Matheu 20
20
CAP. XX.
1Că unzésce amirărilĭea çerŭlui ca unŭ omŭ domnŭ de casă, eși de diminéță, să păituéscă lucrătorĭ tră av̄in̄ia luĭ. 2Și cara ’lĭ păitui lucrătorĭlĭi câte unŭ dinarŭ pe ḑiuă, lĭ petrecu la av̄in̄ia luĭ. 3Și eșindaluĭ pe la óra treĭ, vĕḑu alțĭ care stătea în pazare fără lucru. 4Și ḑise și açelorŭ: Duçețĭ vĕ și voĭ la av̄inie, și çe va s’hibă dreptŭ va s’vĕ daŭ. 5Și elĭ s’duseră; Iară eși pre la óra șése și nóuĕ și féçe tutŭ ași. 6Și cându eși pre la óra ună‐sprĕḑéçe, află alțĭ iu stătea fâră lucru, și lĕ ḑiçe; câçe stațĭ açia tută ḑiua fâră lucru? 7Elĭ lĭ ḑieŭ: că vêrnu nu ne păitui. Și lĕ ḑiçe: Duçețĭ vĕ și voĭ la avinie și çe e dreptŭ va s’luațĭ. 8Iară cându întunecă, Domnulu a av̄in̄ilĭeĭ, ḑiçe câtre epitropŭlu a luĭ: clĭémă lucrătorĭlĭi și dă‐le plata, și înçepe de la açelĭ din códă pănă la açelĭ d’întân̄iŭ. 9Și cându vineră açelĭ çe s’păituiră la óra ună‐sprĕ‐ḑéçe, luară câte unŭ dinarŭ. 10Venindaluĭ apoĭ açelĭ d’întân̄iŭ, lĕ se păru că va s’lĭa ma multu; ma și elĭ câte unŭ dinarŭ luară. 11Și după ce luară, murmura contra Domnului a casălĭeĭ, 12Și ḑiçea: Că aești din urmă ună óra féçeră, și lĭ féçeșĭ ună cu noĭ, care avemŭ purtată greutatea ḑiuălĭeĭ, și cărórea. 13Ma elŭ respunse și ḑise a unuĭ de elĭ: Ospe nu țĭ facŭ strămbătate; nu te păituiĭ tră unŭ dinarŭ? 14Lĭa‐țĭ a téu și du‐te; eu voiŭ s’lĭ daŭ și aestuĭ din urmă ca și a țié. 15Orĭ n’am dreptu s’facŭ çe voiŭ cu ale méle? i țĭ éste oclĭulŭ rĕu, că escu bunŭ? 16Ași va shibă açelĭ din urmă, primĭ, și primilĭi la urmă; că mulțĭ sŭntu cl’emațí ma puțĭnĭ alepțĭ.
17Și cându s’alină Iisusŭ la Ierusalimŭ, luă ’na‐’nă parte în cale açelĭ doĭ‐sprĕḑéçe discipulĭ, și lĕ ḑise: 18Écă nĕ alinămŭ la Ierusalimŭ, și hilĭlu a omŭluĭ va s’hibă predatŭ la Archiereĭ, și Cărturarĭ, 19și va s’lu giudecă la mórte; Și va s’lu preda a ginteloru să ’șĭ arădă de nĕsŭ, și s’lŭ bată cu sviciu, și s’lu cruçifică, și a treia ḑĭ va să înv̄iéză.
20Atunçea vine la elŭ muma a hilĭlorŭ a luĭ Zevedeu, împreună cu hilĭi a lĭeĭ, și se înclĭna căftânda’uĭ çeva de la nĕsŭ. 21Și elŭ lĭ ḑise: çe vreĭ? ia îlĭ ḑiçe: Tra s’șédă aesti doĭ hilĭ a meĭ, unŭ la dréptă‐țĭ și unŭ la stânga‐țĭ tru amirărilĭea ta. 22Iară Iisusŭ respunse și ḑise: Nu scițĭ çe çérețĭ. Putețĭ voĭ s’bețĭ scafa çe va s’beau eŭ, și s’vĕ botezațĭ cu botezarea cu care me botezŭ eŭ? 23Lĭ ḑicŭ a luĭ: Putemŭ. Și elŭ lĕ ḑiçe: Scafa mea va s’o bețĭ și botezarea cu care me botezŭ eŭ, va s’vĕ botezațĭ; ma să ședețĭ la drépta mea și la stânga mea, nu éste ĭn putérea mea s’vĕ o daŭ a vóuĕ, ma açelor tră carĭ s’are îndréptă de Tată‐m̄eu.
24Și cândŭ avḑiră ḑéçelĭ, s’năĭriră pre açeli doĭ frațĭ. 25Iará Iisulsŭ lĭ clĭemă și lĕ ḑise: Scițĭ cá Domnilĭ a gintelorŭ domnescŭ preste ele, și marĭlĭi le ursescŭ? 26Iará la voĭ, nu va s’hibá ași: ma care din voĭ va s’hibă mare, la s’vĕ hibă servitorŭ. 27Și care din voĭ va s’ vrea s’hibă primŭ, la s’vĕ hibă servitorŭ; 28după cumŭ hilĭlu a omŭluĭ, nu vine tra s’hibă servitŭ de alțĭ, mă să servéscă, și să’șĭ da bana luĭ descumpărare tră mulțĭ.
29Și cându eșia elĭ din Ieriho, s’duse după nĕsŭ poporŭ multu. 30Și éca doi orghi carĭ ședeau în cale, avḑîndaluĭ că treçea Iisusŭ, strigară și ḑiserá: Milué‐nĕ 31pre noĭ Dómne hilĭlu a luĭ Davidŭ Și ghimta lĭ încacie tra s’tacă; ma elĭ striga și ḑiçea: Milué‐ne pre noĭ hilĭlu a luĭ Davidŭ. 32Și stătu Iisusŭ și ’li clĭemă și lĕ ḑise: çe vrĕțĭ s’ vĕ facŭ? 33Eli ’lĭ ḑicŭ: Dómne sá nĕ se deșclĭdă oclĭilĭ. 34Și lĭ v̄ine m̄ilă luĭ Iisusŭ, și băgă mâna pe oclĭilĭ a lorŭ, și tru‐óră veḑură oclĭilĭ a lorŭ, și s’duséră dupá urma luĭ.
S'ha seleccionat:
Matheu 20: AROM
Subratllat
Comparteix
Copia
Vols que els teus subratllats es desin a tots els teus dispositius? Registra't o inicia sessió
Historical text first published by theBritish and Foreign Bible Society in 1889.
Matheu 20
20
CAP. XX.
1Că unzésce amirărilĭea çerŭlui ca unŭ omŭ domnŭ de casă, eși de diminéță, să păituéscă lucrătorĭ tră av̄in̄ia luĭ. 2Și cara ’lĭ păitui lucrătorĭlĭi câte unŭ dinarŭ pe ḑiuă, lĭ petrecu la av̄in̄ia luĭ. 3Și eșindaluĭ pe la óra treĭ, vĕḑu alțĭ care stătea în pazare fără lucru. 4Și ḑise și açelorŭ: Duçețĭ vĕ și voĭ la av̄inie, și çe va s’hibă dreptŭ va s’vĕ daŭ. 5Și elĭ s’duseră; Iară eși pre la óra șése și nóuĕ și féçe tutŭ ași. 6Și cându eși pre la óra ună‐sprĕḑéçe, află alțĭ iu stătea fâră lucru, și lĕ ḑiçe; câçe stațĭ açia tută ḑiua fâră lucru? 7Elĭ lĭ ḑieŭ: că vêrnu nu ne păitui. Și lĕ ḑiçe: Duçețĭ vĕ și voĭ la avinie și çe e dreptŭ va s’luațĭ. 8Iară cându întunecă, Domnulu a av̄in̄ilĭeĭ, ḑiçe câtre epitropŭlu a luĭ: clĭémă lucrătorĭlĭi și dă‐le plata, și înçepe de la açelĭ din códă pănă la açelĭ d’întân̄iŭ. 9Și cându vineră açelĭ çe s’păituiră la óra ună‐sprĕ‐ḑéçe, luară câte unŭ dinarŭ. 10Venindaluĭ apoĭ açelĭ d’întân̄iŭ, lĕ se păru că va s’lĭa ma multu; ma și elĭ câte unŭ dinarŭ luară. 11Și după ce luară, murmura contra Domnului a casălĭeĭ, 12Și ḑiçea: Că aești din urmă ună óra féçeră, și lĭ féçeșĭ ună cu noĭ, care avemŭ purtată greutatea ḑiuălĭeĭ, și cărórea. 13Ma elŭ respunse și ḑise a unuĭ de elĭ: Ospe nu țĭ facŭ strămbătate; nu te păituiĭ tră unŭ dinarŭ? 14Lĭa‐țĭ a téu și du‐te; eu voiŭ s’lĭ daŭ și aestuĭ din urmă ca și a țié. 15Orĭ n’am dreptu s’facŭ çe voiŭ cu ale méle? i țĭ éste oclĭulŭ rĕu, că escu bunŭ? 16Ași va shibă açelĭ din urmă, primĭ, și primilĭi la urmă; că mulțĭ sŭntu cl’emațí ma puțĭnĭ alepțĭ.
17Și cându s’alină Iisusŭ la Ierusalimŭ, luă ’na‐’nă parte în cale açelĭ doĭ‐sprĕḑéçe discipulĭ, și lĕ ḑise: 18Écă nĕ alinămŭ la Ierusalimŭ, și hilĭlu a omŭluĭ va s’hibă predatŭ la Archiereĭ, și Cărturarĭ, 19și va s’lu giudecă la mórte; Și va s’lu preda a ginteloru să ’șĭ arădă de nĕsŭ, și s’lŭ bată cu sviciu, și s’lu cruçifică, și a treia ḑĭ va să înv̄iéză.
20Atunçea vine la elŭ muma a hilĭlorŭ a luĭ Zevedeu, împreună cu hilĭi a lĭeĭ, și se înclĭna căftânda’uĭ çeva de la nĕsŭ. 21Și elŭ lĭ ḑise: çe vreĭ? ia îlĭ ḑiçe: Tra s’șédă aesti doĭ hilĭ a meĭ, unŭ la dréptă‐țĭ și unŭ la stânga‐țĭ tru amirărilĭea ta. 22Iară Iisusŭ respunse și ḑise: Nu scițĭ çe çérețĭ. Putețĭ voĭ s’bețĭ scafa çe va s’beau eŭ, și s’vĕ botezațĭ cu botezarea cu care me botezŭ eŭ? 23Lĭ ḑicŭ a luĭ: Putemŭ. Și elŭ lĕ ḑiçe: Scafa mea va s’o bețĭ și botezarea cu care me botezŭ eŭ, va s’vĕ botezațĭ; ma să ședețĭ la drépta mea și la stânga mea, nu éste ĭn putérea mea s’vĕ o daŭ a vóuĕ, ma açelor tră carĭ s’are îndréptă de Tată‐m̄eu.
24Și cândŭ avḑiră ḑéçelĭ, s’năĭriră pre açeli doĭ frațĭ. 25Iará Iisulsŭ lĭ clĭemă și lĕ ḑise: Scițĭ cá Domnilĭ a gintelorŭ domnescŭ preste ele, și marĭlĭi le ursescŭ? 26Iará la voĭ, nu va s’hibá ași: ma care din voĭ va s’hibă mare, la s’vĕ hibă servitorŭ. 27Și care din voĭ va s’ vrea s’hibă primŭ, la s’vĕ hibă servitorŭ; 28după cumŭ hilĭlu a omŭluĭ, nu vine tra s’hibă servitŭ de alțĭ, mă să servéscă, și să’șĭ da bana luĭ descumpărare tră mulțĭ.
29Și cându eșia elĭ din Ieriho, s’duse după nĕsŭ poporŭ multu. 30Și éca doi orghi carĭ ședeau în cale, avḑîndaluĭ că treçea Iisusŭ, strigară și ḑiserá: Milué‐nĕ 31pre noĭ Dómne hilĭlu a luĭ Davidŭ Și ghimta lĭ încacie tra s’tacă; ma elĭ striga și ḑiçea: Milué‐ne pre noĭ hilĭlu a luĭ Davidŭ. 32Și stătu Iisusŭ și ’li clĭemă și lĕ ḑise: çe vrĕțĭ s’ vĕ facŭ? 33Eli ’lĭ ḑicŭ: Dómne sá nĕ se deșclĭdă oclĭilĭ. 34Și lĭ v̄ine m̄ilă luĭ Iisusŭ, și băgă mâna pe oclĭilĭ a lorŭ, și tru‐óră veḑură oclĭilĭ a lorŭ, și s’duséră dupá urma luĭ.
S'ha seleccionat:
:
Subratllat
Comparteix
Copia
Vols que els teus subratllats es desin a tots els teus dispositius? Registra't o inicia sessió
Historical text first published by theBritish and Foreign Bible Society in 1889.