Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România. ℗Hosanna 20__

Romanian EDCR 2022 IBSR (NT) Audio NonDrama

Romanian EDCR 2022 IBSR (NT) Audio Drama

Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România.

Într‑una din [acele] zile, pe când dădea Isus învățătură poporului și vestea Evanghelia în Templu, au venit preoții de seamă și cărturarii împreună cu bătrânii și I‑au zis: „Spune‑ne, cu ce autoritate faci tu aceste lucruri sau cine ți‑a dat această autoritate?” Drept răspuns, El le‑a zis: „Vă voi întreba și eu un lucru. Spuneți‑Mi: botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?” Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «Atunci, de ce n‑ați crezut în el?» Și dacă vom spune: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre, căci oamenii sunt convinși că Ioan a fost profet.” Atunci au răspuns că nu știu de unde. Isus le‑a zis: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.”


Apoi a început să spună poporului pilda aceasta: „Un om a sădit o vie , a arendat‑o unor lucrători și a plecat pentru un timp îndelungat. La vremea potrivită, a trimis la lucrători un rob, ca să‑i dea din rodul viei. Dar lucrătorii, după ce l‑au bătut, l‑au trimis înapoi cu mâinile goale. A trimis un alt rob; ei l‑au bătut și pe acela, l‑au batjocorit și l‑au trimis înapoi cu mâinile goale. A mai trimis un al treilea rob; ei l‑au rănit și pe acela și l‑au scos afară. Stăpânul viei a zis: «Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit; poate că de el se vor rușina.» Dar lucrătorii, văzându‑l, au vorbit între ei, zicând: «Iată‑l pe moștenitor. Să‑l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră!» Și, după ce l‑au scos afară din vie, l‑au omorât. Acum, ce le va face stăpânul viei? Va veni și‑i va omorî pe lucrătorii aceia, iar via o va da altora.” Când au auzit ei, au spus: „Nicidecum!” Dar Isus i‑a privit țintă și a zis: „Ce înseamnă cuvintele care au fost scrise:
Piatra pe care au lepădat‑o zidarii
a ajuns în capul unghiului ?
Oricine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea, iar acela peste care va cădea ea va fi spulberat.” Cărturarii și preoții de seamă căutau să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de popor. Pricepuseră că pentru ei spusese pilda aceasta.


Ei Îl pândeau pe Isus și au trimis niște iscoditori, care se prefăceau că sunt drepți, ca să‑L prindă cu vreun cuvânt și să‑L dea pe mâna stăpânirii și a dregătorului. Aceștia L‑au întrebat: „Învățătorule, știm că vorbești și înveți cu dreptate și nu cauți la fața oamenilor, ci cu adevărat îi înveți calea lui Dumnezeu. Este îngăduit să dăm bir cezarului sau nu?” Isus le‑a cunoscut viclenia și le‑a spus: [„De ce Mă ispitiți?] Arătați‑Mi un dinar! Chipul și inscripția ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I‑au răspuns ei. El le‑a zis: „Atunci dați‑i cezarului ce este al cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” Nu L‑au putut prinde cu niciun cuvânt în fața poporului; ci, mirați de răspunsul Lui, au tăcut.


Au venit niște saduchei, care zic că nu este înviere, și L‑au întrebat: „Învățătorule, Moise ne‑a scris: dacă moare cineva fiind căsătorit, dar fără să aibă copii, fratele lui s‑o ia pe soția lui și să‑i ridice urmaș fratelui său. Erau șapte frați. Primul și‑a luat soție și a murit fără copii. La fel și al doilea: [a luat‑o de soție, dar a murit fără copii]. A luat‑o și al treilea; toți șapte au murit fără să lase copii. În cele din urmă, a murit și femeia. La înviere, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci toți șapte au avut‑o de soție.” Isus le‑a răspuns: „Fiii acestui veac se însoară și se mărită, dar cei ce vor fi găsiți vrednici să aibă parte de veacul viitor și de învierea din morți nu se vor însura, nici nu se vor mărita. Nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii; fii ai lui Dumnezeu și fii ai învierii vor fi. Dar că morții învie, și Moise a arătat, în locul despre rug, când Îl numește pe Domnul Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov . Dumnezeu nu este al celor morți, ci al celor vii, fiindcă pentru El toți sunt vii.” Unii dintre cărturari au răspuns: „Învățătorule, bine ai vorbit!” Și nu mai îndrăzneau să‑L întrebe nimic.


Isus le‑a zis: „Cum se zice că Hristosul este fiul lui David? Căci însuși David spune în cartea Psalmilor:
Domnul a zis Domnului meu:
«Șezi la dreapta Mea
până voi pune pe vrăjmașii Tăi
reazem picioarelor Tale!»
Așadar, David Îl numește Domn; cum este El fiul lui?”


Pe când tot poporul asculta, Isus le‑a zis ucenicilor Săi: „Feriți‑vă de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi și să fie salutați prin piețe, să aibă scaunele dintâi în sinagogi și locurile de cinste la ospețe; casele văduvelor le mănâncă și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o mai mare osândă!”

Escolta Luca 20