoperită.
Ea îi răspunse, pregătită:
„Ce-mi dai, cu mine, să te culci?”
17„Un ied, din turmă.” „Pân’ atunci,
Poți oare, un zălog să-mi dai?”
18„Zălog?!” „Da. Lanțul care-l ai,
Inelul și toiagu-l vreau.”
Iuda îi spuse: „Ți le dau,
Până când iedu-ți dăruiesc –
Atunci eu le redobândesc.”
Cu nora-i s-a culcat o dată,
Iar ea rămase-nsărcinată.
19Apoi, femeia a plecat
Și-n văduvă s-a îmbrăcat.
20Iuda, un ied – cum a promis
Acelei curve – a trimis.
Adulamitului l-a dat,
Să-l ducă, iar ce a lăsat
Zălog femeii celeia,
Să poată, înapoi, să ia.
21Adulamitul a plecat,
Dar peste curvă n-a mai dat.
A întrebat atunci, pe cei
Cari locuiau acolo. Ei
I-au spus așa: „Noi n-am văzut,
Vreo curvă, ca să fi șezut
Pe drumul Timnei. Tu greșești!
Curve aici, n-ai să găsești.”
22Adulamitu-a revenit
Și-a zis lui Iuda: „N-am găsit
Nici o femeie. Nimenea,
Nimic, nu știe, despre ea.”
23Iuda răspunse: „Ce-a luat,
Să țină – nu-i nici un păcat.
De-un lucru doar mă tem, știi bine,
Să nu mă facă de rușine.”
24De la această întâmplare,
Trei luni trecură, după care,
Iuda, o veste, a primit:
„Să știi că nora ți-a curvit
Și-acum, însărcinată este!”
Când auzi această veste,
S-a mâniat zicând: „S-o scoateți
Afară, iar apoi, s-o ardeți!”
25Au scos-o-afară, însă ea
A vrut, de știre să se dea,
Socrului ei: „Acest inel,
Toiag și lanț, sunt de la cel
Ce m-a lăsat însărcinată.
Găsește-l, dacă poți!” Îndată –
26Când lucrurile și-a văzut –
Iuda le-a și recunoscut
Și-a zis: „Nu-i ea, mai vinovată,
Decât sunt eu, pentru că – iată –
Feciorul meu s-a înălțat,
Însă de soț, nu i l-am dat.”
El nu s-a mai culcat cu ea,
27Iar timpul i se-apropia.
În al ei pântec, a avut
Doi gemeni, iar când a născut,
28Unul din ei mâna își scoase
Afară. Moașa îi legase
Un firicel roșu de lână –
Prinzându-l iute – peste mână.
Sfârșind, ea a rostit apoi:
„Acesta-i primul.” Înapoi,
29Copilul și-a tras mâna. Cel
Ce-a ieșit primul, n-a fost el,
Ci al său frate s-a născut.
„Vai ce spărtură ai făcut!” –
I-a zis, cu mâinile la gură,
Moașa – „Vei fi „Pereț” („Spărtură”).
30Apoi în urmă, a ieșit
Fratele său, cari s-a numit
„Zerah” – („Cărămiziu”) – căci el
Avea legat un firicel,
Ce se vădea roșu, de lână,
De moașă-nfășurat, pe mână.
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca