2 Corinteni 5
5
1Știm că dacă locuința pământească, cortul nostru, se desface, avem o locuință de la Dumnezeu, o locuință nefăcută de mână, veșnică, în ceruri. 2De aceea suspinăm în această locuință, dorind să ne îmbrăcăm cu cea din cer 3numai dacă vom fi găsiți îmbrăcați, și nu goi. 4De fapt, fiind în cortul acesta, suspinăm apăsați de greutate, pentru faptul că nu am vrea să ne dezbrăcăm, ci să ne îmbrăcăm pentru ca ceea ce este muritor să fie absorbit#5,4 Lit.: „înghițit” de viață. 5Cel care ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu care ne-a dat arvuna Duhului.
6Așadar, noi suntem întotdeauna plini de încredere, deși știm că atât timp cât locuim în trup, suntem departe de Domnul, 7căci umblăm prin credință, nu prin vedere. 8Deci suntem plini de încredere și ne place mai mult să părăsim trupul și să ne întoarcem acasă la Dumnezeu. 9De aceea, fie că rămânem [în trup], fie că plecăm, ne străduim să-i fim plăcuți lui. 10Căci noi toți trebuie să ne arătăm înaintea tribunalului lui Cristos pentru ca fiecare să primească, pentru ceea ce a făcut cât timp a fost în trup, fie bine, fie rău.
Misterul reconcilierii
11Așadar, cunoscând frica de Domnul, [încercăm] să-i convingem pe oameni. Noi suntem binecunoscuți înaintea lui Dumnezeu și sper că suntem binecunoscuți și în conștiințele voastre. 12Nu începem iarăși să ne prezentăm în fața voastră, ci vă dăm o ocazie ca să vă mândriți cu noi, ca să aveți [ce spune] împotriva acelora care se mândresc cu înfățișarea, și nu cu inima. 13Dacă ne-am ieșit din fire, a fost pentru Dumnezeu, iar dacă suntem cu mintea întreagă, este pentru voi. 14Căci iubirea lui Cristos ne constrânge pe noi care judecăm că unul singur a murit pentru toți, ca atare toți au murit. 15El a murit pentru toți, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru acela care a murit și a înviat pentru ei.
16Astfel, de acum înainte, noi nu mai cunoaștem pe nimeni după trup și, dacă l-am cunoscut pe Cristos după trup, acum nu-l mai cunoaștem [astfel]#5,16 Noua relație ontologică și dinamică dobândită în Cristos transcende toate dimensiunile naționale și pământești („după trup”), și pune deasupra lor „creația cea nouă” a fiilor lui Dumnezeu născuți din credință și care trăiesc în iubire. În felul acesta, se depășesc dimensiunile culturale și etnice ale economiei vetero-testamentare de care se simțeau legați iudeo-creștinii și adversarii lui Paul. „Cunoașterea lui Cristos după trup” are nuanță clar polemică: adversarii iudaizanți, sprijiniți probabil de discipoli sau de rude ale lui Isus, par să-i reproșeze că nu l-a cunoscut personal pe Învățător. Paul răspunde declarând că odată cu moartea lui Cristos, ordinea pur umană și etnică a trupului a dispărut. După moartea și învierea lui Cristos, este necesar să se schimbe categoriile mentale vechi și să se accepte cele noi, universale. Trupul, adică descendența lui Abrahàm, nu mai contează: esențial este a-l cunoaște pe Cristos înviat și a intra în comuniune spirituală cu el. Noua creație este „omul nou” (Ef 4,24) înviat în Cristos, pe care creștinul l-a îmbrăcat la Botez.. 17Deci, dacă cineva este în Cristos, este o creatură nouă: cele vechi au trecut, iată#5,17 Unele manuscrise vechi adaugă: „toate”., au devenit noi. 18Iar toate vin de la Dumnezeu care ne-a împăcat cu sine prin Cristos și ne-a dăruit slujirea reconcilierii#5,18 Cuvântul „reconciliere” putea să invoce, pentru corinteni, o amintire istorică precisă. În timpul reconstruirii cetății (cf. 2Cor 1,1), Cèzar proclamase o „reconciliere” prin care invita Grecia și întregul imperiu, oamenii trecutului compromis, să beneficieze de o amnistie. Imaginea este aplicată aici lui Cristos., 19așa cum Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu sine, neținând cont de greșelile lor și punând în noi cuvântul reconcilierii. 20Așadar, noi suntem împuterniciți#5,20 Sau „ambasadori”. ai lui Cristos ca și ai lui Dumnezeu care vă îndeamnă prin noi. Vă rugăm pentru Cristos: lăsați-vă împăcați cu Dumnezeu! 21Pe cel care nu a cunoscut păcatul el l-a făcut păcat de dragul nostru pentru ca noi să devenim justificarea lui Dumnezeu în el#5,21 Delimitare rapidă și concisă a modului tainic prin care Dumnezeu i-a reconciliat pe oameni cu sine în Cristos. Pe fundalul gândirii lui Paul, se află figura Slujitorului lui Yhwh care moare luând asupra sa păcatele poporului pentru a-l elibera (Is 53,2-12). Cristos a devenit „păcat pentru noi”, adică a luat asupra sa efectele păcatului, moartea (Gal 3,13: „blestemul”), „pentru ca noi să putem deveni dreptatea lui Dumnezeu”, adică purtători, beneficiari ai dreptății lui Dumnezeu „în el”. Moartea lui Cristos este explicată astfel prin categoriile religioase ebraice ca un sacrificiu „în locul…” și „în favoarea…”. Textul este paralel cu Rom 8,3; Gal 3,13; 1Pt 2,14.. #Iob 4,19 #Înț 9,15 #Is 38,12 #2Pt 1,13 #Rom 8,23 #1Cor 15,53 #1Tes 4,15 #1,22 #1Cor 13,12 #Evr 11,13 #Rom 14,10 #1Cor 3,11-15 #Ef 6,8 #1,13; 4,2 #3,1 #Rom 5,18 #6,11 #Rom 14,7-8 #Gal 6,15 #Ap 21,5 #Rom 5,10 #Col 1,20 #Ef 6,20 #Rom 1,17; 8,3 #1Cor 1,30 #Gal 3,13 #Fil 3,9
Currently Selected:
2 Corinteni 5: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași