Matheu 3
3
CAP. III.
1In açéle ḑile vine Ioanŭ Botezătorulu,
2și predica în deșertulŭ a Iudeilĭeĭ și ḑiçea: Tunusițĭ‐vĕ, că s’ aprochie amirărilĭea din çerŭ.
3Că aestŭ éste açelŭ tră care are ḑisă profetŭlu Isaia care ḑiçe: Bóçea a unuĭ çe strigă în deșertŭ îndrégețĭ calea Domnuluĭ, îndrépte façețĭ carările a lorŭ.
4Iară aestŭ Ioanŭ și avea veștimêntulu di perĭ de cămilă și çingătóre de chéle, de avêrliga di cópsele a luĭ; și hrana luĭ era locuste și miére agră.
5Atunçea inșiea la elŭ Iersŭalimŭlu și tută Iudea.
6Și tute părțile de avĕrliga a Iordanuluĭ; și s’boteza de nĕsŭ în Iordanŭ și ’șĭ spunea pecatele lorŭ.
7Și cându veḑu că mulțĭ din Fariseĭ și Sadukeĭ v̄inu la bôtezarea luĭ lĕ ḑise: Pulĭ de nepărtică; care vĕ spuse tra s’fugițĭ de orghia çe are s’v̄ină?
8Façețĭ cara fructe axiĭ de tunusire.
9Și s’nu vĕ minduițĭ s’ḑiçețĭ cu mintea vóstră; că tată avemŭ pre Avraamŭ; că eŭ vĕ ḑicŭ: că Dumneḑeŭ póte să scólă hilĭi a luĭ Avraamŭ și din chețrile aeste.
10Că écă și țupata șéde la rĕdăçina a arborilorŭ; Tr’açea içido pomŭ çe nu façe pomŭ bunŭ s’talĭe și s’aruncă în focŭ.
11Eu vĕ bôteḑŭ cu apă tră tunusire; ma açelŭ çe v̄ine după mine, este cama putérnicŭ de câtŭ mine, și a cuĭ eu nu escuaxiu tra s’lĭ ținu încălțămintele; aestŭ va s’vĕ botéḑă cu Duhu Sântu și cu focŭ.
12Elŭ are lupată în măĭnĭle a luĭ, și va s’cură arghia luĭ, și va s’adună grănŭlu a luĭ tru grănarŭ, iară palĭele va s’le ardă cu focŭ neastimtŭ.
13Atunçea Iisusŭ vine din Galilea la Iordanŭ cătrĕ Ioanŭ, tra să s’bôtéḑa de nĕsŭ.
14Ma Ioanŭ, ilŭ ținea și’ lĭ ḑiçea: eŭ prinde s’me bôteḑŭ de tine: și tine v̄in̄ĭ la mine?
15Și Iisusŭ rĕspunse și ’lĭ ḑise: Lasă tora ca ași unzésce s’împlinimŭ içido îndreptate.
16Și decară s’bôteḑă Iisusŭ înv̄ie eși din apă, și écă lĭ se desclĭseră çerurĭle, și veḑu Duhŭlu alu Dumneḑĕu, că s’depunea ca porumbu, venindaluĭ peste nĕsŭ.
17Și écă s’ avḑi ună bóçe din çerurĭ çe ḑiçea: Aestu éste vrutŭlu a nieu hilĭu, la care avuĭ bună vrére.
Historical text first published by theBritish and Foreign Bible Society in 1889.
Matheu 3
3
CAP. III.
1In açéle ḑile vine Ioanŭ Botezătorulu,
2și predica în deșertulŭ a Iudeilĭeĭ și ḑiçea: Tunusițĭ‐vĕ, că s’ aprochie amirărilĭea din çerŭ.
3Că aestŭ éste açelŭ tră care are ḑisă profetŭlu Isaia care ḑiçe: Bóçea a unuĭ çe strigă în deșertŭ îndrégețĭ calea Domnuluĭ, îndrépte façețĭ carările a lorŭ.
4Iară aestŭ Ioanŭ și avea veștimêntulu di perĭ de cămilă și çingătóre de chéle, de avêrliga di cópsele a luĭ; și hrana luĭ era locuste și miére agră.
5Atunçea inșiea la elŭ Iersŭalimŭlu și tută Iudea.
6Și tute părțile de avĕrliga a Iordanuluĭ; și s’boteza de nĕsŭ în Iordanŭ și ’șĭ spunea pecatele lorŭ.
7Și cându veḑu că mulțĭ din Fariseĭ și Sadukeĭ v̄inu la bôtezarea luĭ lĕ ḑise: Pulĭ de nepărtică; care vĕ spuse tra s’fugițĭ de orghia çe are s’v̄ină?
8Façețĭ cara fructe axiĭ de tunusire.
9Și s’nu vĕ minduițĭ s’ḑiçețĭ cu mintea vóstră; că tată avemŭ pre Avraamŭ; că eŭ vĕ ḑicŭ: că Dumneḑeŭ póte să scólă hilĭi a luĭ Avraamŭ și din chețrile aeste.
10Că écă și țupata șéde la rĕdăçina a arborilorŭ; Tr’açea içido pomŭ çe nu façe pomŭ bunŭ s’talĭe și s’aruncă în focŭ.
11Eu vĕ bôteḑŭ cu apă tră tunusire; ma açelŭ çe v̄ine după mine, este cama putérnicŭ de câtŭ mine, și a cuĭ eu nu escuaxiu tra s’lĭ ținu încălțămintele; aestŭ va s’vĕ botéḑă cu Duhu Sântu și cu focŭ.
12Elŭ are lupată în măĭnĭle a luĭ, și va s’cură arghia luĭ, și va s’adună grănŭlu a luĭ tru grănarŭ, iară palĭele va s’le ardă cu focŭ neastimtŭ.
13Atunçea Iisusŭ vine din Galilea la Iordanŭ cătrĕ Ioanŭ, tra să s’bôtéḑa de nĕsŭ.
14Ma Ioanŭ, ilŭ ținea și’ lĭ ḑiçea: eŭ prinde s’me bôteḑŭ de tine: și tine v̄in̄ĭ la mine?
15Și Iisusŭ rĕspunse și ’lĭ ḑise: Lasă tora ca ași unzésce s’împlinimŭ içido îndreptate.
16Și decară s’bôteḑă Iisusŭ înv̄ie eși din apă, și écă lĭ se desclĭseră çerurĭle, și veḑu Duhŭlu alu Dumneḑĕu, că s’depunea ca porumbu, venindaluĭ peste nĕsŭ.
17Și écă s’ avḑi ună bóçe din çerurĭ çe ḑiçea: Aestu éste vrutŭlu a nieu hilĭu, la care avuĭ bună vrére.
Historical text first published by theBritish and Foreign Bible Society in 1889.