Mari semne-n lună și în soare
Și-n stele fi-vor. Strâmtoare,
Jos, pe pământ, are să fie,
Iar neamurile n-au să știe
Ce să mai facă, ascultând
Mare și valuri, crunt urlând.
Mulți oameni își vor da suflarea,
De groază, stând în așteptarea
Acelor lucruri ce-au să vie,
Peste pământ, căci au să fie –
După toate cele-ntâmplate –
A cerului puteri, mișcate.
Atunci, are să se-mplinească
Timpul, și are să-L zărească
Lumea, pe Fiul omului,
Venind pe norii cerului,
Încununat de slava-I mare
Și de puterea ce o are.