Matei 28
28
Învierea lui Iisus
1Când s-a sfârșit acel Sabat
Și-al nopții văl s-a ridicat
Spre-ntâia zi din săptămână,
Două femei urcară până
La locul unde, îngropat,
A fost Iisus. L-au căutat –
Atunci – Maria, însoțită
Tot de Maria – cea numită
Și Magdalina. S-au speriat,
Simțind, când s-au apropiat,
2Acel cutremur de pământ,
Văzând piatra de pe mormânt,
Urnită de pe gura lui,
De un înger al Domnului.
3Ca fulgerul, el apărea,
Cu haine albe ca de nea,
Șezând pe piatra prăvălită.
4Ceata străjerilor – lovită
De-o tulburare de ne-nvins –
Părea că rădăcini a prins
Și toți, ca morți, au împietrit.
5Atunci, îngerul a vorbit
Femeilor: „Nu vă speriați!
Eu știu că voi Îl căutați
Pe Cel ce fost-a răstignit.
6Însă degeaba ați venit:
Iisus, din morți, a înviat,
Așa precum va înștiințat!
Veniți acum, ca să vedeți,
7Unde-a zăcut. Apoi, duceți
Vestea, discipolilor Lui,
Despre-nvierea Domnului!
În Galileea, veți putea –
Curând – cu toții, a-L vedea.”
Iisus Se arată femeilor
8Femeile-au plecat, zorite –
De câte-au văzut, năucite,
Voioase-n sufletele lor –
Să ducă ucenicilor –
Așa cum îngerul le-a spus –
Vestea-nvierii lui Iisus.
9Dar iată că le-a-ntâmpinat
Însuși Iisus. Ele, de-ndat’,
S-au închinat, pân’ la pământ.
Picioarele Celui Prea Sfânt,
Apoi, în brațe, le-au cuprins.
„Vă bucurați, căci am învins!” –
10Le-a zis Iisus. „Să n-aveți teamă,
Căci după cum băgați de seamă,
Sunt viu! Voiesc să-i înștiințați,
Despre ăst fapt, pe ai Mei frați,
Pe care, iată, am de gând,
Să îi revăd cât mai curând.
Așa să spuneți. De aceea,
Să vină toți, în Galileea!”
Ademenirea străjerilor
11Străjerii, când și-au revenit,
Au trimis soli de-au povestit
Tot, preoților din cetate,
Despre minunile-ntâmplate.
12Degrabă, preoții, la sfat –
Cu cei bătrâni – s-au așezat.
Apoi, le-au dat, străjerilor,
Bani, cumpărând tăcerea lor;
13Le-au zis: „Spuneți norodului,
Că noaptea, ucenicii Lui –
Pe când straja a adormit –
S-au furișat și L-au răpit,
Luându-L din mormântul Lui,
Spre-a dovedi poporului,
Că El, din morți, a înviat.
Nu-i credeți! Nu-i adevărat!”
14De cumva, fi-va auzit
Ceea ce noi v-am poruncit,
De către dregător, să știți,
Că voi, nimic, n-o să pățiți.
Vom ști noi, cum să îi vorbim,
Și astfel, o să-l potolim.”
15Ostașii, banii, i-au luat,
Făcând precum i-au învățat;
Iar zvonul că a fost răpit
Iisus, iute s-a răspândit,
Până acum, printre Iudei –
Căci au crezut ce le-au spus ei.
Arătarea lui Iisus în Galileea
16Cei unsprezece au pornit,
Așa precum le-a poruncit
Domnul Iisus, în vremea ‘ceea,
Să-L întâlnească-n Galileea.
17Când L-au văzut, s-au închinat
În fața Lui. S-au bucurat,
Dar unii s-au cam îndoit.
18Iisus, atuncea, le-a vorbit:
„Puterea, de la Tatăl Sfânt,
Mi-e dată-n cer și pe pământ!
19Fiți gata să plecați la drum!
Veți face ucenici, de-acum,
Din neamurile care sânt,
Azi, risipite pe pământ.
Iată cum vreau ca să lucrați:
Pe toți o să îi botezați
În Numele Tatălui Meu,
Al Fiului Lui Dumnezeu,
Și-al Sfântului Duh. Nu uitați,
20Că toți trebuie învățați
De a păzi ce-am poruncit,
Și de-a-mplini ce-i de-mplinit.
Să nu vă temeți în nevoi!
În toate zilele-s cu voi:
Acum, în anii care vin,
Și până la sfârșit. Amin.”
Currently Selected:
Matei 28: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Matei 28
28
Învierea lui Iisus
1Când s-a sfârșit acel Sabat
Și-al nopții văl s-a ridicat
Spre-ntâia zi din săptămână,
Două femei urcară până
La locul unde, îngropat,
A fost Iisus. L-au căutat –
Atunci – Maria, însoțită
Tot de Maria – cea numită
Și Magdalina. S-au speriat,
Simțind, când s-au apropiat,
2Acel cutremur de pământ,
Văzând piatra de pe mormânt,
Urnită de pe gura lui,
De un înger al Domnului.
3Ca fulgerul, el apărea,
Cu haine albe ca de nea,
Șezând pe piatra prăvălită.
4Ceata străjerilor – lovită
De-o tulburare de ne-nvins –
Părea că rădăcini a prins
Și toți, ca morți, au împietrit.
5Atunci, îngerul a vorbit
Femeilor: „Nu vă speriați!
Eu știu că voi Îl căutați
Pe Cel ce fost-a răstignit.
6Însă degeaba ați venit:
Iisus, din morți, a înviat,
Așa precum va înștiințat!
Veniți acum, ca să vedeți,
7Unde-a zăcut. Apoi, duceți
Vestea, discipolilor Lui,
Despre-nvierea Domnului!
În Galileea, veți putea –
Curând – cu toții, a-L vedea.”
Iisus Se arată femeilor
8Femeile-au plecat, zorite –
De câte-au văzut, năucite,
Voioase-n sufletele lor –
Să ducă ucenicilor –
Așa cum îngerul le-a spus –
Vestea-nvierii lui Iisus.
9Dar iată că le-a-ntâmpinat
Însuși Iisus. Ele, de-ndat’,
S-au închinat, pân’ la pământ.
Picioarele Celui Prea Sfânt,
Apoi, în brațe, le-au cuprins.
„Vă bucurați, căci am învins!” –
10Le-a zis Iisus. „Să n-aveți teamă,
Căci după cum băgați de seamă,
Sunt viu! Voiesc să-i înștiințați,
Despre ăst fapt, pe ai Mei frați,
Pe care, iată, am de gând,
Să îi revăd cât mai curând.
Așa să spuneți. De aceea,
Să vină toți, în Galileea!”
Ademenirea străjerilor
11Străjerii, când și-au revenit,
Au trimis soli de-au povestit
Tot, preoților din cetate,
Despre minunile-ntâmplate.
12Degrabă, preoții, la sfat –
Cu cei bătrâni – s-au așezat.
Apoi, le-au dat, străjerilor,
Bani, cumpărând tăcerea lor;
13Le-au zis: „Spuneți norodului,
Că noaptea, ucenicii Lui –
Pe când straja a adormit –
S-au furișat și L-au răpit,
Luându-L din mormântul Lui,
Spre-a dovedi poporului,
Că El, din morți, a înviat.
Nu-i credeți! Nu-i adevărat!”
14De cumva, fi-va auzit
Ceea ce noi v-am poruncit,
De către dregător, să știți,
Că voi, nimic, n-o să pățiți.
Vom ști noi, cum să îi vorbim,
Și astfel, o să-l potolim.”
15Ostașii, banii, i-au luat,
Făcând precum i-au învățat;
Iar zvonul că a fost răpit
Iisus, iute s-a răspândit,
Până acum, printre Iudei –
Căci au crezut ce le-au spus ei.
Arătarea lui Iisus în Galileea
16Cei unsprezece au pornit,
Așa precum le-a poruncit
Domnul Iisus, în vremea ‘ceea,
Să-L întâlnească-n Galileea.
17Când L-au văzut, s-au închinat
În fața Lui. S-au bucurat,
Dar unii s-au cam îndoit.
18Iisus, atuncea, le-a vorbit:
„Puterea, de la Tatăl Sfânt,
Mi-e dată-n cer și pe pământ!
19Fiți gata să plecați la drum!
Veți face ucenici, de-acum,
Din neamurile care sânt,
Azi, risipite pe pământ.
Iată cum vreau ca să lucrați:
Pe toți o să îi botezați
În Numele Tatălui Meu,
Al Fiului Lui Dumnezeu,
Și-al Sfântului Duh. Nu uitați,
20Că toți trebuie învățați
De a păzi ce-am poruncit,
Și de-a-mplini ce-i de-mplinit.
Să nu vă temeți în nevoi!
În toate zilele-s cu voi:
Acum, în anii care vin,
Și până la sfârșit. Amin.”
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca