Versete biblice populare din Apocalipsa 10

Partajează

Și totul fi-va cunoscut, În zilele acelea-n care Al șaptelea înger apare. Atunci când mâna își va pune Pe trâmbiță și o să sune Apoi, din ea, taina pe care Al nostru Dumnezeu o are, Se va sfârși, fiind făcută, La toată lumea, cunoscută, După o veste bună, dată, Demult – în vremea-ndepărtată – Spre bucuria tuturor Robilor Săi, prorocilor.

Apoi mi-a spus: „Ai să vorbești, Din nou, și ai să prorocești, Despre noroade, de-mpărați Cari peste ele-s așezați, De limbi și neamuri care sânt Pe fața-ntregului pământ.”

„Apoi, când iarăși m-am uitat, Alt înger mi s-a arătat. Era puternic și-a pornit, Din cer, în nor învăluit. Purta, de-asupra capului, Un arc al curcubeului. Fața-i era ca soarele, Și stâlpi de foc, picioarele. Din cer se pogora ușor, Învăluit fiind în nor.

Atunci, la înger, eu m-am dus, Și, cartea, să mi-o dea, i-am spus. „Ia-o, mănânc-o!” – mi-a zis el – „Și vei simți în acest fel, Că pântecul ți-l amărăște, În timp ce gura ți-o-ndulcește. Mai dulce-n gură-ți va fi ea, Decât mierea îți va părea.” Eu, cărticica, am luat-o, Din mâna lui, și am mâncat-o. În gură, dulce mi-a părut – Ca mierea – dar mi s-a umplut Pântecu-n urmă – pot a spune – De foarte mulă-amărăciune.