Galateni 3
3
II. PARTEA DOCTRINARĂ
Justificarea prin credință
1O, galaténi fără minte! Cine v-a vrăjit pe voi, înaintea ochilor cărora a fost prezentat#3,1 Lit.: „scris”. Cristos răstignit? 2Numai aceasta vreau să știu#3,2 Lit.: „învăț”. de la voi: ați primit Duhul din faptele Legii sau din ascultarea credinței? 3Sunteți atât de fără minte? După ce ați început în Duh, sfârșiți acum în trup? 4Ați suferit atâtea în zadar? Dacă [a fost] fără rost!#3,4 Ultima parte a versetului este tradusă diferit, în funcție de insistența asupra tonului amenințător sau de îndemn. Lit.: „dacă, într-adevăr, chiar în zadar”. 5Așadar, cel care vă dăruiește Duhul și înfăptuiește minuni printre voi [le face] datorită faptelor Legii sau datorită ascultării credinței?
6Astfel, Abrahám a crezut în Dumnezeu și i s-a considerat aceasta ca justificare#3,6 Pentru a demonstra în mod eficace învățătura sa, Paul coboară pe terenul adversarilor, făcând apel la Abrahàm, părintele ideal al iudaismului. Până și Abrahàm a fost justificat datorită credinței: Paul își documentează afirmația apelând la Gen 15,6. În textul ebraic, fraza sună așa: „El a crezut în Domnul și el i-a considerat aceasta ca dreptate”. Dreptatea are aici o valoare concretă: acțiune dreaptă, plăcută lui Dumnezeu. Paul citează textul după LXX, unde este ușor schimbat față de ebraică. Acesta îi permite să dea termenului „dreptate” un sens mai general și mai abstract. Dat fiind că și în contextul originar accentul este pus pe credință, se stabilește un punct de contact pentru felul în care îl folosește Paul. Pe de altă parte, trebuie ținut cont de tendința tuturor scriitorilor Noului Testament de a vedea Vechiul Testament în funcție de cel nou și de a cita cu multă libertate. Niciodată nu se citează Vechiul Testament ca „probă” independentă de realizarea deja împlinită în Noul Testament.. 7Să știți deci că fiii lui Abrahám sunt cei din credință! 8De altfel, Scriptura, știind dinainte că Dumnezeu [îi consideră] justificați pe păgâni datorită credinței, i-a vestit dinainte lui Abrahám: „în tine vor fi binecuvântate toate neamurile”, 9astfel încât cei ce sunt din credință sunt binecuvântați împreună cu Abrahám cel credincios.
10Cei care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: „Blestemat să fie oricine nu rămâne [fidel] tuturor celor scrise în Cartea Legii ca să le împlinească#3,10 Argumentul lui Paul în favoarea justificării prin credință, și nu prin împlinirea Legii lui Moise, se bazează pe dificultatea împlinirii tuturor prescrierilor Legii, amplificate mult de tradiția iudaică.”. 11Pe de altă parte, este clar că nimeni nu este justificat prin Lege înaintea lui Dumnezeu, căci cel drept va trăi din credință. 12Însă Legea nu este din credință, ci cel care împlinește acestea va trăi în ele. 13Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii#3,13 După Dt 21,23, cadavrul unui condamnat la moarte prin spânzurare trebuia să fie îngropat în aceeași zi, pentru a nu fi contaminată comunitatea de impuritatea prezenței mortului. În acest caz, blestemul avea rolul de a urgenta îngroparea., făcându-se pentru noi blestem, căci este scris: „Blestemat oricine este atârnat pe lemn”, 14pentru ca binecuvântarea lui Abrahám pentru popoare să fie în Cristos Isus, ca să primim promisiunea#3,14 Câteva manuscrise vechi înlocuiesc „promisiunea” cu: „binecuvântarea”. Duhului prin credință.
Legea și promisiunea
15Fraților, vorbesc ca un om: un testament convalidat, chiar al unui om, nimeni nu-l poate anula sau modifica. 16Or, promisiunile le-au fost făcute lui Abrahám și descendentului său. Nu se zice „descendenților” ca și cum ar fi fost mai mulți, ci ca pentru unul singur: „și descendentului său”. Acesta este Cristos. 17De fapt, asta vreau să spun: Legea promulgată după patru sute treizeci de ani nu poate anula testamentul convalidat de Dumnezeu#3,17 Unele manuscrise adaugă: „în Cristos”., așa încât promisiunea să fie zădărnicită. 18Căci dacă moștenirea ar veni din Lege, nu ar mai veni din promisiune. Dar Dumnezeu i-a dat har lui Abrahám printr-o promisiune.
Rolul provizoriu al Legii
19Atunci de ce este Legea? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor până când avea să vină descendentul, căruia i-a fost făcută promisiunea. Ea a fost dată#3,19 Lit.: „a fost pusă în act”. prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor#3,19 Textele biblice referitoare la promulgarea Legii de pe Sinài (Ex 19,9.16; 24,15; Dt 4,11; 5,22) nu vorbesc despre prezența îngerilor. Dar tradiția iudaică a interpretat fenomenele care au însoțit teofania (foc, nor, întuneric, fulgere, tunete, grindină etc.) drept o prezență a îngerilor. Existau și tradiții care vorbeau despre un rol de mijlocire al îngerilor în promulgarea Legii. Servindu-se de aceste tradiții, Paul scoate în evidență inferioritatea Legii față de promisiunea rostită direct de către Dumnezeu. Vorbind de un mijlocitor, este clară aici referința la Moise. În literatura apocrifă, se exaltă acest rol al lui Moise, ca și meritele Israelului, singura națiune care a acceptat toate clauzele Legii. Comentând textul din Dt 33,2, Targùmul Neòfiti consideră că Dumnezeu s-ar fi adresat mai întâi vecinilor lui Israel. Dar fiii lui Ismaèl, când au găsit scris „să nu furi!”, au respins-o etc. Lista națiunilor ajunge în alte scrieri apocrife până la 60. Dar Paul insistă asupra inferiorității și ineficacității Legii în comparație cu promisiunea.. 20Or, nu este mijlocitor pentru unul singur, însă Dumnezeu este unul.
21Este deci Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu?#3,21 O parte din manuscrisele cele mai vechi, în loc de „Dumnezeu”, au: „Cristos”, altele omit: „Dumnezeu”. Nicidecum! Dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viața, într-adevăr justificarea ar veni din Lege. 22Însă Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca promisiunea să fie dată celor care cred prin credința în Isus Cristos.
Binefacerile credinței
23Înainte de a fi venit credința, noi eram sub paza Legii, închiși pentru credința care avea să se descopere, 24astfel că Legea a fost pedagogul#3,24 Figura pedagogului este binecunoscută lumii greco-romane. De cele mai multe ori, pedagogii erau sclavi educați, prezenți mereu în casa stăpânului, asigurând educația copiilor. Plotin evocă situația paradoxală a copilului liber, supus pedagogului sclav. Legea, ca, de altfel, și pedagogul, este o etapă necesară în procesul de maturizare spre Cristos. nostru spre Cristos, ca să fim justificați prin credință. 25Dar de când a venit credința, nu mai suntem sub pedagog.
26Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Cristos Isus. 27Toți câți ați fost botezați în Cristos v-ați îmbrăcat în Cristos#3,27 În Scriptură, haina are un sens profund: protecție a corpului împotriva intemperiilor, haina este și un semn al integrării într-o comunitate. Omul gol este fără apărare, „ca un sclav tras de funie”. Dar haina unui om exprimă într-un fel și personalitatea sa, face parte din „eul” său. Îmbrăcarea în Cristos la Botez are o importanță comunitară și personală: comunitară, asigurând unitatea comunității; personală, renunțând la omul vechi și la poftele sale.. 28Așadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bărbat și nici femeie: voi toți sunteți una în Cristos Isus. 29Iar dacă voi sunteți ai lui Cristos, atunci sunteți descendența lui Abrahám, moștenitori după promisiune. #5,4 #1Cor 2,2 #Gal 6,14 #2,16; 4,6 #Fap 11,17 #Fil 1,6 #1Cor 2,12 #2Cor 12,12 #Rom 4,3 #Gen 15,6 #Fap 3,25 #Gen 12,3 #Rom 4,16 #Evr 2,16 #5,3 #Iac 2,10 #Fap 15,10 #Dt 27,26 #2,16 #Rom 3,20; 1,17 #Hab 2,4 #Rom 10,5 #Lev 18,5 #4,5 #Rom 8,3 #2Cor 5,21 #Fap 5,30 #Dt 27,26 #Rom 5,5 #Col 1,27 #Gen 12,7; 13,15; 17,7 #Mt 1,1 #Gal 3,29 #Ex 12,40 #3,29 #Rom 4,14; 11,6 #Rom 4,14-15; 5,20; 7,7 #Fap 7,38.53 #Evr 2,2 #Gal 4,3 #Dt 6,4 #Rom 3,30 #Ef 2,14-15 #Rom 8,3 #Fap 13,38-39 #Rom 3,9-19; 11,32 #4,3 #4,2 #Rom 10,4 #4,5 #In 1,12 #Rom 6, 3-4. #13-14 #Ef 4,24 #1Cor 12,13 #Rom 10,12 #Col 3,11 #In 17,21 #Rom 4,16 #Gal 4,7 #Rom 8,17
Currently Selected:
Galateni 3: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Galateni 3
3
II. PARTEA DOCTRINARĂ
Justificarea prin credință
1O, galaténi fără minte! Cine v-a vrăjit pe voi, înaintea ochilor cărora a fost prezentat#3,1 Lit.: „scris”. Cristos răstignit? 2Numai aceasta vreau să știu#3,2 Lit.: „învăț”. de la voi: ați primit Duhul din faptele Legii sau din ascultarea credinței? 3Sunteți atât de fără minte? După ce ați început în Duh, sfârșiți acum în trup? 4Ați suferit atâtea în zadar? Dacă [a fost] fără rost!#3,4 Ultima parte a versetului este tradusă diferit, în funcție de insistența asupra tonului amenințător sau de îndemn. Lit.: „dacă, într-adevăr, chiar în zadar”. 5Așadar, cel care vă dăruiește Duhul și înfăptuiește minuni printre voi [le face] datorită faptelor Legii sau datorită ascultării credinței?
6Astfel, Abrahám a crezut în Dumnezeu și i s-a considerat aceasta ca justificare#3,6 Pentru a demonstra în mod eficace învățătura sa, Paul coboară pe terenul adversarilor, făcând apel la Abrahàm, părintele ideal al iudaismului. Până și Abrahàm a fost justificat datorită credinței: Paul își documentează afirmația apelând la Gen 15,6. În textul ebraic, fraza sună așa: „El a crezut în Domnul și el i-a considerat aceasta ca dreptate”. Dreptatea are aici o valoare concretă: acțiune dreaptă, plăcută lui Dumnezeu. Paul citează textul după LXX, unde este ușor schimbat față de ebraică. Acesta îi permite să dea termenului „dreptate” un sens mai general și mai abstract. Dat fiind că și în contextul originar accentul este pus pe credință, se stabilește un punct de contact pentru felul în care îl folosește Paul. Pe de altă parte, trebuie ținut cont de tendința tuturor scriitorilor Noului Testament de a vedea Vechiul Testament în funcție de cel nou și de a cita cu multă libertate. Niciodată nu se citează Vechiul Testament ca „probă” independentă de realizarea deja împlinită în Noul Testament.. 7Să știți deci că fiii lui Abrahám sunt cei din credință! 8De altfel, Scriptura, știind dinainte că Dumnezeu [îi consideră] justificați pe păgâni datorită credinței, i-a vestit dinainte lui Abrahám: „în tine vor fi binecuvântate toate neamurile”, 9astfel încât cei ce sunt din credință sunt binecuvântați împreună cu Abrahám cel credincios.
10Cei care se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, căci este scris: „Blestemat să fie oricine nu rămâne [fidel] tuturor celor scrise în Cartea Legii ca să le împlinească#3,10 Argumentul lui Paul în favoarea justificării prin credință, și nu prin împlinirea Legii lui Moise, se bazează pe dificultatea împlinirii tuturor prescrierilor Legii, amplificate mult de tradiția iudaică.”. 11Pe de altă parte, este clar că nimeni nu este justificat prin Lege înaintea lui Dumnezeu, căci cel drept va trăi din credință. 12Însă Legea nu este din credință, ci cel care împlinește acestea va trăi în ele. 13Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii#3,13 După Dt 21,23, cadavrul unui condamnat la moarte prin spânzurare trebuia să fie îngropat în aceeași zi, pentru a nu fi contaminată comunitatea de impuritatea prezenței mortului. În acest caz, blestemul avea rolul de a urgenta îngroparea., făcându-se pentru noi blestem, căci este scris: „Blestemat oricine este atârnat pe lemn”, 14pentru ca binecuvântarea lui Abrahám pentru popoare să fie în Cristos Isus, ca să primim promisiunea#3,14 Câteva manuscrise vechi înlocuiesc „promisiunea” cu: „binecuvântarea”. Duhului prin credință.
Legea și promisiunea
15Fraților, vorbesc ca un om: un testament convalidat, chiar al unui om, nimeni nu-l poate anula sau modifica. 16Or, promisiunile le-au fost făcute lui Abrahám și descendentului său. Nu se zice „descendenților” ca și cum ar fi fost mai mulți, ci ca pentru unul singur: „și descendentului său”. Acesta este Cristos. 17De fapt, asta vreau să spun: Legea promulgată după patru sute treizeci de ani nu poate anula testamentul convalidat de Dumnezeu#3,17 Unele manuscrise adaugă: „în Cristos”., așa încât promisiunea să fie zădărnicită. 18Căci dacă moștenirea ar veni din Lege, nu ar mai veni din promisiune. Dar Dumnezeu i-a dat har lui Abrahám printr-o promisiune.
Rolul provizoriu al Legii
19Atunci de ce este Legea? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor până când avea să vină descendentul, căruia i-a fost făcută promisiunea. Ea a fost dată#3,19 Lit.: „a fost pusă în act”. prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor#3,19 Textele biblice referitoare la promulgarea Legii de pe Sinài (Ex 19,9.16; 24,15; Dt 4,11; 5,22) nu vorbesc despre prezența îngerilor. Dar tradiția iudaică a interpretat fenomenele care au însoțit teofania (foc, nor, întuneric, fulgere, tunete, grindină etc.) drept o prezență a îngerilor. Existau și tradiții care vorbeau despre un rol de mijlocire al îngerilor în promulgarea Legii. Servindu-se de aceste tradiții, Paul scoate în evidență inferioritatea Legii față de promisiunea rostită direct de către Dumnezeu. Vorbind de un mijlocitor, este clară aici referința la Moise. În literatura apocrifă, se exaltă acest rol al lui Moise, ca și meritele Israelului, singura națiune care a acceptat toate clauzele Legii. Comentând textul din Dt 33,2, Targùmul Neòfiti consideră că Dumnezeu s-ar fi adresat mai întâi vecinilor lui Israel. Dar fiii lui Ismaèl, când au găsit scris „să nu furi!”, au respins-o etc. Lista națiunilor ajunge în alte scrieri apocrife până la 60. Dar Paul insistă asupra inferiorității și ineficacității Legii în comparație cu promisiunea.. 20Or, nu este mijlocitor pentru unul singur, însă Dumnezeu este unul.
21Este deci Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu?#3,21 O parte din manuscrisele cele mai vechi, în loc de „Dumnezeu”, au: „Cristos”, altele omit: „Dumnezeu”. Nicidecum! Dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viața, într-adevăr justificarea ar veni din Lege. 22Însă Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca promisiunea să fie dată celor care cred prin credința în Isus Cristos.
Binefacerile credinței
23Înainte de a fi venit credința, noi eram sub paza Legii, închiși pentru credința care avea să se descopere, 24astfel că Legea a fost pedagogul#3,24 Figura pedagogului este binecunoscută lumii greco-romane. De cele mai multe ori, pedagogii erau sclavi educați, prezenți mereu în casa stăpânului, asigurând educația copiilor. Plotin evocă situația paradoxală a copilului liber, supus pedagogului sclav. Legea, ca, de altfel, și pedagogul, este o etapă necesară în procesul de maturizare spre Cristos. nostru spre Cristos, ca să fim justificați prin credință. 25Dar de când a venit credința, nu mai suntem sub pedagog.
26Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Cristos Isus. 27Toți câți ați fost botezați în Cristos v-ați îmbrăcat în Cristos#3,27 În Scriptură, haina are un sens profund: protecție a corpului împotriva intemperiilor, haina este și un semn al integrării într-o comunitate. Omul gol este fără apărare, „ca un sclav tras de funie”. Dar haina unui om exprimă într-un fel și personalitatea sa, face parte din „eul” său. Îmbrăcarea în Cristos la Botez are o importanță comunitară și personală: comunitară, asigurând unitatea comunității; personală, renunțând la omul vechi și la poftele sale.. 28Așadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici [om] liber, nici bărbat și nici femeie: voi toți sunteți una în Cristos Isus. 29Iar dacă voi sunteți ai lui Cristos, atunci sunteți descendența lui Abrahám, moștenitori după promisiune. #5,4 #1Cor 2,2 #Gal 6,14 #2,16; 4,6 #Fap 11,17 #Fil 1,6 #1Cor 2,12 #2Cor 12,12 #Rom 4,3 #Gen 15,6 #Fap 3,25 #Gen 12,3 #Rom 4,16 #Evr 2,16 #5,3 #Iac 2,10 #Fap 15,10 #Dt 27,26 #2,16 #Rom 3,20; 1,17 #Hab 2,4 #Rom 10,5 #Lev 18,5 #4,5 #Rom 8,3 #2Cor 5,21 #Fap 5,30 #Dt 27,26 #Rom 5,5 #Col 1,27 #Gen 12,7; 13,15; 17,7 #Mt 1,1 #Gal 3,29 #Ex 12,40 #3,29 #Rom 4,14; 11,6 #Rom 4,14-15; 5,20; 7,7 #Fap 7,38.53 #Evr 2,2 #Gal 4,3 #Dt 6,4 #Rom 3,30 #Ef 2,14-15 #Rom 8,3 #Fap 13,38-39 #Rom 3,9-19; 11,32 #4,3 #4,2 #Rom 10,4 #4,5 #In 1,12 #Rom 6, 3-4. #13-14 #Ef 4,24 #1Cor 12,13 #Rom 10,12 #Col 3,11 #In 17,21 #Rom 4,16 #Gal 4,7 #Rom 8,17
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași