Evrei 7
7
Preoția după rânduiala lui Melhisedec
1Acest Melhisedec#Gen. 14:18., regele Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care l‑a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul regilor și l‑a binecuvântat, 2căruia Avraam i‑a dat zeciuială din tot#7:2 Rezumat al textului din Gen. 14:17‑20. – al cărui nume înseamnă mai întâi „rege al dreptății”, apoi și „rege al Salemului”, adică „rege al păcii” – 3fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar asemănător#7:3 Autorul nu folosește gr. hómoios („asemănător”), ci participiul perfect aphōmoiōménos („fiind făcut asemănător”). Scriptura schițează portretul lui Melhisedec de așa manieră, încât regele Salemului poate fi văzut ca prefigurare a lui Isus Hristos. Fiului lui Dumnezeu, rămâne preot de‑a pururi.
4Vedeți cât de mare a fost acesta, căruia patriarhul Avraam i‑a dat zeciuială#7:4 Gen. 14:20. din prada de război! 5Și aceia#Num. 18:21,26. dintre fiii lui Levi care intră în preoție au poruncă să ia zeciuială de la popor, potrivit Legii, adică de la frații lor, cu toate că și aceștia sunt ieșiți din coapsele lui Avraam. 6Dar Melhisedec, care nu se trage din ei, a primit zeciuială de la Avraam și#Gen. 14:19. l‑a binecuvântat pe#Rom. 4:13. Gal. 3:16. cel ce avea făgăduințele. 7Fără îndoială, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8Dar într‑un caz primesc zeciuială niște oameni muritori; în celălalt, cineva despre#Evr. 5:6; 6:20. care se mărturisește că trăiește. 9Și, ca să zicem așa, prin Avraam a dat zeciuială și Levi, care primește zeciuiala, 10căci era încă în coapsele strămoșului său când l‑a întâmpinat Melhisedec pe Avraam.
11Așadar, dacă#Evr. 7:18,19. Evr. 8:7. Gal. 2:21. desăvârșirea ar fi fost cu putință prin preoția leviților, în timpul căreia a primit poporul Legea, ce nevoie era să se ridice un alt preot după rânduiala lui Melhisedec#7:11 Ps. 110:4., și nu unul chemat după rânduiala lui Aaron? 12Pentru că, atunci când se schimbă preoția, se cere numaidecât și o schimbare a Legii. 13Dar Cel despre care se spun aceste lucruri face parte dintr‑o altă seminție, din care nimeni n‑a slujit altarului, 14căci este limpede că Domnul nostru provine din#Is. 11:1. Mt. 1:3. Lc. 3:33. Rom. 1:3. Ap. 5:5. Iuda, seminție despre care Moise n‑a zis nimic cu privire la preoție. 15Lucrul acesta se face și mai limpede dacă, după asemănarea lui Melhisedec, apare un alt preot, 16pus în slujbă nu printr‑o lege privind descendența trupească, ci prin puterea unei vieți care nu poate fi nimicită. 17Fiindcă se mărturisește despre El:
Tu #
Evr. 5:6,10; 6:20. ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.#7:17 Ps. 110:4.
18Astfel, pe de o parte, se desființează o poruncă anterioară, din cauza neputinței#Rom. 8:3. Gal. 4:9. și inutilității ei 19(căci Legea#Evr. 9:9. Fap. 13:39. Rom. 3:20,21,28; 8:3. Gal. 2:16. n‑a desăvârșit nimic), pe de alta, este introdusă o nădejde#Evr. 6:18; 8:6. mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20Și în măsura în care lucrul acesta nu s‑a făcut fără jurământ – 21căci, în vreme ce leviții se făceau preoți fără jurământ, Isus a ajuns preot prin jurământ, datorită Celui care I‑a zis:
Domnul a jurat și nu Se va căi:
„Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec” # 7:21
Ps. 110:4
. –
22în aceeași măsură Isus S‑a făcut#Evr. 8:6; 9:15; 12:24. garantul unui legământ mai bun. 23Ceilalți erau preoți în mare număr, fiindcă moartea îi împiedica să rămână în slujbă. 24Dar El, fiindcă rămâne în veac, are o preoție netrecătoare#7:24 Gr. aparábatos, „permanentă”, „neschimbătoare”, „inviolabilă”. 25și de aceea poate să‑i mântuiască în chip desăvârșit pe cei care se apropie de Dumnezeu prin El – pentru că trăiește pururi ca să mijlocească#Evr. 9:24. Rom. 8:34. 1Tim. 2:5. 1In. 2:1. pentru ei.
26Și tocmai un astfel de Mare‑Preot ne trebuia: sfânt#Evr. 4:15., neatins de rău, neîntinat, separat de păcătoși și#Evr. 8:1. Ef. 1:20; 4:10. înălțat mai presus de ceruri, 27care n‑are nevoie, zi de zi, asemenea celorlalți mari‑preoți, să aducă jertfe mai întâi#Evr. 5:3; 9:7. Lev. 9:7; 16:6,11. pentru păcatele proprii și#Lev. 16:15. apoi pentru cele ale poporului, căci lucrul acesta#Evr. 9:12,28; 10:12. Rom. 6:10. l‑a făcut o dată pentru totdeauna când S‑a adus pe Sine Însuși ca jertfă. 28Într‑adevăr, Legea pune mari‑preoți pe niște oameni#Evr. 5:1,2. cu slăbiciuni, dar cuvântul jurământului făcut după darea Legii Îl pune preot pe Fiul, care#Evr. 2:10; 5:9. a fost făcut desăvârșit pe vecie.
Currently Selected:
Evrei 7: EDCR
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România.
Evrei 7
7
Preoția după rânduiala lui Melhisedec
1Acest Melhisedec#Gen. 14:18., regele Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care l‑a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul regilor și l‑a binecuvântat, 2căruia Avraam i‑a dat zeciuială din tot#7:2 Rezumat al textului din Gen. 14:17‑20. – al cărui nume înseamnă mai întâi „rege al dreptății”, apoi și „rege al Salemului”, adică „rege al păcii” – 3fără tată, fără mamă, fără spiță de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârșit al vieții, dar asemănător#7:3 Autorul nu folosește gr. hómoios („asemănător”), ci participiul perfect aphōmoiōménos („fiind făcut asemănător”). Scriptura schițează portretul lui Melhisedec de așa manieră, încât regele Salemului poate fi văzut ca prefigurare a lui Isus Hristos. Fiului lui Dumnezeu, rămâne preot de‑a pururi.
4Vedeți cât de mare a fost acesta, căruia patriarhul Avraam i‑a dat zeciuială#7:4 Gen. 14:20. din prada de război! 5Și aceia#Num. 18:21,26. dintre fiii lui Levi care intră în preoție au poruncă să ia zeciuială de la popor, potrivit Legii, adică de la frații lor, cu toate că și aceștia sunt ieșiți din coapsele lui Avraam. 6Dar Melhisedec, care nu se trage din ei, a primit zeciuială de la Avraam și#Gen. 14:19. l‑a binecuvântat pe#Rom. 4:13. Gal. 3:16. cel ce avea făgăduințele. 7Fără îndoială, cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. 8Dar într‑un caz primesc zeciuială niște oameni muritori; în celălalt, cineva despre#Evr. 5:6; 6:20. care se mărturisește că trăiește. 9Și, ca să zicem așa, prin Avraam a dat zeciuială și Levi, care primește zeciuiala, 10căci era încă în coapsele strămoșului său când l‑a întâmpinat Melhisedec pe Avraam.
11Așadar, dacă#Evr. 7:18,19. Evr. 8:7. Gal. 2:21. desăvârșirea ar fi fost cu putință prin preoția leviților, în timpul căreia a primit poporul Legea, ce nevoie era să se ridice un alt preot după rânduiala lui Melhisedec#7:11 Ps. 110:4., și nu unul chemat după rânduiala lui Aaron? 12Pentru că, atunci când se schimbă preoția, se cere numaidecât și o schimbare a Legii. 13Dar Cel despre care se spun aceste lucruri face parte dintr‑o altă seminție, din care nimeni n‑a slujit altarului, 14căci este limpede că Domnul nostru provine din#Is. 11:1. Mt. 1:3. Lc. 3:33. Rom. 1:3. Ap. 5:5. Iuda, seminție despre care Moise n‑a zis nimic cu privire la preoție. 15Lucrul acesta se face și mai limpede dacă, după asemănarea lui Melhisedec, apare un alt preot, 16pus în slujbă nu printr‑o lege privind descendența trupească, ci prin puterea unei vieți care nu poate fi nimicită. 17Fiindcă se mărturisește despre El:
Tu #
Evr. 5:6,10; 6:20. ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec.#7:17 Ps. 110:4.
18Astfel, pe de o parte, se desființează o poruncă anterioară, din cauza neputinței#Rom. 8:3. Gal. 4:9. și inutilității ei 19(căci Legea#Evr. 9:9. Fap. 13:39. Rom. 3:20,21,28; 8:3. Gal. 2:16. n‑a desăvârșit nimic), pe de alta, este introdusă o nădejde#Evr. 6:18; 8:6. mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20Și în măsura în care lucrul acesta nu s‑a făcut fără jurământ – 21căci, în vreme ce leviții se făceau preoți fără jurământ, Isus a ajuns preot prin jurământ, datorită Celui care I‑a zis:
Domnul a jurat și nu Se va căi:
„Tu ești preot în veac după rânduiala lui Melhisedec” # 7:21
Ps. 110:4
. –
22în aceeași măsură Isus S‑a făcut#Evr. 8:6; 9:15; 12:24. garantul unui legământ mai bun. 23Ceilalți erau preoți în mare număr, fiindcă moartea îi împiedica să rămână în slujbă. 24Dar El, fiindcă rămâne în veac, are o preoție netrecătoare#7:24 Gr. aparábatos, „permanentă”, „neschimbătoare”, „inviolabilă”. 25și de aceea poate să‑i mântuiască în chip desăvârșit pe cei care se apropie de Dumnezeu prin El – pentru că trăiește pururi ca să mijlocească#Evr. 9:24. Rom. 8:34. 1Tim. 2:5. 1In. 2:1. pentru ei.
26Și tocmai un astfel de Mare‑Preot ne trebuia: sfânt#Evr. 4:15., neatins de rău, neîntinat, separat de păcătoși și#Evr. 8:1. Ef. 1:20; 4:10. înălțat mai presus de ceruri, 27care n‑are nevoie, zi de zi, asemenea celorlalți mari‑preoți, să aducă jertfe mai întâi#Evr. 5:3; 9:7. Lev. 9:7; 16:6,11. pentru păcatele proprii și#Lev. 16:15. apoi pentru cele ale poporului, căci lucrul acesta#Evr. 9:12,28; 10:12. Rom. 6:10. l‑a făcut o dată pentru totdeauna când S‑a adus pe Sine Însuși ca jertfă. 28Într‑adevăr, Legea pune mari‑preoți pe niște oameni#Evr. 5:1,2. cu slăbiciuni, dar cuvântul jurământului făcut după darea Legii Îl pune preot pe Fiul, care#Evr. 2:10; 5:9. a fost făcut desăvârșit pe vecie.
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România.