Cântarea cântărilor 6
6
1„Ne spune-acum tu – dacă vrei –
Cea mai frumoasă din femei,
Unde s-a dus iubitul tău?
Unde se află locul său,
Să-l căutăm și noi, cu tine?”
2„Iată, iubitul meu, știu bine
Că la grădina lui s-a dus –
La straturile-n care-a pus
Miresmele – și printre crini,
Își paște turma, în grădini.
3Eu sunt a lui, iar el, mereu,
Va fi numai iubitul meu.
El este cel cari, prin grădini,
Își paște turma, printre crini.”
4„Iubita mea, frumoasă ești!
Cu Tirța te asemuiești.
Ca și Ierusalimul, eu
Te văd plăcută, tot mereu.
Frumoasă ești, dar și cumplită,
Încât poți fi asemuită
Cu măreția oștilor
Șezând sub steagurile lor.
5Întoarce-ți ochii de la mine,
Căci ei mă tulbură – știi bine!
La părul tău, privesc și-n urmă
Gândul mă duce la o turmă
De capre care s-a oprit
Și-apoi odihnă a găsit
Pe înălțimea muntelui,
Pe piscul Galaadului.
6Ca și o turmă de oi care
Ieșit-a dintr-o scăldătoare,
Iar între ele nu se poate,
Sterpe a se afla, căci toate
Gemeni doar au – ia seama bine –
Așa-s ai tăi dinți, pentru mine.
7O rodie, de bună seamă,
E-al tău obraz, pe sub maramă.
8Împărătese am, șaizeci,
Iar țiitoare am, optzeci.
Am fete cari mă însoțesc
Și-n mare număr se vădesc.
9Dar numai una dintre ele –
Plăcută a inimii mele –
E porumbița mea iubită,
Curată și neprihănită.
Ea este singura pe care,
Drept fiică, mama sa o are,
Iar la măicuța ei în casă,
Iubita mea-i cea mai aleasă.
Fetele-atunci când o zăresc,
Drept fericită o numesc.
Împărătesele – și ele,
Cu țiitoarele acele –
O laudă, când le-ntâlnește.”
10„Dar cine, oare, se ivește,
Ca zorile de luminoasă?
Cine-i ca luna de frumoasă,
Ca soarele de curățită
Și ca oștirea de cumplită?”
11„Către grădină am plecat
Și printre nuci, eu m-am plimbat.
Am căutat, în a mea cale,
Să văd verdeața de pe vale
Să văd via de-a-nmugurit
Și rodia de-a înflorit.”
12„Dar fără ca să bag de seamă,
Dorința mea simt că mă cheamă
Spre carele unui popor
Ce are drept conducător
Un om ales, în fruntea lui,
Precum în lume altul nu-i.”
13„Întoarce-te, să te privim!
Hai Sulamito, te dorim!”
„Ce aveți voi, ca să doriți,
Pe Sulamita s-o priviți,
Întocmai precum voi, la cor#6:13 Sau „din Mahanaim”, tradus,Dacă în Evreiește-i spus.,
Priviți la jocul fetelor?”
Currently Selected:
Cântarea cântărilor 6: BIV2014
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Cântarea cântărilor 6
6
1„Ne spune-acum tu – dacă vrei –
Cea mai frumoasă din femei,
Unde s-a dus iubitul tău?
Unde se află locul său,
Să-l căutăm și noi, cu tine?”
2„Iată, iubitul meu, știu bine
Că la grădina lui s-a dus –
La straturile-n care-a pus
Miresmele – și printre crini,
Își paște turma, în grădini.
3Eu sunt a lui, iar el, mereu,
Va fi numai iubitul meu.
El este cel cari, prin grădini,
Își paște turma, printre crini.”
4„Iubita mea, frumoasă ești!
Cu Tirța te asemuiești.
Ca și Ierusalimul, eu
Te văd plăcută, tot mereu.
Frumoasă ești, dar și cumplită,
Încât poți fi asemuită
Cu măreția oștilor
Șezând sub steagurile lor.
5Întoarce-ți ochii de la mine,
Căci ei mă tulbură – știi bine!
La părul tău, privesc și-n urmă
Gândul mă duce la o turmă
De capre care s-a oprit
Și-apoi odihnă a găsit
Pe înălțimea muntelui,
Pe piscul Galaadului.
6Ca și o turmă de oi care
Ieșit-a dintr-o scăldătoare,
Iar între ele nu se poate,
Sterpe a se afla, căci toate
Gemeni doar au – ia seama bine –
Așa-s ai tăi dinți, pentru mine.
7O rodie, de bună seamă,
E-al tău obraz, pe sub maramă.
8Împărătese am, șaizeci,
Iar țiitoare am, optzeci.
Am fete cari mă însoțesc
Și-n mare număr se vădesc.
9Dar numai una dintre ele –
Plăcută a inimii mele –
E porumbița mea iubită,
Curată și neprihănită.
Ea este singura pe care,
Drept fiică, mama sa o are,
Iar la măicuța ei în casă,
Iubita mea-i cea mai aleasă.
Fetele-atunci când o zăresc,
Drept fericită o numesc.
Împărătesele – și ele,
Cu țiitoarele acele –
O laudă, când le-ntâlnește.”
10„Dar cine, oare, se ivește,
Ca zorile de luminoasă?
Cine-i ca luna de frumoasă,
Ca soarele de curățită
Și ca oștirea de cumplită?”
11„Către grădină am plecat
Și printre nuci, eu m-am plimbat.
Am căutat, în a mea cale,
Să văd verdeața de pe vale
Să văd via de-a-nmugurit
Și rodia de-a înflorit.”
12„Dar fără ca să bag de seamă,
Dorința mea simt că mă cheamă
Spre carele unui popor
Ce are drept conducător
Un om ales, în fruntea lui,
Precum în lume altul nu-i.”
13„Întoarce-te, să te privim!
Hai Sulamito, te dorim!”
„Ce aveți voi, ca să doriți,
Pe Sulamita s-o priviți,
Întocmai precum voi, la cor#6:13 Sau „din Mahanaim”, tradus,Dacă în Evreiește-i spus.,
Priviți la jocul fetelor?”
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2014 Ioan Ciorca