Evrei 6
6
1De aceea, lăsând învățătura de început despre Cristos, să trecem la ceea ce este desăvârșit fără a mai pune iarăși temelia: convertirea de la faptele moarte#6,1 Prin „faptele moarte”, autorul înțelege acțiunile care nu sunt săvârșite în unire cu Dumnezeul cel viu, deci sunt sterile, inexistente. și credința în Dumnezeu; 2învățătura despre Botez și impunerea mâinilor; învierea din morți și judecata veșnică! 3Vom face și aceasta dacă permite Dumnezeu.
4Într-adevăr, este imposibil ca aceia care au fost odată iluminați, care au gustat darurile cerești și au devenit părtași ai Duhului Sfânt, 5care au gustat din cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și din puterile lumii viitoare 6și care totuși au căzut, să se reînnoiască prin convertire, de vreme ce îl răstignesc în ei înșiși pe Fiul lui Dumnezeu și îl expun batjocurii#6,6 Lit.: „exemplului”.. 7Căci pământul care absoarbe ploaia care cade#6,7 Lit.: „vine”. deseori peste el și produce ierburi#6,7 Sau „vegetație”. folositoare pentru cei ce îl lucrează primește binecuvântare de la Dumnezeu. 8Dar dacă produce spini și ciulini, este fără valoare#6,8 Lit.: „fără stimă”. și blestemul este aproape, iar la urmă i se dă foc.
9Chiar dacă vorbim astfel, în ceea ce vă privește, iubiților, suntem convinși că sunteți într-o stare mai bună și aducătoare de mântuire, 10pentru că Dumnezeu nu este nedrept, încât să uite faptele voastre și iubirea pe care ați arătat-o față de numele lui când i-ați slujit pe sfinți#6,10 Termenul obișnuit pentru a-i desemna pe cei care cred (cf. Rom 12,13; 15,25). Uneori, acest termen îi evocă în chip special pe membrii Bisericii de la Ierusalím și, prin extensiune, ai Bisericilor din Iudeea (Rom 15,26; 2Cor 9,12). În felul acesta, devine un titlul de cinste care amintește locul pe care-l deține biserica de la Ierusalím în ansamblul Bisericii universale. și-i slujiți. 11Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate aceeași râvnă în desăvârșirea speranței până la sfârșit, 12astfel încât să nu fiți nepăsători, ci imitatorii acelora care, prin credință și îndelungă răbdare, moștenesc promisiunile.
Valoarea promisiunilor lui Dumnezeu
13De fapt, când Dumnezeu i-a dat promisiunea lui Abrahám, pentru că nu putea să jure pe cineva mai mare, s-a jurat pe sine, 14spunând: „Cu adevărat te voi copleși de binecuvântări și te voi înmulți la nesfârșit”#6,14 Lit.: „Cu adevărat, binecuvântând, te voi binecuvânta și, înmulțind, te voi înmulți”. Textul grec este o traducere literală a unei construcții specific ebraice (infinitivul absolut) care întărește sensul verbului activ.. 15Și astfel, așteptând cu îndelungă răbdare, [Abrahám]#6,15 Deși subiectul lipsește în textul grec, în armonie cu majoritatea traducerilor moderne, introducem „Abrahàm” pentru a evita confuzia. a obținut cele promise. 16Oamenii jură pe cineva mai mare și jurământul este pentru ei o garanție care pune capăt oricărei neînțelegeri#6,16 Sau „dispute”.. 17De aceea, voind să arate moștenitorilor promisiunii, într-un mod și mai clar, neclintirea#6,17 Lit.: „neschimbarea”. planului său, Dumnezeu s-a legat#6,17 Lit.: „a garantat”. cu jurământ 18pentru ca, prin două fapte neschimbătoare, în care este imposibil ca Dumnezeu să fi mințit, noi, care căutăm scăpare, să avem o încurajare puternică pentru a ține cu tărie speranța care ne-a fost propusă. 19Pe aceasta o avem ca o ancoră a sufletului, sigură și puternică, ce pătrunde dincolo de catapeteasmă#6,19 Evocând aici imaginea „catapetesmei” din templu, care oprea intrarea în Sfânta Sfintelor, autorul se referă la posibilitatea intrării în ceruri, unde a ajuns marele preot, Cristos., 20unde a intrat pentru noi, ca premergător, Isus, devenit pentru veșnicie mare preot după rânduiala lui Melchísedec. #10,26 #1Pt 2,3 #Gen 3,17-18 #10,32-34 #10,23 #5,11 #1Cor 11,1 #11,7.9 #Rom 4,20 #Gen 22,16 #11,9.13.33.39 #9,15; 10,36 #Num 23,19 #10,23 #10,20 #Lev 16,2.12 #9,24; 4,14
Currently Selected:
Evrei 6: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Evrei 6
6
1De aceea, lăsând învățătura de început despre Cristos, să trecem la ceea ce este desăvârșit fără a mai pune iarăși temelia: convertirea de la faptele moarte#6,1 Prin „faptele moarte”, autorul înțelege acțiunile care nu sunt săvârșite în unire cu Dumnezeul cel viu, deci sunt sterile, inexistente. și credința în Dumnezeu; 2învățătura despre Botez și impunerea mâinilor; învierea din morți și judecata veșnică! 3Vom face și aceasta dacă permite Dumnezeu.
4Într-adevăr, este imposibil ca aceia care au fost odată iluminați, care au gustat darurile cerești și au devenit părtași ai Duhului Sfânt, 5care au gustat din cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și din puterile lumii viitoare 6și care totuși au căzut, să se reînnoiască prin convertire, de vreme ce îl răstignesc în ei înșiși pe Fiul lui Dumnezeu și îl expun batjocurii#6,6 Lit.: „exemplului”.. 7Căci pământul care absoarbe ploaia care cade#6,7 Lit.: „vine”. deseori peste el și produce ierburi#6,7 Sau „vegetație”. folositoare pentru cei ce îl lucrează primește binecuvântare de la Dumnezeu. 8Dar dacă produce spini și ciulini, este fără valoare#6,8 Lit.: „fără stimă”. și blestemul este aproape, iar la urmă i se dă foc.
9Chiar dacă vorbim astfel, în ceea ce vă privește, iubiților, suntem convinși că sunteți într-o stare mai bună și aducătoare de mântuire, 10pentru că Dumnezeu nu este nedrept, încât să uite faptele voastre și iubirea pe care ați arătat-o față de numele lui când i-ați slujit pe sfinți#6,10 Termenul obișnuit pentru a-i desemna pe cei care cred (cf. Rom 12,13; 15,25). Uneori, acest termen îi evocă în chip special pe membrii Bisericii de la Ierusalím și, prin extensiune, ai Bisericilor din Iudeea (Rom 15,26; 2Cor 9,12). În felul acesta, devine un titlul de cinste care amintește locul pe care-l deține biserica de la Ierusalím în ansamblul Bisericii universale. și-i slujiți. 11Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate aceeași râvnă în desăvârșirea speranței până la sfârșit, 12astfel încât să nu fiți nepăsători, ci imitatorii acelora care, prin credință și îndelungă răbdare, moștenesc promisiunile.
Valoarea promisiunilor lui Dumnezeu
13De fapt, când Dumnezeu i-a dat promisiunea lui Abrahám, pentru că nu putea să jure pe cineva mai mare, s-a jurat pe sine, 14spunând: „Cu adevărat te voi copleși de binecuvântări și te voi înmulți la nesfârșit”#6,14 Lit.: „Cu adevărat, binecuvântând, te voi binecuvânta și, înmulțind, te voi înmulți”. Textul grec este o traducere literală a unei construcții specific ebraice (infinitivul absolut) care întărește sensul verbului activ.. 15Și astfel, așteptând cu îndelungă răbdare, [Abrahám]#6,15 Deși subiectul lipsește în textul grec, în armonie cu majoritatea traducerilor moderne, introducem „Abrahàm” pentru a evita confuzia. a obținut cele promise. 16Oamenii jură pe cineva mai mare și jurământul este pentru ei o garanție care pune capăt oricărei neînțelegeri#6,16 Sau „dispute”.. 17De aceea, voind să arate moștenitorilor promisiunii, într-un mod și mai clar, neclintirea#6,17 Lit.: „neschimbarea”. planului său, Dumnezeu s-a legat#6,17 Lit.: „a garantat”. cu jurământ 18pentru ca, prin două fapte neschimbătoare, în care este imposibil ca Dumnezeu să fi mințit, noi, care căutăm scăpare, să avem o încurajare puternică pentru a ține cu tărie speranța care ne-a fost propusă. 19Pe aceasta o avem ca o ancoră a sufletului, sigură și puternică, ce pătrunde dincolo de catapeteasmă#6,19 Evocând aici imaginea „catapetesmei” din templu, care oprea intrarea în Sfânta Sfintelor, autorul se referă la posibilitatea intrării în ceruri, unde a ajuns marele preot, Cristos., 20unde a intrat pentru noi, ca premergător, Isus, devenit pentru veșnicie mare preot după rânduiala lui Melchísedec. #10,26 #1Pt 2,3 #Gen 3,17-18 #10,32-34 #10,23 #5,11 #1Cor 11,1 #11,7.9 #Rom 4,20 #Gen 22,16 #11,9.13.33.39 #9,15; 10,36 #Num 23,19 #10,23 #10,20 #Lev 16,2.12 #9,24; 4,14
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași