Miheia 7
7
Nedreptatea universală
1Vai de mine!
Căci sunt ca la adunatul fructelor,
ca la strânsul bobițelor în vie#7,1 Imaginea este luată din prescrierea legii după care secerătorii și culegătorii de struguri nu trebuiau să se întoarcă, pentru ca orice rămânea pe câmp să poată fi cules de săraci (cf. Lev 19,10; 23,22; Dt 24,19-21).:
nu este niciun strugure ca să mănânc,
nicio smochină timpurie,
dorința sufletului meu.
2A pierit cel credincios#7,2 Sensul este general și este o amplificare care se găsește și în alte locuri, mai frecvent în Psalmi (Ps 12,2; 14; 53 etc.), dar mai puțin în profeți (numai în Is 57,1; Ier 3,11). Pietatea deplânsă aici de profet este mai degrabă cea socială decât cea religioasă. din țară
și nu mai este niciun drept
printre oameni;
toți pândesc [să verse] sânge#7,2 Expresia nu include în mod necesar crima, ci toate oprimările și înșelăciunile celor puternici împotriva claselor mai slabe și neapărate, care rămân astfel private de drepturile lor fundamentale, cum ar fi dreptul la bunurile patrimoniale (cf. Mih 3,2-3.10; Is 1,15; Ez 22,2; Os 4,2; Hab 3,12 etc.).
și fiecare aruncă plasa de vânătoare asupra fratelui său.
3Palmele sunt [îndreptate] spre rău;
ca să facă bine, căpetenia cere,
judecătorul [face] pentru răsplată,
cel mare își spune dorința sufletului
și astfel pervertesc [dreptatea].
4Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine,
cel mai drept, ca un gard de spini.
Ziua [anunțată] de străjerii tăi,
cea a vizitării tale, vine.
Acum va fi deruta lor.
5Nu te încrede în aproapele,
nu-ți pune încrederea în prieten
și ai grijă să-ți ții gura închisă față de cea care stă la pieptul tău#7,5 Referința este în mod clar la soție. Gândul se îndreaptă îndată la Istoria lui Samsòn, care a fost trădat de cea care dormea alături de el (cf. Jud 16,4-21). Lipsa de sinceritate, totuși, pentru Mihèia, nu este punctul maxim al corupției sociale din timpul său. Acest „maxim” este descris în Mih 7,6, unde este denunțată trădarea poruncii a patra din Decalog (cf. Ex 20,12; Dt 5,16)..
6Căci fiul își insultă tatăl,
fiica se ridică împotriva mamei și nora, împotriva soacrei.
Dușmanii omului sunt cei din casa lui.
7Dar eu privesc la Domnul,
îl aștept pe Dumnezeul mântuirii mele
și Dumnezeul meu mă ascultă.
IV. SPERANȚE#7,8 Mih 7,8-20 formează un fel de liturgie a speranței în care dialoghează Israèl și Dumnezeu, acesta din urmă reprezentat printr-un purtător de cuvânt cultual. Actului de credință și de speranță exprimat de popor (v. 8-10) îi corespunde, din partea lui Dumnezeu, o promisiune de mântuire (v. 11-13); cererii din v. 14 îi urmează vestirea faptelor minunate ale lui Dumnezeu (v. 15-17); totul se încheie cu un imn închinat Dumnezeului fidel și milostiv (v. 18-20).
Siónul, insultat de dușmancă
8Nu te bucura, dușmanca#7,8 Expresia la feminin presupune că apostrofarea se adresează unei colectivități, o cetate sau o națiune, chiar dacă eterogenă și considerată ca o entitate unică ce reprezintă dușmanul. O determinare mai precisă depinde de datarea oracolului. Mai degrabă decât la Babilòn, mulți cred că aici se face aluzie la Edòm datorită rolului pe care acest popor l-a avut în timpul distrugerii Ierusalímului și chiar după aceea (Is 34,5-6; Ez 25,12-13; 35,1-2; Abd v. 10-11; Ps 137,7). mea,
căci, chiar dacă am căzut,
mă voi ridica,
chiar dacă locuiesc în întuneric,
Domnul este lumina mea!
9Voi suporta supărarea Domnului –
căci am păcătuit împotriva lui –
până când va judeca procesul meu
și-mi va face dreptate.
Mă va scoate la lumină
și voi vedea [faptele] lui de dreptate.
10Va vedea#7,10 Asemenea dușmanului psalmistului care a fost ascultat și mântuit de Dumnezeu (cf. Ps 6,11; 35,4; 70,3; 71,13 etc.). dușmanca mea
și va fi acoperită de rușine,
ea care-mi spunea:
„Unde este Domnul Dumnezeul tău?”.
Ochii mei o vor vedea:
acum va fi călcată în picioare
ca noroiul de pe străzi.
Oracol despre restaurare
11În ziua când vor fi reclădite
zidurile tale#7,11 Cu siguranță, este vorba despre reconstruirea zidurilor din timpul lui Nehemía, care a ajuns la Ierusalím în timpul domniei lui Artaxerxes I (cf. Neh 1,1). În anul 446 î.C., cu intenția de a reconstrui zidurile cetății (cf. Neh 2,11–3,32), obstaculată încă de la început de popoarele vecine (cf. Neh 3,33–4,17).,
se vor lărgi hotarele tale#7,11 Lit.: „ceea ce este hotărât”. Este vorba aici despre mărirea teritoriului (cf. Ier 5,22), fapt amintit și de alte texte profetice (cf. Am 9,12-13; Abd v. 19; Zah 10,10)..
12În ziua aceea, vor veni până la tine din Asíria până în Egipt
și din Egipt până la Râu,
de la mare la mare
și de la munte la munte#7,12 Expresia „din Asíria până-n Egipt” indică, pe direcția nord-sud, regiunile diferite din care vor veni credincioșii spre Siòn; „din Egipt până la Fluviu”, adică până la fluviul Eufràt, iar „de la mare la mare și de la munte la munte” este o expresie generică și globală a lumii cunoscute..
13Țara va fi devastată
din cauza locuitorilor ei,
din cauza roadelor faptelor lor.
Rugăciune pentru deruta neamurilor
14Păstorește-ți cu toiagul tău poporul,
turma moștenirii tale,
care locuiește singuratică#7,14 Sensul acestei expresii nu este geografic, ca și cum ar vrea să se afirme că turma lui Yhwh locuiește în pădurea Carmèlului. Se pare că imaginea pădurii vrea să indice un loc neadaptat cultivării, unde poporul Domnului este închis și separat de toate popoarele care locuiesc în regiunile fertile. Această reprezentare a izolării Israèlului se găsește și în Num 23,9; Lev 13,46; Ier 49,31; Lam 1,1. Ea corespunde situației Israèlului îndată după exil, așa cum apare din Esd 1–2; Neh 5; Ag 1,6-11.
în pădurea din mijlocul Carmélului!
Să pască în Basán și în Galaád#7,14 Basàn și Galaàd, luate deseori împreună cu Carmèlul, sunt simbolul fertilității și al prosperității (cf. Dt 3,10; Ios 13,9-11; 20,80; Ier 50,19).
ca în zilele de odinioară#7,14 Adică din timpul ocupării până la sfârșitul regatului lui Israèl (cf. Ios 13; Is 33,9; Ez 27,6; 39,18).!
15Ca în zilele ieșirii tale
din țara Egiptului,
fă-ne să vedem fapte minunate!#7,15 În realitate, cel care ieșea din Egipt era poporul, dar aici profetul vorbește despre ieșirea Domnului, întrucât el era în fruntea poporului său atunci când a părăsit Egiptul (cf. Ex 13,21; Ps 68,8; 82,6). Faptele minunate ale exodului sunt, înainte de toate, plăgile și eliberarea miraculoasă de armata egipteană, înecată în Marea Roșie (cf. Ex 3,20). Toate aceste fapte pun în evidență intervenția Domnului, care este numit de aceea „făcător de lucruri minunate” (cf. Ex 15; Ps 77,12-13; 78,11; 105,27-28; 106,7-8). Aici, intervenția miraculoasă a Domnului este invocată pentru ca Israèlul să cucerească din nou regiunile fertile din Basàn și Galaàd.
16Vor vedea neamurile
și se vor rușina de toată vitejia lor;
vor pune mâna la gură
și vor asurzi urechile lor.
17Vor linge praful ca șarpele#7,17 Este evidentă referința la situația șarpelui din Gen 3,14, care se întâlnește și în Ps 72,9 și Is 49,23. Înseamnă afirmarea înfrângerii absolute și definitive a națiunilor de către Israèl prin intervenția miraculoasă a Domnului.,
ca târâtoarele pământului
vor tremura în locurile lor de refugiu#7,17 Imaginea este din practica militară, când o cetate întărită este constrânsă să se predea. Apărătorii trebuie să iasă din refugiile lor pentru a se preda învingătorului (cf. Ios 10,16-28).;
se vor înspăimânta în fața Domnului Dumnezeului nostru
și se vor teme de tine.
Invocarea iertării divine#7,18 Mih 8,18-20 reprezintă un text atât de profund și original din punct de vedere teologic, încât nu are egal în Vechiul Testament. Textul celebrează, în chip inegalabil, milostivirea divină care iartă păcatele poporului său. Prin două imagini de război, unice în Biblie, este descrisă acțiunea lui Dumnezeu care șterge păcatele, întrucât este cuprins de îndurare. El calcă în picioare păcatele personificate, ca și cum ar fi puterile dușmane înfrânte definitiv, și aruncă în fundul mării nelegiuirile, în așa fel încât nimeni să nu le poată descoperi din nou, așa cum, în trecut, a făcut să se înece în Marea Roșie Faraònul și armata lui (Ex 15,1.5.16).
18Care Dumnezeu este ca tine,
care suporți nelegiuirea
și treci peste răzvrătirea
restului moștenirii tale?
Nu-și ține pe veci mânia,
pentru că iubește îndurarea.
19Se va întoarce și se va îndura de noi,
va șterge#7,19 Lit.: „va supune”. nelegiuirile noastre.
Vei arunca în adâncurile mării
toate păcatele lor.
20Vei arăta fidelitate față de Iacób
și bunătate față de Abrahám,
așa cum le-ai jurat părinților noștri în zilele de demult. #Ps 14,1-3; Ier 5,1 #Is 1,23; 5,23 #Ier 6,17; Hab 2,1 #Mt 10,21.35-36; Lc 12,53; Mal 3,24 #Ps 5,4 #5,6; Is 8,17 #Ps 18,47 #Is 33,1-24; Ps 18 #30,2; 35,19 #Ps 27,1 #Ps 41,5 #Abd 10 #Il 2,17; Ps 42,11; 79,10; 115,2 #Am 9,14 #Zah 9,10; Ps 72,8-9 #Sof 1,18 #Ps 74,1; 95,7 #Dt 9,29 #Ier 50,19 #Is 63,7-14 #Is 52,15 #Is 49,23 #Ps 18,46 #Ex 15,14-16 #Is 43,11 #Ier 50,20; Ps 86,5.15; 130,7 #Ps 103,1-9 #Ps 65,4 #Gen 12,1-3; 28,13 ș.u.; Is 41,8 #Gen 22,16-18; Lc 1,73
Currently Selected:
Miheia 7: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Miheia 7
7
Nedreptatea universală
1Vai de mine!
Căci sunt ca la adunatul fructelor,
ca la strânsul bobițelor în vie#7,1 Imaginea este luată din prescrierea legii după care secerătorii și culegătorii de struguri nu trebuiau să se întoarcă, pentru ca orice rămânea pe câmp să poată fi cules de săraci (cf. Lev 19,10; 23,22; Dt 24,19-21).:
nu este niciun strugure ca să mănânc,
nicio smochină timpurie,
dorința sufletului meu.
2A pierit cel credincios#7,2 Sensul este general și este o amplificare care se găsește și în alte locuri, mai frecvent în Psalmi (Ps 12,2; 14; 53 etc.), dar mai puțin în profeți (numai în Is 57,1; Ier 3,11). Pietatea deplânsă aici de profet este mai degrabă cea socială decât cea religioasă. din țară
și nu mai este niciun drept
printre oameni;
toți pândesc [să verse] sânge#7,2 Expresia nu include în mod necesar crima, ci toate oprimările și înșelăciunile celor puternici împotriva claselor mai slabe și neapărate, care rămân astfel private de drepturile lor fundamentale, cum ar fi dreptul la bunurile patrimoniale (cf. Mih 3,2-3.10; Is 1,15; Ez 22,2; Os 4,2; Hab 3,12 etc.).
și fiecare aruncă plasa de vânătoare asupra fratelui său.
3Palmele sunt [îndreptate] spre rău;
ca să facă bine, căpetenia cere,
judecătorul [face] pentru răsplată,
cel mare își spune dorința sufletului
și astfel pervertesc [dreptatea].
4Cel mai bun dintre ei este ca un mărăcine,
cel mai drept, ca un gard de spini.
Ziua [anunțată] de străjerii tăi,
cea a vizitării tale, vine.
Acum va fi deruta lor.
5Nu te încrede în aproapele,
nu-ți pune încrederea în prieten
și ai grijă să-ți ții gura închisă față de cea care stă la pieptul tău#7,5 Referința este în mod clar la soție. Gândul se îndreaptă îndată la Istoria lui Samsòn, care a fost trădat de cea care dormea alături de el (cf. Jud 16,4-21). Lipsa de sinceritate, totuși, pentru Mihèia, nu este punctul maxim al corupției sociale din timpul său. Acest „maxim” este descris în Mih 7,6, unde este denunțată trădarea poruncii a patra din Decalog (cf. Ex 20,12; Dt 5,16)..
6Căci fiul își insultă tatăl,
fiica se ridică împotriva mamei și nora, împotriva soacrei.
Dușmanii omului sunt cei din casa lui.
7Dar eu privesc la Domnul,
îl aștept pe Dumnezeul mântuirii mele
și Dumnezeul meu mă ascultă.
IV. SPERANȚE#7,8 Mih 7,8-20 formează un fel de liturgie a speranței în care dialoghează Israèl și Dumnezeu, acesta din urmă reprezentat printr-un purtător de cuvânt cultual. Actului de credință și de speranță exprimat de popor (v. 8-10) îi corespunde, din partea lui Dumnezeu, o promisiune de mântuire (v. 11-13); cererii din v. 14 îi urmează vestirea faptelor minunate ale lui Dumnezeu (v. 15-17); totul se încheie cu un imn închinat Dumnezeului fidel și milostiv (v. 18-20).
Siónul, insultat de dușmancă
8Nu te bucura, dușmanca#7,8 Expresia la feminin presupune că apostrofarea se adresează unei colectivități, o cetate sau o națiune, chiar dacă eterogenă și considerată ca o entitate unică ce reprezintă dușmanul. O determinare mai precisă depinde de datarea oracolului. Mai degrabă decât la Babilòn, mulți cred că aici se face aluzie la Edòm datorită rolului pe care acest popor l-a avut în timpul distrugerii Ierusalímului și chiar după aceea (Is 34,5-6; Ez 25,12-13; 35,1-2; Abd v. 10-11; Ps 137,7). mea,
căci, chiar dacă am căzut,
mă voi ridica,
chiar dacă locuiesc în întuneric,
Domnul este lumina mea!
9Voi suporta supărarea Domnului –
căci am păcătuit împotriva lui –
până când va judeca procesul meu
și-mi va face dreptate.
Mă va scoate la lumină
și voi vedea [faptele] lui de dreptate.
10Va vedea#7,10 Asemenea dușmanului psalmistului care a fost ascultat și mântuit de Dumnezeu (cf. Ps 6,11; 35,4; 70,3; 71,13 etc.). dușmanca mea
și va fi acoperită de rușine,
ea care-mi spunea:
„Unde este Domnul Dumnezeul tău?”.
Ochii mei o vor vedea:
acum va fi călcată în picioare
ca noroiul de pe străzi.
Oracol despre restaurare
11În ziua când vor fi reclădite
zidurile tale#7,11 Cu siguranță, este vorba despre reconstruirea zidurilor din timpul lui Nehemía, care a ajuns la Ierusalím în timpul domniei lui Artaxerxes I (cf. Neh 1,1). În anul 446 î.C., cu intenția de a reconstrui zidurile cetății (cf. Neh 2,11–3,32), obstaculată încă de la început de popoarele vecine (cf. Neh 3,33–4,17).,
se vor lărgi hotarele tale#7,11 Lit.: „ceea ce este hotărât”. Este vorba aici despre mărirea teritoriului (cf. Ier 5,22), fapt amintit și de alte texte profetice (cf. Am 9,12-13; Abd v. 19; Zah 10,10)..
12În ziua aceea, vor veni până la tine din Asíria până în Egipt
și din Egipt până la Râu,
de la mare la mare
și de la munte la munte#7,12 Expresia „din Asíria până-n Egipt” indică, pe direcția nord-sud, regiunile diferite din care vor veni credincioșii spre Siòn; „din Egipt până la Fluviu”, adică până la fluviul Eufràt, iar „de la mare la mare și de la munte la munte” este o expresie generică și globală a lumii cunoscute..
13Țara va fi devastată
din cauza locuitorilor ei,
din cauza roadelor faptelor lor.
Rugăciune pentru deruta neamurilor
14Păstorește-ți cu toiagul tău poporul,
turma moștenirii tale,
care locuiește singuratică#7,14 Sensul acestei expresii nu este geografic, ca și cum ar vrea să se afirme că turma lui Yhwh locuiește în pădurea Carmèlului. Se pare că imaginea pădurii vrea să indice un loc neadaptat cultivării, unde poporul Domnului este închis și separat de toate popoarele care locuiesc în regiunile fertile. Această reprezentare a izolării Israèlului se găsește și în Num 23,9; Lev 13,46; Ier 49,31; Lam 1,1. Ea corespunde situației Israèlului îndată după exil, așa cum apare din Esd 1–2; Neh 5; Ag 1,6-11.
în pădurea din mijlocul Carmélului!
Să pască în Basán și în Galaád#7,14 Basàn și Galaàd, luate deseori împreună cu Carmèlul, sunt simbolul fertilității și al prosperității (cf. Dt 3,10; Ios 13,9-11; 20,80; Ier 50,19).
ca în zilele de odinioară#7,14 Adică din timpul ocupării până la sfârșitul regatului lui Israèl (cf. Ios 13; Is 33,9; Ez 27,6; 39,18).!
15Ca în zilele ieșirii tale
din țara Egiptului,
fă-ne să vedem fapte minunate!#7,15 În realitate, cel care ieșea din Egipt era poporul, dar aici profetul vorbește despre ieșirea Domnului, întrucât el era în fruntea poporului său atunci când a părăsit Egiptul (cf. Ex 13,21; Ps 68,8; 82,6). Faptele minunate ale exodului sunt, înainte de toate, plăgile și eliberarea miraculoasă de armata egipteană, înecată în Marea Roșie (cf. Ex 3,20). Toate aceste fapte pun în evidență intervenția Domnului, care este numit de aceea „făcător de lucruri minunate” (cf. Ex 15; Ps 77,12-13; 78,11; 105,27-28; 106,7-8). Aici, intervenția miraculoasă a Domnului este invocată pentru ca Israèlul să cucerească din nou regiunile fertile din Basàn și Galaàd.
16Vor vedea neamurile
și se vor rușina de toată vitejia lor;
vor pune mâna la gură
și vor asurzi urechile lor.
17Vor linge praful ca șarpele#7,17 Este evidentă referința la situația șarpelui din Gen 3,14, care se întâlnește și în Ps 72,9 și Is 49,23. Înseamnă afirmarea înfrângerii absolute și definitive a națiunilor de către Israèl prin intervenția miraculoasă a Domnului.,
ca târâtoarele pământului
vor tremura în locurile lor de refugiu#7,17 Imaginea este din practica militară, când o cetate întărită este constrânsă să se predea. Apărătorii trebuie să iasă din refugiile lor pentru a se preda învingătorului (cf. Ios 10,16-28).;
se vor înspăimânta în fața Domnului Dumnezeului nostru
și se vor teme de tine.
Invocarea iertării divine#7,18 Mih 8,18-20 reprezintă un text atât de profund și original din punct de vedere teologic, încât nu are egal în Vechiul Testament. Textul celebrează, în chip inegalabil, milostivirea divină care iartă păcatele poporului său. Prin două imagini de război, unice în Biblie, este descrisă acțiunea lui Dumnezeu care șterge păcatele, întrucât este cuprins de îndurare. El calcă în picioare păcatele personificate, ca și cum ar fi puterile dușmane înfrânte definitiv, și aruncă în fundul mării nelegiuirile, în așa fel încât nimeni să nu le poată descoperi din nou, așa cum, în trecut, a făcut să se înece în Marea Roșie Faraònul și armata lui (Ex 15,1.5.16).
18Care Dumnezeu este ca tine,
care suporți nelegiuirea
și treci peste răzvrătirea
restului moștenirii tale?
Nu-și ține pe veci mânia,
pentru că iubește îndurarea.
19Se va întoarce și se va îndura de noi,
va șterge#7,19 Lit.: „va supune”. nelegiuirile noastre.
Vei arunca în adâncurile mării
toate păcatele lor.
20Vei arăta fidelitate față de Iacób
și bunătate față de Abrahám,
așa cum le-ai jurat părinților noștri în zilele de demult. #Ps 14,1-3; Ier 5,1 #Is 1,23; 5,23 #Ier 6,17; Hab 2,1 #Mt 10,21.35-36; Lc 12,53; Mal 3,24 #Ps 5,4 #5,6; Is 8,17 #Ps 18,47 #Is 33,1-24; Ps 18 #30,2; 35,19 #Ps 27,1 #Ps 41,5 #Abd 10 #Il 2,17; Ps 42,11; 79,10; 115,2 #Am 9,14 #Zah 9,10; Ps 72,8-9 #Sof 1,18 #Ps 74,1; 95,7 #Dt 9,29 #Ier 50,19 #Is 63,7-14 #Is 52,15 #Is 49,23 #Ps 18,46 #Ex 15,14-16 #Is 43,11 #Ier 50,20; Ps 86,5.15; 130,7 #Ps 103,1-9 #Ps 65,4 #Gen 12,1-3; 28,13 ș.u.; Is 41,8 #Gen 22,16-18; Lc 1,73
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași