Tit 3
3
Ascultare de autorități și iubire față de aproapele
1Amintește-le să fie supuși conducătorilor și autorităților, să-i asculte și să fie gata pentru orice faptă bună! 2Să nu defăimeze pe nimeni, să nu fie certăreți, ci binevoitori, arătând blândețe desăvârșită#3,2 Lit.: „toată blândețea”. față de toți oamenii!
3Căci și noi eram odinioară niște nechibzuiți, neascultători, rătăciți, subjugați de pofte și plăceri de multe feluri, petrecându-ne [viața] în răutate și invidie, urâți și urându-ne unii pe alții. 4Dar când s-a arătat bunătatea și iubirea de oameni a lui Dumnezeu mântuitorul nostru – 5nu prin faptele pe care le-am fi făcut noi în dreptate, ci după îndurare –, el ne-a mântuit prin baia renașterii și reînnoirii Duhului Sfânt, 6pe care l-a revărsat din belșug asupra noastră prin Isus Cristos, mântuitorul nostru, 7pentru ca, justificați prin harul lui, să devenim în speranță moștenitori ai vieții veșnice. 8[Vrednic] de crezare este cuvântul și vreau ca tu să confirmi acestea pentru ca [toți] cei care au crezut în Dumnezeu să aibă grijă să fie primii în fapte bune. Acestea sunt bune și de folos oamenilor.
Atitudinea lui Tit față de iudaizanți și eretici
9Însă ferește-te de cercetările nechibzuite și de genealogii, de certuri și polemici cu privire la Lege, căci sunt nefolositoare și zadarnice! 10Evită-l pe omul eretic după prima și a doua mustrare#3,10 Termenul „eretic” („hairèticos”) se întâlnește numai aici în întregul Nou Testament. În sine, nu are în mod necesar un sens peiorativ. În sec. I d.C., se referă la o tendință intelectuală, o preferință filosofică, un curent de gândire. Derivă de la verbul „hairèo”, care înseamnă „a alege după bunul plac” între mai multe tendințe sau școli. Chiar și creștinismul este numit „hairèsis” (Fap 28,22), la fel ca sectele fariseilor (Fap 15,5; 26,5) și saduceilor (Fap 5,17). Mai târziu, termenul va începe să capete semnificația negativă, referindu-se la cel care, între toate adevărurile de credință, le alege pe cele care-i plac mai mult și le respinge pe celelalte, le interpretează cum îi pare mai convenabil. În felul acesta, ereticul devine omul de parte, cel care rupe unitatea credinței. În textul de față, are deja sensul negativ, chiar dacă încă nu este un termen tehnic., 11știind că unul ca acesta este un pervertit și păcătuiește, fiind osândit de la sine!
Recomandări personale
12Când îi voi fi trimis la tine pe Artémas sau pe Tihíc, grăbește-te să vii la mine la Nicópole#3,12 Există mai multe localități cu numele de „Nicòpolis” („cetatea victoriei”). După tradiția cea mai atestată, ar fi vorba aici de Àctia Nicòpolis, ridicată pe coasta adriatică a Greciei, spre extremitatea de nord. Cetatea a fost întemeiată în 31 î.C. în amintirea victoriei lui August împotriva lui Antòniu și Cleopàtra la Àctium. Datorită grijii lui August, cetatea a cunoscut o rapidă înflorire (chiar Iròd cel Mare își construise palate acolo). Erau renumite jocurile care aveau loc o dată la cinci ani și care au ajuns să rivalizeze cu olimpiadele. În Evul Mediu, cetatea a fost părăsită. Urme arheologice se găsesc azi în apropiere de localitatea Paleoprevèsa., pentru că m-am hotărât#3,12 Lit.: „am judecat”. să iernez acolo!#3,12 În timp ce Tit îl va ajunge pe Apostol la Nicòpole, va fi înlocuit în misiunea sa de cap al bisericii de Creta de Artèmas sau de Tihíc, care trebuiau să aibă aceeași demnitate de conducere (cf. Tit 1,5). Nu se știe cine a fost Artèmas, prescurtarea de la „Artemidor”, dar se cunoaște cine era Tihíc; este cel care l-a însoțit pe Paul în ultima parte a celei de-a treia călătorii misionare din Macedònia până la Ierusalim (Fap 20,4) și cel care a înmânat Scrisorile către Efesèni (Ef 6,21) și Cea către Colosèni (Col 4,7). Probabil că de la Nicòpole, Apostolul avea de gând să se îndrepte spre Ilíria și, deci, în Dalmàția (cf. 2Tim 4,10). În Ilíria, fusese deja înainte de anul 59 d.C, după cum dă mărturie Scrisoarea către Romani (Rom 15,19), scrisă chiar în acel timp. 13Însoțește-i cu grijă pe Zemás, juristul, și pe Apóllo, așa încât să nu le lipsească nimic! 14Și ai noștri să învețe să fie primii în fapte bune, în necesitățile urgente, ca să nu fie lipsiți de roade!
Salutul și binecuvântarea
15Te salută toți cei care sunt cu mine. Salută-i pe cei care ne iubesc în credință! Harul să fie cu voi toți!#3,15 Există și alte variante în manuscrise; unele adaugă: „Amin!”, altele adaugă: „și cu duhul tău”; altele: „Harul să fie cu duhul tău!”. #Ef 2,10; 1Pt 3,13 #1Tim 4,12 #Rom 13,1; 1Pt 2,13; 1Tim 2,2 #Fil 4,5 #1Cor 6,11; Ef 2,2; 5,6 #1,3; 2,11 #Ef 2,8-9; 2Tim 1,9 #Ef 5,26 #In 3,5 #Il 3,1; Fap 2,4 #Rom 3,24 #Rom 8,17.24 #1Tim 1,15 #2Tim 2,14. #16.23 #Mt 18,15-17
Currently Selected:
Tit 3: VBRC2020
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Tit 3
3
Ascultare de autorități și iubire față de aproapele
1Amintește-le să fie supuși conducătorilor și autorităților, să-i asculte și să fie gata pentru orice faptă bună! 2Să nu defăimeze pe nimeni, să nu fie certăreți, ci binevoitori, arătând blândețe desăvârșită#3,2 Lit.: „toată blândețea”. față de toți oamenii!
3Căci și noi eram odinioară niște nechibzuiți, neascultători, rătăciți, subjugați de pofte și plăceri de multe feluri, petrecându-ne [viața] în răutate și invidie, urâți și urându-ne unii pe alții. 4Dar când s-a arătat bunătatea și iubirea de oameni a lui Dumnezeu mântuitorul nostru – 5nu prin faptele pe care le-am fi făcut noi în dreptate, ci după îndurare –, el ne-a mântuit prin baia renașterii și reînnoirii Duhului Sfânt, 6pe care l-a revărsat din belșug asupra noastră prin Isus Cristos, mântuitorul nostru, 7pentru ca, justificați prin harul lui, să devenim în speranță moștenitori ai vieții veșnice. 8[Vrednic] de crezare este cuvântul și vreau ca tu să confirmi acestea pentru ca [toți] cei care au crezut în Dumnezeu să aibă grijă să fie primii în fapte bune. Acestea sunt bune și de folos oamenilor.
Atitudinea lui Tit față de iudaizanți și eretici
9Însă ferește-te de cercetările nechibzuite și de genealogii, de certuri și polemici cu privire la Lege, căci sunt nefolositoare și zadarnice! 10Evită-l pe omul eretic după prima și a doua mustrare#3,10 Termenul „eretic” („hairèticos”) se întâlnește numai aici în întregul Nou Testament. În sine, nu are în mod necesar un sens peiorativ. În sec. I d.C., se referă la o tendință intelectuală, o preferință filosofică, un curent de gândire. Derivă de la verbul „hairèo”, care înseamnă „a alege după bunul plac” între mai multe tendințe sau școli. Chiar și creștinismul este numit „hairèsis” (Fap 28,22), la fel ca sectele fariseilor (Fap 15,5; 26,5) și saduceilor (Fap 5,17). Mai târziu, termenul va începe să capete semnificația negativă, referindu-se la cel care, între toate adevărurile de credință, le alege pe cele care-i plac mai mult și le respinge pe celelalte, le interpretează cum îi pare mai convenabil. În felul acesta, ereticul devine omul de parte, cel care rupe unitatea credinței. În textul de față, are deja sensul negativ, chiar dacă încă nu este un termen tehnic., 11știind că unul ca acesta este un pervertit și păcătuiește, fiind osândit de la sine!
Recomandări personale
12Când îi voi fi trimis la tine pe Artémas sau pe Tihíc, grăbește-te să vii la mine la Nicópole#3,12 Există mai multe localități cu numele de „Nicòpolis” („cetatea victoriei”). După tradiția cea mai atestată, ar fi vorba aici de Àctia Nicòpolis, ridicată pe coasta adriatică a Greciei, spre extremitatea de nord. Cetatea a fost întemeiată în 31 î.C. în amintirea victoriei lui August împotriva lui Antòniu și Cleopàtra la Àctium. Datorită grijii lui August, cetatea a cunoscut o rapidă înflorire (chiar Iròd cel Mare își construise palate acolo). Erau renumite jocurile care aveau loc o dată la cinci ani și care au ajuns să rivalizeze cu olimpiadele. În Evul Mediu, cetatea a fost părăsită. Urme arheologice se găsesc azi în apropiere de localitatea Paleoprevèsa., pentru că m-am hotărât#3,12 Lit.: „am judecat”. să iernez acolo!#3,12 În timp ce Tit îl va ajunge pe Apostol la Nicòpole, va fi înlocuit în misiunea sa de cap al bisericii de Creta de Artèmas sau de Tihíc, care trebuiau să aibă aceeași demnitate de conducere (cf. Tit 1,5). Nu se știe cine a fost Artèmas, prescurtarea de la „Artemidor”, dar se cunoaște cine era Tihíc; este cel care l-a însoțit pe Paul în ultima parte a celei de-a treia călătorii misionare din Macedònia până la Ierusalim (Fap 20,4) și cel care a înmânat Scrisorile către Efesèni (Ef 6,21) și Cea către Colosèni (Col 4,7). Probabil că de la Nicòpole, Apostolul avea de gând să se îndrepte spre Ilíria și, deci, în Dalmàția (cf. 2Tim 4,10). În Ilíria, fusese deja înainte de anul 59 d.C, după cum dă mărturie Scrisoarea către Romani (Rom 15,19), scrisă chiar în acel timp. 13Însoțește-i cu grijă pe Zemás, juristul, și pe Apóllo, așa încât să nu le lipsească nimic! 14Și ai noștri să învețe să fie primii în fapte bune, în necesitățile urgente, ca să nu fie lipsiți de roade!
Salutul și binecuvântarea
15Te salută toți cei care sunt cu mine. Salută-i pe cei care ne iubesc în credință! Harul să fie cu voi toți!#3,15 Există și alte variante în manuscrise; unele adaugă: „Amin!”, altele adaugă: „și cu duhul tău”; altele: „Harul să fie cu duhul tău!”. #Ef 2,10; 1Pt 3,13 #1Tim 4,12 #Rom 13,1; 1Pt 2,13; 1Tim 2,2 #Fil 4,5 #1Cor 6,11; Ef 2,2; 5,6 #1,3; 2,11 #Ef 2,8-9; 2Tim 1,9 #Ef 5,26 #In 3,5 #Il 3,1; Fap 2,4 #Rom 3,24 #Rom 8,17.24 #1Tim 1,15 #2Tim 2,14. #16.23 #Mt 18,15-17
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași