Psalmi 104
104
PSALMUL 104 (103)
Minunățiile creației
1Binecuvântează, suflete al meu,
pe Domnul!
Doamne Dumnezeul meu,
tu ești nemărginit de mare.
Tu ești înveșmântat în strălucire și maiestate,
2învăluit în lumină ca într-o haină.
Tu întinzi cerurile ca pe un văl,
3îți așezi pe ape lăcașurile tale#104,3 „Îți așezi pe ape lăcașurile tale” (cf. Ps 29,10). Este vorba de apele superioare despărțite, în cosmogonia biblică, de cele inferioare prin firmament (cf. Gen 1,6-8).,
îți faci#104,3 Lit.: „pui”. carul din nori#104,3 Metafora lui Dumnezeu care „călătorește pe nori” aparține tradiției canaaneene și celei Ugarítice (cf. Dt 33,26; Is 19,1; Ps 68,5). „Norii” sunt un element teofanic ambivalent: pe de o parte, exprimă transcendența lui Dumnezeu (Ex 16,10; 19,9; Lev 16,2; Dan 7,13), pe de altă parte, imanența lui Dumnezeu în lume; întrucât sunt purtători de ploaie, norii exprimă lucrarea de rodire a apei.,
umbli pe aripile vântului;
4tu faci din [suflările de] vânt mesageri
ai tăi și din flăcările focului
slujitori ai tăi#104,4 Acest verset este citat în Noul Testament în Evr 1,7..
5Tu ai așezat#104,5 Lit.: „ai întemeiat”. pământul
pe temeliile sale#104,5 După cosmogonia biblică, pământul se prezintă ca o platformă care se sprijină pe coloane solide înfipte în abis (cf. Iob 26,7; 38,4-6)., ca să nu se clatine
în veci și pentru totdeauna.
6Tu ai acoperit abisul ca într-o haină;
și apele stăteau până
deasupra munților.
7La amenințarea ta, ele fug,
la glasul tunetului tău,
sunt cuprinse de groază;
8se suie pe munți și se coboară în văi,
spre locul pe care l-ai stabilit
pentru ele.
9Le-ai pus un hotar pe care nu-l vor
trece, nici nu se vor întoarce
să acopere pământul.
10Tu faci să țâșnească#104,10 Lit.: „trimiți”. izvoarele în văi
și ele se strecoară#104,10 Lit.: „umblă, merg”. printre munți.
11Ele adapă toate viețuitoarele câmpului,
asinii#104,11 „Asinul” este un animal sălbatic din Siria și Palestína, puternic și doritor de libertate. Este greu de domesticit. În Sfânta Scriptură, este considerat simbol al forței și al rebeliunii. sălbatici setea și-o potolesc#104,11 Lit.: „frâng”..
12Păsările cerului locuiesc deasupra lor
și dintre ramuri își înalță#104,12 Lit.: „dau”. glasul lor.
13Tu faci să cadă ploaie#104,13 Lit.: „tu faci să fie udați”.
din lăcașurile tale peste munți;
tu saturi pământul
cu rodul lucrărilor tale.
14Tu faci să răsară iarbă pentru animale
și verdețuri, în folosul omului,
ca el să scoată hrană din pământ:
15vinul care înveselește inima omului,
untdelemnul care face
să strălucească fața sa și pâinea
care întărește inima omului.
16Se satură copacii Domnului, cedrii
Libánului, pe care el i-a plantat.
17În ei, păsările își fac cuib,
iar barza#104,17 „Barza” este numită în Biblie „pioasă”. Același apelativ îl primește și la autorii latini și greci. Aspectul cel mai lăudat la barză este dedicarea plină de grijă față de pui. își are locuința
în chiparoși.
18Munții cei înalți sunt pentru cerbi#104,18 Sau „capre sălbatice”., iar
stâncile sunt refugiu pentru iepuri.
19El a făcut luna, ca să arate timpurile,
și soarele, care știe unde să apună.
20Tu aduci#104,20 Lit.: „pui”. întunericul
și se face noapte: atunci mișună
toate viețuitoarele pădurii,
21puii de lei rag [în căutare] de pradă
și caută hrana lor de la Dumnezeu.
22Când răsare soarele, se întorc#104,22 Lit.: „se adună”.
și se duc la culcare în vizuini.
23Atunci, iese omul la lucrarea lui
și la munca lui până seara.
24Cât de numeroase sunt lucrările tale,
Doamne:
toate le-ai făcut cu înțelepciune!
Pământul este plin de creaturile tale.
25Iată marea întinsă și largă:
în ea mișună ființe fără număr,
[viețuitoare] mici și mari;
26pe ea plutesc#104,26 Lit.: „umblă”. corăbii,
în ea este Leviatánul,
pe care l-ai făcut#104,26 Lit.: „l-ai plăsmuit”. ca să se joace în ea#104,26 „Marea” este descrisă ca „întinsă și largă” (lit.: „largă de mâini”), fie în sensul că nu poate fi „cuprinsă cu brațele”, fie în sensul că „brațele” sale nu au limite perceptibile. Leviatànul, monstrul antic, a fost îmblânzit de Dumnezeu și a devenit obiectul său de joacă (cf. Ps 74,14; Iob 40,27–41,26)..
27Toate așteaptă de la tine
ca să le dai hrană la vreme potrivită#104,27 Lit.: „la timpul lor”. Este un antropomorfism în care și animalele sunt văzute în stare de rugăciune, cerând hrană de la Domnul..
28Tu le dai hrană, iar ele o adună,
tu îți deschizi mâna și ele se satură
de bunătăți.
29Dacă îți ascunzi fața,
ele se înspăimântă,
dacă le iei suflarea, ele își dau duhul
și se întorc în țărână.
30Tu îți trimiți Duhul tău și ele vor fi
create și vei reînnoi fața pământului#104,30 Este indicată dependența totală de Dumnezeu a realităților create: viața și moartea sunt în mâinile lui (cf. Iob 12,10; 33,4)..
31Gloria Domnului să rămână în veci!
Să se bucure Domnul
de lucrările sale!
32El privește spre pământ,
și acesta se cutremură;
se atinge de munți și ei fumegă.
33Voi cânta Domnului în viața mea,
voi cânta psalmi Dumnezeului meu
cât voi trăi.
34Să ajungă cântecul meu până la el,
iar eu mă voi bucura în Domnul!
35Să piară păcătoșii de pe pământ
și cei nelegiuiți să nu mai fie!
Binecuvântează, suflete al meu,
pe Domnul!
Aleluia! #103,22 #2Sam 7,22 #18,10 #Is 19,1 #18,11 #Ier 5,22 #Gen 9,11 #74,15; Dt 8,7 #Fap 14,17 #147,9; Gen 1,30 #4,8; Jud 9,13; Prov 31,7 #Gen 18,5 #Prov 30,26 #74,16; Gen 1,16 #Iob 37,8 #Iob 5,9 #Prov 3,19; Ier 10,12 #145,15 #136,25 #Lc 12,24 #30,8 #33,6; Gen 2,7; Dt16,14 #Gen 1,31 #18,8 #144,5 #146,2 #19,15 #106; m113; 115–117; 135; 146–150
Currently Selected:
Psalmi 104: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Psalmi 104
104
PSALMUL 104 (103)
Minunățiile creației
1Binecuvântează, suflete al meu,
pe Domnul!
Doamne Dumnezeul meu,
tu ești nemărginit de mare.
Tu ești înveșmântat în strălucire și maiestate,
2învăluit în lumină ca într-o haină.
Tu întinzi cerurile ca pe un văl,
3îți așezi pe ape lăcașurile tale#104,3 „Îți așezi pe ape lăcașurile tale” (cf. Ps 29,10). Este vorba de apele superioare despărțite, în cosmogonia biblică, de cele inferioare prin firmament (cf. Gen 1,6-8).,
îți faci#104,3 Lit.: „pui”. carul din nori#104,3 Metafora lui Dumnezeu care „călătorește pe nori” aparține tradiției canaaneene și celei Ugarítice (cf. Dt 33,26; Is 19,1; Ps 68,5). „Norii” sunt un element teofanic ambivalent: pe de o parte, exprimă transcendența lui Dumnezeu (Ex 16,10; 19,9; Lev 16,2; Dan 7,13), pe de altă parte, imanența lui Dumnezeu în lume; întrucât sunt purtători de ploaie, norii exprimă lucrarea de rodire a apei.,
umbli pe aripile vântului;
4tu faci din [suflările de] vânt mesageri
ai tăi și din flăcările focului
slujitori ai tăi#104,4 Acest verset este citat în Noul Testament în Evr 1,7..
5Tu ai așezat#104,5 Lit.: „ai întemeiat”. pământul
pe temeliile sale#104,5 După cosmogonia biblică, pământul se prezintă ca o platformă care se sprijină pe coloane solide înfipte în abis (cf. Iob 26,7; 38,4-6)., ca să nu se clatine
în veci și pentru totdeauna.
6Tu ai acoperit abisul ca într-o haină;
și apele stăteau până
deasupra munților.
7La amenințarea ta, ele fug,
la glasul tunetului tău,
sunt cuprinse de groază;
8se suie pe munți și se coboară în văi,
spre locul pe care l-ai stabilit
pentru ele.
9Le-ai pus un hotar pe care nu-l vor
trece, nici nu se vor întoarce
să acopere pământul.
10Tu faci să țâșnească#104,10 Lit.: „trimiți”. izvoarele în văi
și ele se strecoară#104,10 Lit.: „umblă, merg”. printre munți.
11Ele adapă toate viețuitoarele câmpului,
asinii#104,11 „Asinul” este un animal sălbatic din Siria și Palestína, puternic și doritor de libertate. Este greu de domesticit. În Sfânta Scriptură, este considerat simbol al forței și al rebeliunii. sălbatici setea și-o potolesc#104,11 Lit.: „frâng”..
12Păsările cerului locuiesc deasupra lor
și dintre ramuri își înalță#104,12 Lit.: „dau”. glasul lor.
13Tu faci să cadă ploaie#104,13 Lit.: „tu faci să fie udați”.
din lăcașurile tale peste munți;
tu saturi pământul
cu rodul lucrărilor tale.
14Tu faci să răsară iarbă pentru animale
și verdețuri, în folosul omului,
ca el să scoată hrană din pământ:
15vinul care înveselește inima omului,
untdelemnul care face
să strălucească fața sa și pâinea
care întărește inima omului.
16Se satură copacii Domnului, cedrii
Libánului, pe care el i-a plantat.
17În ei, păsările își fac cuib,
iar barza#104,17 „Barza” este numită în Biblie „pioasă”. Același apelativ îl primește și la autorii latini și greci. Aspectul cel mai lăudat la barză este dedicarea plină de grijă față de pui. își are locuința
în chiparoși.
18Munții cei înalți sunt pentru cerbi#104,18 Sau „capre sălbatice”., iar
stâncile sunt refugiu pentru iepuri.
19El a făcut luna, ca să arate timpurile,
și soarele, care știe unde să apună.
20Tu aduci#104,20 Lit.: „pui”. întunericul
și se face noapte: atunci mișună
toate viețuitoarele pădurii,
21puii de lei rag [în căutare] de pradă
și caută hrana lor de la Dumnezeu.
22Când răsare soarele, se întorc#104,22 Lit.: „se adună”.
și se duc la culcare în vizuini.
23Atunci, iese omul la lucrarea lui
și la munca lui până seara.
24Cât de numeroase sunt lucrările tale,
Doamne:
toate le-ai făcut cu înțelepciune!
Pământul este plin de creaturile tale.
25Iată marea întinsă și largă:
în ea mișună ființe fără număr,
[viețuitoare] mici și mari;
26pe ea plutesc#104,26 Lit.: „umblă”. corăbii,
în ea este Leviatánul,
pe care l-ai făcut#104,26 Lit.: „l-ai plăsmuit”. ca să se joace în ea#104,26 „Marea” este descrisă ca „întinsă și largă” (lit.: „largă de mâini”), fie în sensul că nu poate fi „cuprinsă cu brațele”, fie în sensul că „brațele” sale nu au limite perceptibile. Leviatànul, monstrul antic, a fost îmblânzit de Dumnezeu și a devenit obiectul său de joacă (cf. Ps 74,14; Iob 40,27–41,26)..
27Toate așteaptă de la tine
ca să le dai hrană la vreme potrivită#104,27 Lit.: „la timpul lor”. Este un antropomorfism în care și animalele sunt văzute în stare de rugăciune, cerând hrană de la Domnul..
28Tu le dai hrană, iar ele o adună,
tu îți deschizi mâna și ele se satură
de bunătăți.
29Dacă îți ascunzi fața,
ele se înspăimântă,
dacă le iei suflarea, ele își dau duhul
și se întorc în țărână.
30Tu îți trimiți Duhul tău și ele vor fi
create și vei reînnoi fața pământului#104,30 Este indicată dependența totală de Dumnezeu a realităților create: viața și moartea sunt în mâinile lui (cf. Iob 12,10; 33,4)..
31Gloria Domnului să rămână în veci!
Să se bucure Domnul
de lucrările sale!
32El privește spre pământ,
și acesta se cutremură;
se atinge de munți și ei fumegă.
33Voi cânta Domnului în viața mea,
voi cânta psalmi Dumnezeului meu
cât voi trăi.
34Să ajungă cântecul meu până la el,
iar eu mă voi bucura în Domnul!
35Să piară păcătoșii de pe pământ
și cei nelegiuiți să nu mai fie!
Binecuvântează, suflete al meu,
pe Domnul!
Aleluia! #103,22 #2Sam 7,22 #18,10 #Is 19,1 #18,11 #Ier 5,22 #Gen 9,11 #74,15; Dt 8,7 #Fap 14,17 #147,9; Gen 1,30 #4,8; Jud 9,13; Prov 31,7 #Gen 18,5 #Prov 30,26 #74,16; Gen 1,16 #Iob 37,8 #Iob 5,9 #Prov 3,19; Ier 10,12 #145,15 #136,25 #Lc 12,24 #30,8 #33,6; Gen 2,7; Dt16,14 #Gen 1,31 #18,8 #144,5 #146,2 #19,15 #106; m113; 115–117; 135; 146–150
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași