Evrei 11
11
Definiția credinței și primii mărturisitori ai ei
1Credința#11,1 Definită în mod impersonal, credința e pusă aici în legătură cu speranța; ea tinde spre viitor și spre invizibil. Se găsesc în alte părți din Noul Testament puncte de vedere diferite ce o completează pe aceasta. Paul reprezintă credința mai ales ca o relație personală între credincioși și Domnul lor. Iacòb afirmă insuficiența unei credințe pur conceptuale în existența Dumnezeului unic și insistă asupra legăturii necesare dintre credință și fapte ( Iac 2,14.26). este garanția realităților#11,1 Termenul grec „hypòstasis” poate fi înțeles în patru feluri: 1) „substanță, esență”; 2) „încredere fermă”; 3) „garanție, titlu de proprietate”, ansamblu de documente păstrate în siguranță în arhivă, care atestă un drept de proprietate; 4) „fundament”. sperate, dovada realităților care nu se văd. 2Datorită ei, cei din vechime#11,2 Lit.: „bătrânii/prezbiterii”. au primit o bună mărturie.
3Prin credință, înțelegem că lumea#11,3 Lit.: „lumile”. a fost alcătuită#11,3 Verbul „katartízo” evocă desfășurarea actelor creatoare așa cum sunt relatate în Gen 1,1–2,4a. prin cuvântul lui Dumnezeu, așa încât ceea ce se vede provine din cele care nu se văd.
4Prin credință, Ábel i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cáin; prin ea i s-a dat mărturie că este drept. Dumnezeu însuși dă mărturie despre darurile lui. Datorită ei, deși mort, el încă mai vorbește.
5Prin credință, Enóh a fost înălțat#11,5 Lit.: „transpus”. ca să nu vadă moartea și nu a fost găsit pentru că Dumnezeu îl înălțase#11,5 Lit.: „transpuse”.. Înainte de înălțarea#11,5 Lit.: „transpunerea”. lui, el a primit mărturie că era plăcut înaintea lui Dumnezeu. 6Or, fără credință, este imposibil să fii plăcut [lui Dumnezeu], pentru că cel care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este și îi răsplătește pe cei care-l caută.
7Prin credință, Nóe, înștiințat despre cele care încă nu se vedeau, cuprins de o teamă sfântă#11,7 Lit.: „bună”., a construit o arcă pentru salvarea casei lui; prin credință, a condamnat lumea și a devenit moștenitorul dreptății.
Credința lui Abrahám
8Prin credință, Abrahám a ascultat atunci când a fost chemat să plece#11,8 Lit.: „să iasă”. spre un loc pe care avea să-l primească drept moștenire și a plecat#11,8 Lit.: „a ieșit”. fără să știe unde merge. 9Prin credință, s-a stabilit în Țara Promisă ca un străin și a locuit în corturi împreună cu Isáac și Iacób, care sunt împreună-moștenitori ai acestei promisiuni, 10căci el aștepta cetatea care are temelii#11,10 Știind că nu mai au nimic de așteptat din lumea aceasta, patriarhii au locuit în corturi, considerându-se fără alt domiciliu stabil decât cel promis, „care are temelii”, adică nu poate fi distrus deoarece este veșnic., al cărei arhitect și constructor este Dumnezeu.
11Prin credință, și Sára, deși sterilă și trecută de vârstă, a primit puterea de a zămisli un fiu#11,11 Lit.: „a întemeia o descendență”., pentru că l-a considerat demn de încredere pe cel care făcuse promisiunea. 12De aceea, dintr-un singur om, și acela aproape de moarte, s-au născut urmași mulți cât stelele cerului și cât nisipul de pe țărmul mării, care este fără număr.
13Toți aceștia au murit în credință, fără să fi primit promisiunile, dar le-au văzut și le-au salutat#11,13 Obiceiul de a saluta cetatea era răspândit la popoarele vechi, așa cum apare din numeroasele inscripții. În literatura greacă extrabiblică este descris salutul marinarilor care sosesc în port. La fel și patriarhii salută cu bucurie patria cerească ce se ridică la orizont. de departe, mărturisind că sunt străini și călători pe pământ. 14Cei care vorbesc astfel arată că sunt în căutarea unei patrii. 15Însă dacă și-ar fi amintit de aceea din care ieșiseră, ar fi avut timp să se întoarcă; 16dar, de fapt, ei aspiră după una mai bună, adică cea cerească. Tocmai de aceea, Dumnezeu nu se rușinează să fie numit Dumnezeul lor, pentru că le-a pregătit o cetate.
17Prin credință, Abrahám l-a adus ca jertfă pe Isáac atunci când a fost pus la încercare; și era să-l jertfească pe singurul născut, el care primise cu bucurie promisiunile, 18căruia i se spusese: „În Isáac va fi numită descendența ta”. 19El credea că Dumnezeu este atât de puternic încât să învie morții, de aceea l-a redobândit ca semn#11,19 Lit.: „ca parabolă”..
20Prin credință, Isáac i-a binecuvântat pe Iacób și pe Esáu pentru cele ce aveau să vină. 21Prin credință, Iacób, când era pe moarte, a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosíf, s-a prosternat sprijinindu-se pe vârful toiagului său#11,21 Autorul citează aici Gen 47,31 după versiunea greacă, ce este aproximativă. Sensul rămâne clar: binecuvântându-i pe cei care rămân, cel care este pe punctul de a muri le permite să moștenească promisiunile.. 22Prin credință, Iosíf, la sfârșitul [vieții], a amintit exodul fiilor lui Israél și a dat porunci cu privire la osemintele sale.
Credința lui Moise
23Prin credință, Moise, abia născut, a fost ascuns de părinții lui timp de trei luni, pentru că au văzut cât de frumos era copilul și nu s-au temut de decretul regelui. 24Prin credință, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiul fiicei lui Faraón, 25alegând mai degrabă să sufere cu poporul lui Dumnezeu decât să aibă plăcerea de o clipă#11,25 Lit.: „temporară”. a păcatului, 26considerând ca o bogăție mai mare disprețul pentru Cristos decât bogățiile Egiptului, pentru că avea privirea ațintită spre răsplată#11,26 Cristos este menționat pentru prima dată în acest text abia când sunt amintite exemplele luate din viața lui Moise. Prezența lui Cristos este subînțeleasă în tot capitolul, după sacrificiul lui Àbel, urcarea la cer a lui Enòh, salvarea lui Noe, nașterea miraculoasă a lui Isaac, viața sa regăsită printr-un fel de înviere și transmiterea promisiunilor. Însă Moise era cel mai în măsură să-i ofere ocazia unei amintiri explicite, întrucât el era eliberatorul și mijlocitorul poporului lui Dumnezeu. El, suportând suferințele și încercările legate de rolul de pionier al mântuirii, de eliberator (cf. Evr 2,10; Fap 7,35), a luat asupra lui umilirea, care o prefigurează pe cea a lui Cristos (cf. Is 53; Ps 89,51). Renegând adopția umană și avantajele care i-ar fi revenit, Moise preferă adopția divină.. 27Prin credință a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mânia regelui: el a rămas neclintit, pentru că îl vedea pe Cel Nevăzut. 28Prin credință, a celebrat Paștele și stropirea cu sânge, pentru ca Nimicitorul primilor născuți să nu se atingă de ei. 29Prin credință, au trecut Marea Roșie ca pe pământ uscat; egiptenii, când au încercat, au fost înghițiți.
30Prin credință, au căzut zidurile Ierihonului când au fost înconjurate timp de șapte zile.
31Prin credință, Raháb, desfrânata, nu a pierit împreună cu cei necredincioși#11,31 Sau „neascultători, răzvrătiți”., deoarece a primit spionii cu pace.
Mărturia dată de eroii credinței
32Și ce să mai spun? Căci nu mi-ar ajunge timpul să povestesc cu de-amănuntul despre Ghedeón, Bárac, Samsón, Iéfte, Davíd și Samuél și despre profeți, 33care, prin credință, au cucerit regate, au înfăptuit#11,33 Lit.: „au lucrat”. dreptatea, au dobândit promisiunile, au astupat gurile leilor, 34au stins puterea focului, au fugit de ascuțișul#11,34 Lit.: „gura”. sabiei, și-au recăpătat puterile#11,34 Lit.: „s-au întărit”. după boală, au devenit puternici în luptă, au pus pe fugă#11,34 Lit.: „au înclinat”. taberele străinilor. 35Unele femei și-au redobândit morții prin înviere. Alții însă au fost torturați și n-au acceptat eliberarea, ca să dobândească o înviere mai bună. 36Alții, apoi, au primit batjocură și biciuire, ba chiar lanțuri și închisoare; 37au fost bătuți cu pietre, tăiați cu ferăstrăul#11,37 Unele manuscrise, influențate de 2Mac 6,11, introduc: „ispitiți”; altele: „arși”., au murit uciși cu sabia, au rătăcit în piei de oaie și de capră, în lipsuri, asupriți, maltratați. 38Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit prin pustiuri și munți, prin peșteri și râpe ale pământului.
39Dar toți aceștia, primind [o bună] mărturie pentru credința lor, n-au primit promisiunea, 40căci Dumnezeu prevăzuse ceva mai bun pentru noi, pentru ca ei să nu ajungă la desăvârșire fără noi#11,40 Planul providenței este fixat în funcție de creștini, cărora le este rezervată o situație mai avantajoasă decât a israeliților: israeliții așteptau, creștinii posedă; ei erau pe drum, creștinii ating scopul, intrând fără obstacole în sanctuarul ceresc, ajungând la împlinire, la desăvârșire.. #Rom 8,24-25 #11,39 #1,2 #Gen 1 #Gen 4,4 #12,24 #Gen 5,24 #Gen 6,3-22 #7,1 #Rom 3,22 #Gen 12,1-4 #Gen 23,4; 26,3; 35,12 #Gen 17,19; 21,2 #Gen 15,5 #Gen 22,17 #Gen 23,4 #1Cr 29,15 #Gen 22,1-14 #Iac 2,21 #Gen 48,15 #Gen 50,24 #Ex 2,2 #Ex 1,22 #Ex 2,11 #Ex 2,15 #Ex 12,12-13; 12,22-23 #1Cor 10,10 #Ex 14,22.27 #Ios 6,20 #Ios 2,11; 6,17.23 #Jud 6,11 #Jud 4,6 #Jud 15,20 #Jud 12,7 #1Sam 12,11 #Dan 6,23 #Dan 3,23-25 #1Rg 17,23 #2Rg 4,36 #2Mac 6,18–7,42 # #Ier 20; 37; 38 #2Cr 24,21 #1Rg 19,3
Currently Selected:
Evrei 11: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași