Suosittuja jakeita Raamatun kirjasta Geneza 13

Jaa

Tot ce zărești în fața ta, E țara ce-o vei căpăta În stăpânire, pe vecie, Tu, cu întreaga-ți seminție.

După ce Lot l-a părăsit, Cu-Avram, Domnul iar a vorbit: „Ridică-ți ochii! Te rotește Și-n jurul tău, atent, privește, În patru zări: la nord, la vest, La miazăzi și-apoi la est.

Sămânța, am să ți-o sporesc Și-atât de mult ți-o înmulțesc, Încât cei care au să vie, Precum nisipul, au să fie. De numărată va putea A fi vreodată pulberea, Atuncea doar, o să se poată A-ți fi sămânța numărată.

Avram, pe Lot, când l-a chemat, În acest fel a cuvântat: „Doresc ca să te rog, pe tine, Să nu te cerți, și tu, cu mine. Nici ai tăi păzitorii – nici ei – Să nu se certe, cu ai mei. N-aș vrea ca noi să fim certați, Căci amândoi doar, suntem frați.

Avram, cortul, și-a ridicat, S-a dus dar, și s-a așezat La stejarii lui Mamre, care, Lângă Hebron erau, se pare. Acolo, el a zidit iar, Numelui Domnului, altar.

Lot, ochii, și i-a ridicat Și împrejur el s-a uitat, Văzând atunci că e Câmpia Iordanului, ca și hârtia, Foarte întinsă și udată Bine, pe suprafața toată. Mai înainte să sosească Domnul, ca să o nimicească – Fiindcă nu sosise ora – Între Sodoma și Gomora, Pân’ la Țoar, era câmpie, Iar mai frumoasă ca să fie, Numai Egiptu-a pomenit. Lot se-arătase mulțumit