Versete biblice populare din 2 Împărați 4

Partajează

Dar Elisei a zis: „Ei bine, Ce pot a face, pentru tine? Ce ai în casă, poți să-mi spui?” „O, domnul meu, nimica nu-i De vreo valoare-n a mea casa” – A zis femeia. „Am, pe masă, Numai un vas, cu untdelemn.”

Fiii prorocilor aveau Neveste, care-i însoțeau. Atuncea, una din femei A alergat la Elisei Și-i spuse: „Iată, soțul meu Pierita-n luptă și-astfel, eu Sunt singură, cu doi copii. Află acum că ai mei fii – Foarte curând – vor fi luați Și-n sclavi, în urmă, transformați, De cel care l-a-mprumutat – Pe când trăia – pe-al meu bărbat! Mai află dar, că omul meu Teamă avea, de Dumnezeu.”

„Iată care-i al meu îndemn:” – Îi spuse-atuncea Elisei – „Vei cere dar, de la femei, De la vecine, de prin case, Să îți aducă multe vase.

Vei merge-acasă, înapoi, Și-ai să închizi ușa apoi. Din untdelemnul ce-a rămas În casa ta – în al tău vas – Să torni în vasele acele, Până când pline vor fi ele.”

Când s-au umplut toate, i-a spus Fiului ei: „Mai dă-mi un vas!” El a răspuns: „N-a mai rămas Nici unul, mamă, negreșit!”, Iar untdelemnul s-a oprit.

Atunci, femeia a plecat, Pe Elisei l-a căutat Să-i spună ce s-a petrecut. „Iată ce trebuie făcut” – Îi zise Elisei apoi: „Pleacă degrabă înapoi, Și vinde untdelemnu-ndată. Din plata astfel căpătată, Plătește tot ce datorezi. Ce-ți va rămâne, să păstrezi Ca astfel, casa să ți-o ții, Pe tine și pe-ai tăi copii.”

Atunci, femeia și-a chemat Copii-ndată și-a plecat La casa ei. Fiii luau Câte un vas și-l aduceau În fața mamei lor, iar ea, Din untdelemnul ce-l avea, Turna în vasul nou adus.

Peste copil, apoi s-a-ntins Și-n mâini, palmele i-a cuprins, Iar buzele și le-a lipit De gura celui adormit. Trupul s-a încălzit, de-ndat’.