Mă cercetează, Domnul meu,
Și-apoi încearcă-mă, mereu.
Printr-un cuptor de foc, să-mi treci
Rărunchii și-astfel să mă-ncerci.
Tot prin cuptor, de-asemenea,
Trece apoi inima mea!
Iată că bunătatea Ta,
În fața mea, mereu, va sta
Și-n adevărul Tău – mereu,
Cât voi trăi – umbla-voi eu.