Versete biblice populare din Geneza 37

Partajează

Iosif a visat un vis și li l-a istorisit fraților săi, care l-au urât și mai mult.

Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că îl născuse la bătrânețe; și i-a făcut o haină pestriță.

Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe ei toți și au început să-l urască. Nu puteau să-i spună nicio vorbă prietenoasă.

Iosif a mai visat un alt vis și li l-a istorisit fraților săi. El a zis: „Am mai visat un vis! Soarele, luna și unsprezece stele se aruncau cu fața la pământ înaintea mea.”

Frații săi au început să-l pizmuiască, dar tatăl său a ținut minte lucrurile acestea.

El le-a zis: „Ia ascultați ce vis am visat! Noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; și iată că snopul meu s-a ridicat și a stat în picioare, iar snopii voștri l-au înconjurat și s-au aruncat cu fața la pământ înaintea lui.”

Veniți acum să-l omorâm și să-l aruncăm într-una din aceste gropi; vom spune că l-a mâncat o fiară sălbatică și vom vedea ce se va alege de visele lui.”

La trecerea negustorilor madianiți, l-au tras și l-au scos pe Iosif afară din groapă și l-au vândut cu douăzeci de sicli de argint ismaeliților, care l-au dus în Egipt.

Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de vise!

Ei l-au zărit de departe și, până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare.

Ruben le-a zis: „Să nu vărsați sânge, ci mai bine aruncați-l în groapa aceasta care este în pustie și nu puneți mâna pe el!” Căci avea de gând să-l scape din mâinile lor și să-l aducă înapoi la tatăl său.