Psalmii 145
145
Psalmul acesta se arată
Drept o cântare minunată.
De David e alcătuit
Și e spre laudă menit
1O Doamne, Împăratul meu,
Eu Te voi înălța mereu,
Iar al Tău Nume, ne-ncetat,
Trebuie binecuvântat.
2La al Tău Nume-am să veghez,
Zilnic, să-L binecuvântez.
3Mare e Domnul Dumnezeu,
Vrednic de laudă, mereu.
Mărimea Lui ni se arată
A fi – mereu – nemăsurată.
Atât de mare a ajuns,
Încât este de nepătruns.
4Oricare neam, pe a lui cale,
Laudă dea lucrării Tale,
Vestind isprăvile pe cari
Tu le-ai făcut, căci ele-s mari!
5Voi povesti, pe a mea cale,
De slava măreției Tale
Și ne-ncetat cânta-voi eu,
Minunile lui Dumnezeu.
6Oamenii vor vorbi, odată,
De-a Ta putere-nfricoșată,
Iar de mărimea Ta – mereu –
În lume am să vorbesc eu.
7De-aceea, trâmbițe voi pune –
Necontenit – ca să răsune,
Spre-a aminti la fiecare,
De bunătatea Ta cea mare!
Cu ele, fi-va lăudată
Dreptatea Ta, cea minunată!
8Domnul e bun și-ndurător,
E milostiv și iertător.
În bunătatea Lui cea mare,
El are, îndelung, răbdare.
9Bun e al nostru Dumnezeu
Și pe-ale Lui lucrări, mereu,
Le înconjoară cu-ndurare,
Căci El e bun, cu fiecare.
10Lucrările Tale, mereu,
Te Laudă, o, Domnul meu,
Iar credincioșii vor cânta
Și Te vor binecuvânta!
11Voi povesti slava pe care,
Împărăția Ta o are.
12Puterea Ta va fi făcută,
În toată lumea, cunoscută.
Voi povesti, ca să se știe,
De strălucita-mpărăție
Și despre slava minunată
Cu care este îmbrăcată.
13Iată, a Ta împărăție
Are să țină pe vecie,
Iar stăpânirea Ta, cea mare,
Veșnic rămâne în picioare.
14Cei care cad sunt sprijiniți
De Domnul și sunt întăriți,
Iar cei ce sunt încovoiați,
De către El sunt îndreptați.
15În Tine, toți nădăjduiesc
Căci de la Tine, ei primesc
Hrană și nu au a se teme,
Pentru că Tu le-o dai, la vreme.
16Din mâna Ta, orice ființă
Se satură, după dorință.
17Domnul doar drept S-a arătat
Și milostiv, neîncetat.
18Domnu-i mereu, de bună seamă,
Lângă toți cei care Îl cheamă.
Lângă cei care L-au chemat
Din inimă, El S-a aflat.
19El împlinește, răbdător,
Toate dorințele celor
Care vădesc – de bună seamă –
Că știu, de El, să aibă teamă.
Domnul aude glasul lor
Și le dă, grabnic, ajutor.
20Cei ce-L iubesc pe Dumnezeu,
În a Lui pază sunt, mereu,
Iar toți cei răi vor fi loviți,
De către El și nimiciți.
21Lauda Domnului, voiesc,
Cu gura mea, să o vestesc.
Orice făptură să vegheze
Ca să Îl binecuvinteze
Pe Domnul și-al Său Nume sfânt,
În veci de veci, pe-acest pământ!
Currently Selected:
Psalmii 145: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Psalmii 145
145
Psalmul acesta se arată
Drept o cântare minunată.
De David e alcătuit
Și e spre laudă menit
1O Doamne, Împăratul meu,
Eu Te voi înălța mereu,
Iar al Tău Nume, ne-ncetat,
Trebuie binecuvântat.
2La al Tău Nume-am să veghez,
Zilnic, să-L binecuvântez.
3Mare e Domnul Dumnezeu,
Vrednic de laudă, mereu.
Mărimea Lui ni se arată
A fi – mereu – nemăsurată.
Atât de mare a ajuns,
Încât este de nepătruns.
4Oricare neam, pe a lui cale,
Laudă dea lucrării Tale,
Vestind isprăvile pe cari
Tu le-ai făcut, căci ele-s mari!
5Voi povesti, pe a mea cale,
De slava măreției Tale
Și ne-ncetat cânta-voi eu,
Minunile lui Dumnezeu.
6Oamenii vor vorbi, odată,
De-a Ta putere-nfricoșată,
Iar de mărimea Ta – mereu –
În lume am să vorbesc eu.
7De-aceea, trâmbițe voi pune –
Necontenit – ca să răsune,
Spre-a aminti la fiecare,
De bunătatea Ta cea mare!
Cu ele, fi-va lăudată
Dreptatea Ta, cea minunată!
8Domnul e bun și-ndurător,
E milostiv și iertător.
În bunătatea Lui cea mare,
El are, îndelung, răbdare.
9Bun e al nostru Dumnezeu
Și pe-ale Lui lucrări, mereu,
Le înconjoară cu-ndurare,
Căci El e bun, cu fiecare.
10Lucrările Tale, mereu,
Te Laudă, o, Domnul meu,
Iar credincioșii vor cânta
Și Te vor binecuvânta!
11Voi povesti slava pe care,
Împărăția Ta o are.
12Puterea Ta va fi făcută,
În toată lumea, cunoscută.
Voi povesti, ca să se știe,
De strălucita-mpărăție
Și despre slava minunată
Cu care este îmbrăcată.
13Iată, a Ta împărăție
Are să țină pe vecie,
Iar stăpânirea Ta, cea mare,
Veșnic rămâne în picioare.
14Cei care cad sunt sprijiniți
De Domnul și sunt întăriți,
Iar cei ce sunt încovoiați,
De către El sunt îndreptați.
15În Tine, toți nădăjduiesc
Căci de la Tine, ei primesc
Hrană și nu au a se teme,
Pentru că Tu le-o dai, la vreme.
16Din mâna Ta, orice ființă
Se satură, după dorință.
17Domnul doar drept S-a arătat
Și milostiv, neîncetat.
18Domnu-i mereu, de bună seamă,
Lângă toți cei care Îl cheamă.
Lângă cei care L-au chemat
Din inimă, El S-a aflat.
19El împlinește, răbdător,
Toate dorințele celor
Care vădesc – de bună seamă –
Că știu, de El, să aibă teamă.
Domnul aude glasul lor
Și le dă, grabnic, ajutor.
20Cei ce-L iubesc pe Dumnezeu,
În a Lui pază sunt, mereu,
Iar toți cei răi vor fi loviți,
De către El și nimiciți.
21Lauda Domnului, voiesc,
Cu gura mea, să o vestesc.
Orice făptură să vegheze
Ca să Îl binecuvinteze
Pe Domnul și-al Său Nume sfânt,
În veci de veci, pe-acest pământ!
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca