Psalmii 112
112
1Voi, cei cari pe pământ v-aflați,
Pe Domnul să Îl lăudați!
Ferice e de omul care,
Mereu, teamă de Domnul are
Și în porunca Domnului,
Își va afla plăcerea lui!
2Urmașii care ai lui sânt,
Vor fi puternici pe pământ,
Căci fi-va binecuvântat
Neamul care s-a arătat
Precum că e neprihănit.
3Omul acela, negreșit,
Belșug are și bogăție,
În casa lui, căci pe vecie,
Neprihănirea-i dăinuiește.
4Pe a lui cale strălucește,
Mereu, lumina – bunăoară –
Când negura îl înconjoară.
El este drept și-ndurător,
E milostiv și iertător.
5Ce bine-i merge omului
Care-i milos și-n jurul lui,
Mereu e gata să ajute,
Gata fiind să împrumute,
Iar faptele ce-s săvârșite,
După dreptate-s rânduite!
6Omul acel, neprihănit,
Nu va putea a fi clintit
Și astfel, pomenirea lui,
Ține în veacul veacului.
7De rele vești, teamă nu are,
Căci inima lui este tare
Și-ncrezătoare tot mereu,
În al său Domn și Dumnezeu.
8Inima lui e mângâiată
Și n-are teamă niciodată,
Căci el își vede împlinită
Dorința-n inimă nutrită,
Față de oamenii cei răi,
Cari se vădesc dușmani ai săi.
9El este darnic cu cel care
Aflat este în lipsă mare,
Iar mila lui are să ție,
De-acum și până-n veșnicie.
Al său cap este înălțat,
Fiind cu slavă-ncununat.
10Văzând ăst lucru, ne-ndoios,
Omul cel rău e mânios.
Atuncea el din dinți scrâșnește
Cu furie și se topește,
Iar poftele lui, jinduite,
Rămâne-vor neîmplinite.
Currently Selected:
Psalmii 112: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Psalmii 112
112
1Voi, cei cari pe pământ v-aflați,
Pe Domnul să Îl lăudați!
Ferice e de omul care,
Mereu, teamă de Domnul are
Și în porunca Domnului,
Își va afla plăcerea lui!
2Urmașii care ai lui sânt,
Vor fi puternici pe pământ,
Căci fi-va binecuvântat
Neamul care s-a arătat
Precum că e neprihănit.
3Omul acela, negreșit,
Belșug are și bogăție,
În casa lui, căci pe vecie,
Neprihănirea-i dăinuiește.
4Pe a lui cale strălucește,
Mereu, lumina – bunăoară –
Când negura îl înconjoară.
El este drept și-ndurător,
E milostiv și iertător.
5Ce bine-i merge omului
Care-i milos și-n jurul lui,
Mereu e gata să ajute,
Gata fiind să împrumute,
Iar faptele ce-s săvârșite,
După dreptate-s rânduite!
6Omul acel, neprihănit,
Nu va putea a fi clintit
Și astfel, pomenirea lui,
Ține în veacul veacului.
7De rele vești, teamă nu are,
Căci inima lui este tare
Și-ncrezătoare tot mereu,
În al său Domn și Dumnezeu.
8Inima lui e mângâiată
Și n-are teamă niciodată,
Căci el își vede împlinită
Dorința-n inimă nutrită,
Față de oamenii cei răi,
Cari se vădesc dușmani ai săi.
9El este darnic cu cel care
Aflat este în lipsă mare,
Iar mila lui are să ție,
De-acum și până-n veșnicie.
Al său cap este înălțat,
Fiind cu slavă-ncununat.
10Văzând ăst lucru, ne-ndoios,
Omul cel rău e mânios.
Atuncea el din dinți scrâșnește
Cu furie și se topește,
Iar poftele lui, jinduite,
Rămâne-vor neîmplinite.
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca