1 Timotei 5
5
Atitudinea față de diferite categorii de credincioși
1Nu-l mustra cu asprime pe cel bătrân, ci îndeamnă-l ca pe un tată, iar pe tineri ca pe niște frați, 2pe bătrâne – ca pe mame, iar pe cele tinere – ca pe niște surori, în curăție desăvârșită!
Atitudinea față de văduve
3Respectă văduvele, cele care sunt cu adevărat văduve! 4Dacă o văduvă are copii sau nepoți, să învețe mai întâi să aibă dragoste față de casa lor și să-i răsplătească pe părinți, căci acest lucru este plăcut înaintea lui Dumnezeu. 5Cea care este cu adevărat văduvă și rămasă singură și-a pus speranța în Dumnezeu și stăruie în cereri și rugăciuni noaptea și ziua. 6Însă cea care trăiește în plăceri, deși trăiește, este moartă. 7Poruncește-le acestora să fie fără reproș! 8Dar dacă cineva nu se îngrijește de ai săi, și mai ales de cei din casă, și-a renegat credința și este mai rău decât un necredincios.
9Ca să fie înscrisă între văduve, [femeia] să nu aibă mai puțin de șaizeci de ani, să fi fost soția unui singur bărbat, 10să aibă mărturie pentru faptele ei bune: dacă a crescut copii, dacă a fost primitoare, dacă a spălat picioarele sfinților#5,10 Expresia descrie ospitalitatea caritabilă și reverențioasă față de frații creștini, în special față de predicatorii itineranți (cf. nota la In 13,5)., dacă i-a ajutat pe cei în necazuri, dacă s-a ținut de orice fel de faptă bună!
11Dar ferește-te de văduvele mai tinere! Căci când le apucă poftele nedemne de Cristos, vor să se mărite, 12făcându-se vinovate că și-au călcat promisiunea#5,12 Lit.: „că au anulat credința” de mai înainte. 13În același timp, se învață să fie leneșe și umblă din casă în casă. Dar nu numai că sunt leneșe, ci și guralive și iscoditoare, vorbind ceea ce nu trebuie. 14Așadar, vreau ca [văduvele] cele mai tinere să se căsătorească, să aibă copii, să fie gospodine în casă, ca să nu dea potrivnicului nicio ocazie de clevetire, 15căci unele s-au rătăcit deja urmându-l pe Satana. 16Dacă o credincioasă#5,16 Există și alte variante în manuscrise: „un credincios”; „un credincios sau o credincioasă”. are văduve, să se îngrijească de ele și să nu împovăreze Biserica, pentru ca aceasta să le poată ajuta pe cele cu adevărat văduve!
Atitudinea față de prezbíteri
17Prezbiterii care conduc bine să fie învredniciți cu o cinste dublă, mai ales cei care trudesc cu predica și cu învățătura#5,17 După cum este evidențiat în context, termenul „prezbiter” nu se referă aici la un om bătrân în general, ci la o funcție specială de „conducere” în Biserică, exercitată de oameni calificați: ar putea fi același lucru cu „episcopii” din 1Tim 3,1-7. Tocmai din această cauză se cer calități speciale cu privire la ei., 18căci spune Scriptura: „Să nu legi gura boului care treieră!” și: „Vrednic este lucrătorul de plata sa”! 19Să nu primești [nicio] acuzație împotriva unui prezbíter decât dacă vine de la doi sau trei martori! 20Pe cei care au păcătuit, mustră-i înaintea tuturor, ca să le fie teamă și celorlalți! 21Te conjur în fața lui Dumnezeu și a lui Cristos Isus și a îngerilor celor aleși să păzești acestea fără prejudecată și fără a face cuiva favoruri. 22Nu te grăbi să-ți impui mâinile peste cineva și nici nu te face părtaș la păcatele altora! Tu însuți păstrează-te curat! 23Să nu mai bei numai apă, ci și puțin vin, din cauza stomacului tău și a deselor tale îmbolnăviri!
24Păcatele unor oameni sunt evidente și se cunosc înainte de judecată, însă ale altora se descoperă#5,24 Lit.: „vin”. după aceea. 25Tot la fel și faptele bune sunt evidente, dar nici celelalte nu pot rămâne ascunse. #Lev 19,32 #Ier 49,11 #Lc 2,37 #Fap 3,1 #Evr 13,2 #2Tes 3,11 #Tit 2,8 #Dt 25,4 #Lc 10,7 #Dt 17,6; 19,15 #Gal 2,14 #Mt 5,16
Currently Selected:
1 Timotei 5: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
1 Timotei 5
5
Atitudinea față de diferite categorii de credincioși
1Nu-l mustra cu asprime pe cel bătrân, ci îndeamnă-l ca pe un tată, iar pe tineri ca pe niște frați, 2pe bătrâne – ca pe mame, iar pe cele tinere – ca pe niște surori, în curăție desăvârșită!
Atitudinea față de văduve
3Respectă văduvele, cele care sunt cu adevărat văduve! 4Dacă o văduvă are copii sau nepoți, să învețe mai întâi să aibă dragoste față de casa lor și să-i răsplătească pe părinți, căci acest lucru este plăcut înaintea lui Dumnezeu. 5Cea care este cu adevărat văduvă și rămasă singură și-a pus speranța în Dumnezeu și stăruie în cereri și rugăciuni noaptea și ziua. 6Însă cea care trăiește în plăceri, deși trăiește, este moartă. 7Poruncește-le acestora să fie fără reproș! 8Dar dacă cineva nu se îngrijește de ai săi, și mai ales de cei din casă, și-a renegat credința și este mai rău decât un necredincios.
9Ca să fie înscrisă între văduve, [femeia] să nu aibă mai puțin de șaizeci de ani, să fi fost soția unui singur bărbat, 10să aibă mărturie pentru faptele ei bune: dacă a crescut copii, dacă a fost primitoare, dacă a spălat picioarele sfinților#5,10 Expresia descrie ospitalitatea caritabilă și reverențioasă față de frații creștini, în special față de predicatorii itineranți (cf. nota la In 13,5)., dacă i-a ajutat pe cei în necazuri, dacă s-a ținut de orice fel de faptă bună!
11Dar ferește-te de văduvele mai tinere! Căci când le apucă poftele nedemne de Cristos, vor să se mărite, 12făcându-se vinovate că și-au călcat promisiunea#5,12 Lit.: „că au anulat credința” de mai înainte. 13În același timp, se învață să fie leneșe și umblă din casă în casă. Dar nu numai că sunt leneșe, ci și guralive și iscoditoare, vorbind ceea ce nu trebuie. 14Așadar, vreau ca [văduvele] cele mai tinere să se căsătorească, să aibă copii, să fie gospodine în casă, ca să nu dea potrivnicului nicio ocazie de clevetire, 15căci unele s-au rătăcit deja urmându-l pe Satana. 16Dacă o credincioasă#5,16 Există și alte variante în manuscrise: „un credincios”; „un credincios sau o credincioasă”. are văduve, să se îngrijească de ele și să nu împovăreze Biserica, pentru ca aceasta să le poată ajuta pe cele cu adevărat văduve!
Atitudinea față de prezbíteri
17Prezbiterii care conduc bine să fie învredniciți cu o cinste dublă, mai ales cei care trudesc cu predica și cu învățătura#5,17 După cum este evidențiat în context, termenul „prezbiter” nu se referă aici la un om bătrân în general, ci la o funcție specială de „conducere” în Biserică, exercitată de oameni calificați: ar putea fi același lucru cu „episcopii” din 1Tim 3,1-7. Tocmai din această cauză se cer calități speciale cu privire la ei., 18căci spune Scriptura: „Să nu legi gura boului care treieră!” și: „Vrednic este lucrătorul de plata sa”! 19Să nu primești [nicio] acuzație împotriva unui prezbíter decât dacă vine de la doi sau trei martori! 20Pe cei care au păcătuit, mustră-i înaintea tuturor, ca să le fie teamă și celorlalți! 21Te conjur în fața lui Dumnezeu și a lui Cristos Isus și a îngerilor celor aleși să păzești acestea fără prejudecată și fără a face cuiva favoruri. 22Nu te grăbi să-ți impui mâinile peste cineva și nici nu te face părtaș la păcatele altora! Tu însuți păstrează-te curat! 23Să nu mai bei numai apă, ci și puțin vin, din cauza stomacului tău și a deselor tale îmbolnăviri!
24Păcatele unor oameni sunt evidente și se cunosc înainte de judecată, însă ale altora se descoperă#5,24 Lit.: „vin”. după aceea. 25Tot la fel și faptele bune sunt evidente, dar nici celelalte nu pot rămâne ascunse. #Lev 19,32 #Ier 49,11 #Lc 2,37 #Fap 3,1 #Evr 13,2 #2Tes 3,11 #Tit 2,8 #Dt 25,4 #Lc 10,7 #Dt 17,6; 19,15 #Gal 2,14 #Mt 5,16
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași