Isaia 57
57
1Cel drept piere și nimeni nu pune aceasta la inimă, și oameni miloși sunt luați, fără ca nimeni să ia aminte că cel drept este luat de la răul ce vine.
2El va intra în pace, ei se vor odihni în paturile lor, fiecare umblând în integritatea lui.
3Dar apropiați-vă aici, voi, fii ai vrăjitoarei, sămânță a adulterului și a curvei.
4De cine vă bateți voi joc? Împotriva cui lărgiți gura și scoateți limba? Nu sunteți copii ai fărădelegii, o sămânță a falsității,
5Aprinzându-vă cu idoli sub fiecare pom verde, ucigând copiii în văile de sub coastele stâncilor?
6Printre pietrele netede ale pârâului este partea ta; ele, ele sunt sorțul tău, lor le-ai turnat un dar de băutură, ai adus un dar de mâncare. Să primesc eu mângâiere în acestea?
7Pe un munte îngâmfat și înalt ți-ai așezat patul, chiar până acolo ai mers să aduci sacrificiu.
8De asemenea în spatele ușilor și al stâlpilor ți-ai așezat amintirea, căci te-ai descoperit altuia și nu mie și te-ai urcat, ți-ai lărgit patul și ți-ai făcut un legământ cu ei; ai iubit patul lor unde l-ai văzut.
9Și ai mers la împărat cu untdelemn și ai înmulțit miresmele tale și ai trimis mesagerii tăi departe și te-ai înjosit chiar până la iad.
10Ai obosit de măreția căilor tale; totuși nu ai spus: Nu este speranță; ai găsit viața mâinii tale; de aceea nu te-ai mâhnit.
11Și de cine te-ai temut sau înfricat, că ai mințit și nu ți-ai amintit de mine, nici nu ai pus aceasta la inimă? Nu am tăcut încă din vechime, iar tu nu te-ai temut de mine?
12Voi vesti dreptatea ta și faptele tale, deoarece nu îți vor folosi.
13Când strigi, să te elibereze mulțimile tale; dar vântul le va duce pe toate; zădărnicia le va lua, dar cel ce își pune încrederea în mine va stăpâni pământul și va moșteni muntele meu sfânt;
14Și va spune: Înălțați, înălțați, pregătiți calea, îndepărtați piatra de poticnire din calea poporului meu.
15Fiindcă astfel spune Cel înalt și preaînalt care locuiește în eternitate, al cărui nume este Sfânt: Eu locuiesc în locul înalt și sfânt cu cel care de asemenea este al unui duh căit și umil, pentru a înviora duhul celui umil și pentru a înviora inima celor căiți.
16Căci nu mă voi certa pentru totdeauna, nici nu voi fi totdeauna furios, fiindcă duhul ar lipsi dinaintea mea și sufletele pe care le-am făcut.
17Pentru nelegiuirea lăcomiei lui m-am înfuriat și l-am lovit, m-am ascuns și m-am înfuriat, iar el a continuat cu perversitate pe calea inimii lui.
18Am văzut căile lui și îl voi vindeca, de asemenea îl voi conduce și îi voi restaura mângâieri, lui și jelitorilor lui.
19Eu creez rodul buzelor. Pace, pace celui ce este departe și celui ce este aproape, spune DOMNUL; și îl voi vindeca.
20Dar cei stricați sunt ca marea tulburată, când nu se poate odihni, ale cărei ape aruncă noroi și pământ.
21 Nu este pace, spune Dumnezeul meu, celui stricat.
Currently Selected:
Isaia 57: BTF2015
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2015 Dr. Brian J. Nibbe, Sr.
Isaia 57
57
1Cel drept piere și nimeni nu pune aceasta la inimă, și oameni miloși sunt luați, fără ca nimeni să ia aminte că cel drept este luat de la răul ce vine.
2El va intra în pace, ei se vor odihni în paturile lor, fiecare umblând în integritatea lui.
3Dar apropiați-vă aici, voi, fii ai vrăjitoarei, sămânță a adulterului și a curvei.
4De cine vă bateți voi joc? Împotriva cui lărgiți gura și scoateți limba? Nu sunteți copii ai fărădelegii, o sămânță a falsității,
5Aprinzându-vă cu idoli sub fiecare pom verde, ucigând copiii în văile de sub coastele stâncilor?
6Printre pietrele netede ale pârâului este partea ta; ele, ele sunt sorțul tău, lor le-ai turnat un dar de băutură, ai adus un dar de mâncare. Să primesc eu mângâiere în acestea?
7Pe un munte îngâmfat și înalt ți-ai așezat patul, chiar până acolo ai mers să aduci sacrificiu.
8De asemenea în spatele ușilor și al stâlpilor ți-ai așezat amintirea, căci te-ai descoperit altuia și nu mie și te-ai urcat, ți-ai lărgit patul și ți-ai făcut un legământ cu ei; ai iubit patul lor unde l-ai văzut.
9Și ai mers la împărat cu untdelemn și ai înmulțit miresmele tale și ai trimis mesagerii tăi departe și te-ai înjosit chiar până la iad.
10Ai obosit de măreția căilor tale; totuși nu ai spus: Nu este speranță; ai găsit viața mâinii tale; de aceea nu te-ai mâhnit.
11Și de cine te-ai temut sau înfricat, că ai mințit și nu ți-ai amintit de mine, nici nu ai pus aceasta la inimă? Nu am tăcut încă din vechime, iar tu nu te-ai temut de mine?
12Voi vesti dreptatea ta și faptele tale, deoarece nu îți vor folosi.
13Când strigi, să te elibereze mulțimile tale; dar vântul le va duce pe toate; zădărnicia le va lua, dar cel ce își pune încrederea în mine va stăpâni pământul și va moșteni muntele meu sfânt;
14Și va spune: Înălțați, înălțați, pregătiți calea, îndepărtați piatra de poticnire din calea poporului meu.
15Fiindcă astfel spune Cel înalt și preaînalt care locuiește în eternitate, al cărui nume este Sfânt: Eu locuiesc în locul înalt și sfânt cu cel care de asemenea este al unui duh căit și umil, pentru a înviora duhul celui umil și pentru a înviora inima celor căiți.
16Căci nu mă voi certa pentru totdeauna, nici nu voi fi totdeauna furios, fiindcă duhul ar lipsi dinaintea mea și sufletele pe care le-am făcut.
17Pentru nelegiuirea lăcomiei lui m-am înfuriat și l-am lovit, m-am ascuns și m-am înfuriat, iar el a continuat cu perversitate pe calea inimii lui.
18Am văzut căile lui și îl voi vindeca, de asemenea îl voi conduce și îi voi restaura mângâieri, lui și jelitorilor lui.
19Eu creez rodul buzelor. Pace, pace celui ce este departe și celui ce este aproape, spune DOMNUL; și îl voi vindeca.
20Dar cei stricați sunt ca marea tulburată, când nu se poate odihni, ale cărei ape aruncă noroi și pământ.
21 Nu este pace, spune Dumnezeul meu, celui stricat.
Currently Selected:
:
Highlight
Share
Copy
Want to have your highlights saved across all your devices? Sign up or sign in
Copyright © 2015 Dr. Brian J. Nibbe, Sr.