Psalmi 106
106
PSALMUL 106 (105)
Fidelitatea divină și infidelitatea Israélului
1Aleluia! Lăudați-l pe Domnul,
pentru că este bun,
veșnică este îndurarea lui!
2Cine va putea istorisi
faptele puternice ale Domnului?
Cine va putea face cunoscută#106,2 Lit.: „auzită”.
toată gloria lui?
3Fericiți sunt cei care păzesc judecata,
cei care înfăptuiesc
în orice timp dreptatea!
4Amintește-ți de noi, Doamne,
din îndurare față de poporul tău,
vizitează-ne#106,4 Aceste două imperative subliniază starea de urgență. „Amintirea” lui Dumnezeu este eficace și puternică (cf. Ps 105,8.42), pentru că aduce mântuirea. „Amintirii” lui Dumnezeu (v. 4 și 45) i se opune faptul că părinții „nu-și aduc aminte” (v. 7) și „uită” (v. 13 și 21). cu mântuirea ta,
5ca să vedem fericirea aleșilor tăi,
să ne bucurăm de bucuria neamului tău
și să ne mândrim cu moștenirea ta!
6Noi am păcătuit împreună cu părinții
noștri#106,6 Mărturisirea păcatelor părinților din v. 4-46 urmează, în linii mari, schema teologică biblică: „păcat-pedeapsă”, „rugăciune-iertare”, care se găsește în Jud 2 („schema deuteronomistă”).; am săvârșit răul,
am săvârșit nelegiuirea.
7Părinții noștri, în Egipt,
n-au înțeles minunile tale,
nu și-au amintit de mulțimea
îndurărilor tale,
ci s-au răzvrătit la mare, la Marea Roșie.
8Dar el i-a mântuit
de dragul numelui său,
pentru a-și face cunoscută puterea.
9A amenințat Marea Roșie și ea a secat
și i-a trecut prin adâncuri
ca prin pustiu.
10I-a mântuit din mâna celor
care îi urau și i-a răscumpărat
din mâna asupritorilor.
11Apele i-au acoperit pe dușmanii lor,
niciunul dintre ei nu a scăpat.
12Atunci ei au crezut în cuvântul lui
și au cântat lauda sa.
13Au uitat curând însă
lucrările Domnului și n-au așteptat
[împlinirea] planului său.
14Li s-a aprins pofta#106,14 Lit.: „au poftit cu poftă”. în pustiu
și l-au pus pe Dumnezeu
la încercare în pământ uscat.
15El le-a împlinit cererea
și a dat sațietate sufletelor lor.
16În tabără, au fost geloși pe Moise
și pe Aaròn, cel consacrat Domnului.
17Pământul s-a deschis și l-a înghițit
pe Datàn și a acoperit ceata lui Abirám.
18S-a aprins foc împotriva cetei lor:
flacăra lui i-a devorat pe nelegiuiți.
19Și au făcut un vițel în Hóreb,
s-au prosternat
înaintea unui chip turnat
20și au schimbat gloria lor
cu chipul unui bou
care mănâncă iarbă.
21Au uitat de Dumnezeul care i-a mântuit,
care a făcut lucruri mari în Egipt,
22minuni în țara lui Ham,
semne minunate la Marea Roșie.
23El hotărâse#106,23 Lit.: „spusese”. să-i nimicească,
dacă n-ar fi fost Moise, alesul său,
să stea la trecătoare#106,23 Rugăciunea de mijlocire a lui Moise (Ex 32,11-14) este descrisă plastic prin imaginea eroului curajos care se plasează chiar în locul pe unde dușmanul a reușit să spargă zidul. înaintea lui
pentru a abate#106,23 Lit.: „a face să se întoarcă”. mânia lui,
ca să nu-i distrugă.
24Au refuzat pământul desfătării,
nu s-au încrezut în cuvântul lui.
25Au murmurat în corturile lor,
n-au ascultat glasul Domnului.
26Iar el și-a ridicat mâna asupra lor,
ca să-i doboare în pustiu
27și să piardă#106,27 Lit.: „să facă să cadă”. descendența lor
printre neamuri
și să-i împrăștie prin ținuturi.
28Ei l-au slujit pe Báal-Peór
și au mâncat din jertfele morților#106,28 Este vorba de consumul cărnii jertfite idolilor care nu există, „sunt morți”. Expresia îmbină dezgustul religios cu cel natural prin imaginea necrofagiei..
29L-au indignat prin faptele lor
și a izbucnit ciuma printre ei.
30S-a ridicat Pinhás#106,30 LXX și Vg au „Fínees” în loc de Pinhàs. Pinhàs era nepotul lui Aaròn care i-a lovit pe cei vinovați și în felul acesta a pus stavilă mâniei lui Dumnezeu, care era gata să se reverse asupra Israèlului. În această situație a acționat ca un mijlocitor, asemenea lui Moise (cf. Num 11,2; 21,7), și acest act i-a fost considerat faptă bună. și a intervenit,
ciuma s-a retras
31și i s-a considerat aceasta ca dreptate
din generație în generație,
pentru totdeauna.
32L-au mâniat și la apele din Meríba
și Moise a fost pedepsit#106,32 Sau „lui Moise i-a dăunat”. din cauza lor#106,32 Episodul în sine este neclar. Fără să nege vinovăția lui Moise, psalmistul încearcă să atenueze responsabilitatea lui prezentând provocarea poporului ca fiind determinantă (Ps 106,33).,
33căci i-au amărât sufletul,
încât buzele lui au vorbit cu nesocotință#106,33 Lit.: „au flecărit”..
34N-au nimicit popoarele,
așa cum le spusese Domnul.
35Ei s-au amestecat
cu neamurile [păgâne]
și au învățat faptele lor.
36Au slujit la idolii lor,
care au devenit pentru ei capcană.
37Și-au jertfit fiii și fiicele demonilor.
38Au vărsat sânge nevinovat,
sângele fiilor și fiicelor lor,
pe care i-au jertfit idolilor din Canaán,
și s-a profanat pământul cu sânge.
39S-au întinat prin faptele lor,
s-au desfrânat prin obiceiurile lor#106,39 Sau „practicile lor”..
40Atunci, Domnul s-a aprins de mânie
împotriva poporului său,
i s-a făcut silă de moștenirea sa;
41i-a dat în mâna neamurilor [păgâne]
și cei ce îi urau au domnit peste ei,
42i-au asuprit dușmanii
și au fost umiliți sub mâna lor.
43De mai multe ori i-a eliberat,
dar ei s-au revoltat prin planurile
lor și au fost doborâți
pentru nelegiuirile lor.
44Totuși, s-a uitat la strâmtorarea lor
când le-a auzit strigătul.
45Și-a amintit de alianța sa cu ei
și s-a îndurat de ei
după mulțimea îndurării sale#106,45 Versetele 10 și 45 din Ps 106 sunt reluate de Lc 1,71.72..
46I-a făcut să afle îndurare la toți cei care
îi luaseră în captivitate.
47Mântuiește-ne,
Doamne Dumnezeul nostru,
și adună-ne dintre neamurile [păgâne], ca să lăudăm numele tău
cel sfânt și să ne mândrim
lăudându-te pe tine!
48Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul
lui Israél, din veac și până în veac!
Să zică tot poporul: „Amin! Aleluia!#106,48 V. 47-48 din Ps 106 sunt o formulă de binecuvântare liturgică ce explicitează hotărârea de a proclama numele lui Dumnezeu și de a-l lăuda; v. 47 este citat de Lc 1,68. LXX și Vg au: „Amin! Amin!”.”! #107,1; 118,1.29; 136,1 #Sir 18,4 #112; Is 56,1-2; Iac 1,25 #Ier 3,25 #78,11; Neh 9,17 #Ez 20,9 #66,6 #Lc 1,71 #107,2 #Ex 14,28 #Ex 14,31 #Ex 15,1-21 #95,9 #Num 16,32 #Num 16,35; Evr 10,27 #Ex 32,4 #Ier 2,11; Rom 1,23 #105,27 #Ez 22,30 #Num 14,2; Dt 1,27 #Num 14,30 #Num 25,7-8 #Dt 4,21 #Is 63,10 #Dt 32,51 #Jud 1,21-33 #Dt 7,1.16 #Jud 3,5-6 #Jud 2,3.12 #Ex 23,33; Dt 7,16; Înț 14,11 #2Rg 16,3; 17,17 #Dt 32,17; 1Cor 10,20 #Is 57,5; Ier 7,31; 19,4; Ez 16,20 #Ex 34,16; Ier 3,6-8; Ez 20,30 #Jud 2,14 #Neh 9,27 #Jud 2,16-17 #Lc 1,72 #1Rg 8,50; Ier 42,12 #Dt 30,3; 2Mac 1,27 #1Cr 16,41 #Lc 1,68 #Ap 19,4
Currently Selected:
Psalmi 106: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Psalmi 106
106
PSALMUL 106 (105)
Fidelitatea divină și infidelitatea Israélului
1Aleluia! Lăudați-l pe Domnul,
pentru că este bun,
veșnică este îndurarea lui!
2Cine va putea istorisi
faptele puternice ale Domnului?
Cine va putea face cunoscută#106,2 Lit.: „auzită”.
toată gloria lui?
3Fericiți sunt cei care păzesc judecata,
cei care înfăptuiesc
în orice timp dreptatea!
4Amintește-ți de noi, Doamne,
din îndurare față de poporul tău,
vizitează-ne#106,4 Aceste două imperative subliniază starea de urgență. „Amintirea” lui Dumnezeu este eficace și puternică (cf. Ps 105,8.42), pentru că aduce mântuirea. „Amintirii” lui Dumnezeu (v. 4 și 45) i se opune faptul că părinții „nu-și aduc aminte” (v. 7) și „uită” (v. 13 și 21). cu mântuirea ta,
5ca să vedem fericirea aleșilor tăi,
să ne bucurăm de bucuria neamului tău
și să ne mândrim cu moștenirea ta!
6Noi am păcătuit împreună cu părinții
noștri#106,6 Mărturisirea păcatelor părinților din v. 4-46 urmează, în linii mari, schema teologică biblică: „păcat-pedeapsă”, „rugăciune-iertare”, care se găsește în Jud 2 („schema deuteronomistă”).; am săvârșit răul,
am săvârșit nelegiuirea.
7Părinții noștri, în Egipt,
n-au înțeles minunile tale,
nu și-au amintit de mulțimea
îndurărilor tale,
ci s-au răzvrătit la mare, la Marea Roșie.
8Dar el i-a mântuit
de dragul numelui său,
pentru a-și face cunoscută puterea.
9A amenințat Marea Roșie și ea a secat
și i-a trecut prin adâncuri
ca prin pustiu.
10I-a mântuit din mâna celor
care îi urau și i-a răscumpărat
din mâna asupritorilor.
11Apele i-au acoperit pe dușmanii lor,
niciunul dintre ei nu a scăpat.
12Atunci ei au crezut în cuvântul lui
și au cântat lauda sa.
13Au uitat curând însă
lucrările Domnului și n-au așteptat
[împlinirea] planului său.
14Li s-a aprins pofta#106,14 Lit.: „au poftit cu poftă”. în pustiu
și l-au pus pe Dumnezeu
la încercare în pământ uscat.
15El le-a împlinit cererea
și a dat sațietate sufletelor lor.
16În tabără, au fost geloși pe Moise
și pe Aaròn, cel consacrat Domnului.
17Pământul s-a deschis și l-a înghițit
pe Datàn și a acoperit ceata lui Abirám.
18S-a aprins foc împotriva cetei lor:
flacăra lui i-a devorat pe nelegiuiți.
19Și au făcut un vițel în Hóreb,
s-au prosternat
înaintea unui chip turnat
20și au schimbat gloria lor
cu chipul unui bou
care mănâncă iarbă.
21Au uitat de Dumnezeul care i-a mântuit,
care a făcut lucruri mari în Egipt,
22minuni în țara lui Ham,
semne minunate la Marea Roșie.
23El hotărâse#106,23 Lit.: „spusese”. să-i nimicească,
dacă n-ar fi fost Moise, alesul său,
să stea la trecătoare#106,23 Rugăciunea de mijlocire a lui Moise (Ex 32,11-14) este descrisă plastic prin imaginea eroului curajos care se plasează chiar în locul pe unde dușmanul a reușit să spargă zidul. înaintea lui
pentru a abate#106,23 Lit.: „a face să se întoarcă”. mânia lui,
ca să nu-i distrugă.
24Au refuzat pământul desfătării,
nu s-au încrezut în cuvântul lui.
25Au murmurat în corturile lor,
n-au ascultat glasul Domnului.
26Iar el și-a ridicat mâna asupra lor,
ca să-i doboare în pustiu
27și să piardă#106,27 Lit.: „să facă să cadă”. descendența lor
printre neamuri
și să-i împrăștie prin ținuturi.
28Ei l-au slujit pe Báal-Peór
și au mâncat din jertfele morților#106,28 Este vorba de consumul cărnii jertfite idolilor care nu există, „sunt morți”. Expresia îmbină dezgustul religios cu cel natural prin imaginea necrofagiei..
29L-au indignat prin faptele lor
și a izbucnit ciuma printre ei.
30S-a ridicat Pinhás#106,30 LXX și Vg au „Fínees” în loc de Pinhàs. Pinhàs era nepotul lui Aaròn care i-a lovit pe cei vinovați și în felul acesta a pus stavilă mâniei lui Dumnezeu, care era gata să se reverse asupra Israèlului. În această situație a acționat ca un mijlocitor, asemenea lui Moise (cf. Num 11,2; 21,7), și acest act i-a fost considerat faptă bună. și a intervenit,
ciuma s-a retras
31și i s-a considerat aceasta ca dreptate
din generație în generație,
pentru totdeauna.
32L-au mâniat și la apele din Meríba
și Moise a fost pedepsit#106,32 Sau „lui Moise i-a dăunat”. din cauza lor#106,32 Episodul în sine este neclar. Fără să nege vinovăția lui Moise, psalmistul încearcă să atenueze responsabilitatea lui prezentând provocarea poporului ca fiind determinantă (Ps 106,33).,
33căci i-au amărât sufletul,
încât buzele lui au vorbit cu nesocotință#106,33 Lit.: „au flecărit”..
34N-au nimicit popoarele,
așa cum le spusese Domnul.
35Ei s-au amestecat
cu neamurile [păgâne]
și au învățat faptele lor.
36Au slujit la idolii lor,
care au devenit pentru ei capcană.
37Și-au jertfit fiii și fiicele demonilor.
38Au vărsat sânge nevinovat,
sângele fiilor și fiicelor lor,
pe care i-au jertfit idolilor din Canaán,
și s-a profanat pământul cu sânge.
39S-au întinat prin faptele lor,
s-au desfrânat prin obiceiurile lor#106,39 Sau „practicile lor”..
40Atunci, Domnul s-a aprins de mânie
împotriva poporului său,
i s-a făcut silă de moștenirea sa;
41i-a dat în mâna neamurilor [păgâne]
și cei ce îi urau au domnit peste ei,
42i-au asuprit dușmanii
și au fost umiliți sub mâna lor.
43De mai multe ori i-a eliberat,
dar ei s-au revoltat prin planurile
lor și au fost doborâți
pentru nelegiuirile lor.
44Totuși, s-a uitat la strâmtorarea lor
când le-a auzit strigătul.
45Și-a amintit de alianța sa cu ei
și s-a îndurat de ei
după mulțimea îndurării sale#106,45 Versetele 10 și 45 din Ps 106 sunt reluate de Lc 1,71.72..
46I-a făcut să afle îndurare la toți cei care
îi luaseră în captivitate.
47Mântuiește-ne,
Doamne Dumnezeul nostru,
și adună-ne dintre neamurile [păgâne], ca să lăudăm numele tău
cel sfânt și să ne mândrim
lăudându-te pe tine!
48Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul
lui Israél, din veac și până în veac!
Să zică tot poporul: „Amin! Aleluia!#106,48 V. 47-48 din Ps 106 sunt o formulă de binecuvântare liturgică ce explicitează hotărârea de a proclama numele lui Dumnezeu și de a-l lăuda; v. 47 este citat de Lc 1,68. LXX și Vg au: „Amin! Amin!”.”! #107,1; 118,1.29; 136,1 #Sir 18,4 #112; Is 56,1-2; Iac 1,25 #Ier 3,25 #78,11; Neh 9,17 #Ez 20,9 #66,6 #Lc 1,71 #107,2 #Ex 14,28 #Ex 14,31 #Ex 15,1-21 #95,9 #Num 16,32 #Num 16,35; Evr 10,27 #Ex 32,4 #Ier 2,11; Rom 1,23 #105,27 #Ez 22,30 #Num 14,2; Dt 1,27 #Num 14,30 #Num 25,7-8 #Dt 4,21 #Is 63,10 #Dt 32,51 #Jud 1,21-33 #Dt 7,1.16 #Jud 3,5-6 #Jud 2,3.12 #Ex 23,33; Dt 7,16; Înț 14,11 #2Rg 16,3; 17,17 #Dt 32,17; 1Cor 10,20 #Is 57,5; Ier 7,31; 19,4; Ez 16,20 #Ex 34,16; Ier 3,6-8; Ez 20,30 #Jud 2,14 #Neh 9,27 #Jud 2,16-17 #Lc 1,72 #1Rg 8,50; Ier 42,12 #Dt 30,3; 2Mac 1,27 #1Cr 16,41 #Lc 1,68 #Ap 19,4
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași