Bărbați care aparțineau poporului, împreună cu soțiile lor, au prezentat o mare reclamație formulată împotriva fraților lor iudei. Erau unii care spuneau: „Noi, fiii și fiicele noastre suntem mulți. Să ni se dea grâu, ca să avem ce să mâncăm; și astfel, să putem trăi!” Alții ziceau: „Ne punem garanție terenurile agricole, viile și casele – ca să avem grâu în timpul foametei!” Și mai erau unii care ziceau: „Am fost obligați să împrumutăm argint. Astfel, noi ne-am dat terenurile agricole și viile în schimbul taxelor imperiale. Deși aparținem aceluiași popor și fiii noștri sunt ca ai lor, constatăm acum că suntem determinați să ne dăm fiii și fiicele să meargă în sclavie… Câteva dintre fetele noastre au fost deja luate ca sclave. Nu putem să facem nimic (pentru schimbarea acestei situații); iar terenurile agricole și viile noastre aparțin altora!” M-am mâniat foarte mult când le-am auzit reclamațiile prezentate. După ce m-am gândit, am certat pe cei care aveau o situație materială bună și pe administratori. Le-am spus: „Voi împrumutați cu dobândă pe frații voștri?!” Am convocat o mare adunare împotriva lor; și le-am zis: „Noi, conform posibilităților noastre, am răscumpărat pe frații noștri iudei care fuseseră vânduți celorlalte popoare! Iar acum, voi vă vindeți frații chiar nouă?!” Ei tăceau, pentru că nu aveau ce să răspundă. Eu am mai zis: „Ce faceți voi, nu este bine! Oare nu ar trebui să umblați în frică de Dumnezeul nostru, ca să nu ajungeți ridicoli în fața popoarelor care ne dușmănesc? Atât eu, cât și frații și slujitorii mei, le-am împrumutat argint și grâu. Și am stabilit ulterior să le iertăm această datorie! Dați-le înapoi astăzi terenurile agricole, viile, măslinii și casele. Să le dați și a suta parte din argintul, din grâul, din mustul și din uleiul pe care le-ați cerut de la ei ca dobândă!” Ei au răspuns: „Le vom da înapoi; și nu vom mai cere nimic de la ei! Vom face exact cum ai zis.” Atunci i-am chemat pe preoți și i-am pus să jure înaintea lor că vor face așa cum au promis. Mi-am scuturat mantaua și am zis: „Așa să scuture Dumnezeu din familia lui și din proprietatea lui pe orice om care nu își va respecta cuvântul! Așa să fie scuturat și lăsat fără nimic!” Toată adunarea a răspuns: „Amin!” Și L-au lăudat pe Iahve. Poporul a făcut exact cum a promis. Din ziua în care am fost desemnat guvernatorul lor în teritoriul numit Iuda – adică din al douăzecilea an al guvernării regelui Artaxerxes și până în al treizeci și doilea an al guvernării acestuia – au trecut doisprezece ani. În toată această perioadă, nici eu și nici frații mei nu am trăit din veniturile de guvernator. Înainte de mine, primii guvernatori exploatau poporul, luând de la ei pâine și vin, în afară de cei patruzeci de șecheli de argint. Chiar și slujitorii lor practicau exploatarea poporului. Dar eu nu am procedat astfel – din frică de Dumnezeu. Am fost preocupat de lucrarea refacerii acestui zid; și nu mi-am cumpărat terenuri agricole. De fapt, toți slujitorii mei erau adunați acolo ca să participe la lucrare. În plus, aveam la masa mea o sută cincizeci de bărbați dintre iudei și dintre administratori, în afară de cei care veneau acolo și aparțineau de popoarele din jur. În fiecare zi mi se pregătea: un bou, șase oi alese și păsări; iar la fiecare zece zile, se aducea vin din abundență și de toate felurile. Cu toate acestea, eu nu am acceptat să primesc plata de guvernator – pentru că lucrarea (de reconstruire a zidului) apăsa mult acest popor. „Amintește-ți de mine – Dumnezeul meu – pentru binele pe care l-am făcut; și reține tot ce am realizat pentru acest popor!”
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
