Cei din popor și soțiile lor au avut o mare plângere împotriva fraților lor iudei. Erau unii care ziceau:
‒ Noi, fiii și fiicele noastre suntem mulți. Să ni se dea grâne, ca să avem ce mânca și să trăim.
Alții ziceau:
‒ Ne punem garanție terenurile, viile și casele, ca să avem grâne în timpul foametei.
Mai erau încă unii care ziceau:
‒ A trebuit să împrumutăm argint, dându-ne terenurile și viile în schimbul tributului imperial. Deși suntem carne din carnea fraților noștri, iar fiii noștri sunt ca și fiii lor, iată că suntem pe cale să ne dăm fiii și fiicele în sclavie. Câteva din fetele noastre au și fost luate în sclavie. Suntem fără putere, iar terenurile și viile noastre aparțin altora!
M-am mâniat foarte tare când le-am auzit plângerea și cuvintele acestea.
După ce m-am gândit, i-am mustrat pe nobili și pe dregători, zicându-le:
‒ Voi împrumutați cu dobândă pe frații voștri?
Am strâns o mare adunare împotriva lor și le-am zis:
‒ Noi, după puterile noastre, am răscumpărat pe frații noștri iudei, care fuseseră vânduți națiunilor. Iar acum voi vă vindeți frații, ca apoi să ne fie dați chiar nouă de vânzare?
Ei tăceau, neavând ce să răspundă.
Atunci eu am zis:
‒ Ce faceți voi nu este bine. N-ar trebui să umblați în teamă de Dumnezeul nostru, ca să nu fiți de rușinea națiunilor, a dușmanilor noștri? Atât eu, cât și frații și slujitorii mei le-am împrumutat argint și grâne. Să le iertăm, vă rog, datoria aceasta! Vă rog, dați-le înapoi astăzi terenurile, viile, măslinii și casele, precum și a suta parte din argintul, din grânele, din mustul și din uleiul pe care le-ați cerut de la ei ca dobândă.
Ei au răspuns:
‒ Le vom da înapoi și nu vom mai cere nimic de la ei. Vom face întocmai precum ai zis.
Atunci am chemat preoții și i-am pus să jure înaintea lor că vor face precum au promis. Mi-am scuturat mantaua și am zis:
‒ Așa să scuture Dumnezeu din familia lui și din proprietatea lui pe orice om care nu se va ține de cuvânt! Așa să fie scuturat și lăsat fără nimic!
Toată adunarea a răspuns:
‒ Amin!
Și L-au lăudat pe DOMNUL. Poporul a făcut întocmai cum a promis.
Din ziua în care am fost numit guvernatorul lor în țara lui Iuda, adică din al douăzecilea an al împăratului Artaxerxes și până în al treizeci și doilea an al său, deci timp de doisprezece ani, nici eu, nici frații mei nu am trăit din veniturile de guvernator. Înainte de mine, cei dintâi guvernatori împovărau poporul, luând de la ei pâine și vin, în afară de cei patruzeci de șecheli de argint. Chiar și slujitorii lor asupreau poporul. Eu însă nu am făcut așa, din teamă de Dumnezeu. Ba încă, am stăruit în lucrarea de restaurare a acestui zid și nu mi-am cumpărat terenuri. De altfel, toți slujitorii mei erau adunați acolo pentru lucrare. Mai mult, aveam la masa mea o sută cincizeci de bărbați dintre iudei și dintre dregători, în afară de cei care veneau dintre națiunile care erau în jurul nostru. În fiecare zi mi se pregătea un bou, șase oi alese și păsări, iar la fiecare zece zile se aducea vin din belșug, de toate felurile. Cu toate acestea, eu nu am căutat să primesc plată ca guvernator, căci lucrarea apăsa greu asupra acestui popor. Adu-Ți aminte de mine, Dumnezeul meu, spre bine, pentru tot ce am făcut pentru acest popor!
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
