YouVersion लोगो
सर्च आयकॉन

Lucca 15

15
A parabula di a pecura persa
(Mt 18,12-14)
1È li si avvicinavanu tutti i publicani è i piccatori à senta lu. 2È parlavanu in sottu i Farusei è i scribi è dicianu: «quistu ricevi i piccatori è magna cun elli#15,2 Sicondu u insignamentu tradiziunale, à chì manghjava cù una parsona impura divintava impuru ancu ellu.3È Ghjesù li dissi issa parabula: 4«quali di voi, s'ellu hà centu pecuri è ni hà persu una, ùn lascia i nuvantanovi in la campagna è ùn parti à circà quilla chì si hè persa, è cerca finu à ch'ellu a trovi? 5È truvatu la, a si metti à nantu à i costi, alecru, 6è vultatu in casa chjama l'amichi è i vicini è li dici: “ralicreti vi cù mè, ch'aghju trovu a me pecura ch'era persa.” 7A vi dicu, alicria in celi ci ni sarà pà un solu piccatori chì si cunverti quant'è par nuvantanovi ghjusti chì bisognu ùn anu di cunvirsioni.»
A parabula di a pezza d'arghjentu persa
8«O chì donna chì t'hà deci pezzi d'arghjentu, s'ella ni perdi una, ùn accendi a lumera, ùn spazza a casa, ùn cerca bè finu à ch'ella a trovi? 9È truvatu la, chjama i donni amichi è vicini è li dici: “ralicreti vi cù mè, ch'aghju trovu a pezza d'arghjentu ch'e' aviu persu.” 10A vi dicu, cusì hè l'alicria trà l'agnuli di Diu pà un solu piccatori chì si cunverti.»
A parabula di u figliolu persu
11È li dissi: un omu avia dui figlioli. 12È u più ghjovanu dissi à u babbu: o bà, dà mi a parti di robba chì veni à mè; è ellu spartì u soiu trà i figlioli. 13È dopu pochi ghjorni u figliolu ghjovanu accolsi tuttu, partì in tarra luntana è culà u si spachjò campendu à a scimesca. 14È spesu ch'ellu ebbi tuttu, ci fù una caristia maiò in quilla tarra, è ellu cumincedi à truvà si spruvistu. 15È andedi à travaglià ind'è unu di u locu, è quillu u mandava in li so prupiità à curà i porchi#15,15 Paragunà cù Mc 5,11 è a nota., 16è si saria vulsutu tichjà cù i sciarabuli ch'elli magnavanu i porchi, ma ùn li ni dava nimu. 17È riflittendu à u casu si pinsava: “tanti ghjurnatanti di babbu anu u pani à voli ni più, ed eiu mi ni morgu di fami quì. 18Aghju da andà ind'è babbu è li diciaraghju: o bà, mi sò purtatu mali cù u celi è cun tè, 19è ùn sò più degnu ch'elli mi chjaminu to figliolu; fà par mè cum'è pà unu di i to ghjurnatanti.” 20È partì ind'è u babbu; è era sempri luntanu quand'ì u babbu u vidi; ni fù cummossu, corsi ad abbraccià lu è u basgedi assai. 21È u figliolu li dissi: “o bà, mi sò purtatu mali cù u celi è cun tè, è ùn sò più degnu ch'elli mi chjaminu to figliolu.” 22È u babbu dissi à i so schiavi: “feti prestu, purteti u vistitu bellu è mittiti lu li è deti li un anellu pà a so mani è scarpi pà i so pedi, 23è purteti u vitellu ingrassatu, tumbeti lu, magnemu lu è femu a festa 24chì issu me figliolu era mortu è torna à campà, era persu è hè statu ritrovu.” È fecinu a festa.
25«È tandu u figliolu maiò era in campagna; è à u vultà quand'ellu s'avvicinedi da a casa, intesi a musica è i canti, 26chjamedi un servu è li dumandedi ciò ch'ella era. 27È quillu dissi: “hè ghjuntu to fratellu, è bapitu hà fattu tumbà u vitellu ingrassatu, par via ch'ellu hà ritrovu u figliolu in saluta.” 28Quillu s'infuriò è ùn volsi entra, è u babbu iscì è u chjamedi. 29È ellu risposi è dissi à u babbu: “guarda chì da tanti anni ch'e'ti facciu u servu ùn aghju mai ricusatu un cumandu di toiu è à mè ùn mi desti mai un caprettu ch'e fessi a festa cù l'amichi; 30è quand'ellu hè ghjuntu issu to figliolu, chì s'hè magnatu u toiu cù i dunnacci, ai tombu par ellu u vitellu ingrassatu.” 31È u babbu li dissi: “o figliò, tù sè sempri statu cù mè, è tuttu u meiu hè toiu. 32Ma ci vulia à fà a festa è à ralicrà ci, chì issu to fratellu era mortu è torna à campà, era persu è hè statu ritrovu.”»

सध्या निवडलेले:

Lucca 15: 4EvCors

ठळक

सामायिक करा

कॉपी करा

None

तुमचे हायलाइट तुमच्या सर्व डिव्हाइसेसवर सेव्ह करायचे आहेत? साइन अप किंवा साइन इन

YouVersion तुमच्या अनुभवाला वैयक्तिकृत करण्यासाठी कुकीज वापरते. आमची वेबसाइट वापरून, तुम्ही आमच्या कुकीजचा वापर करता आमच्या गोपनीयता धोरणात वर्णन केल्याप्रमाणे