Neemia 6:1-19

Sanbalat, Tobia, arabul Gheșem și ceilalți dușmani ai noștri au fost anunțați că am reconstruit zidul și că nu au mai rămas zone care să nu fie refăcute. Încă nu instalasem porțile în locurile de acces în oraș. Atunci Sanbalat și Gheșem mi-au trimis următorul mesaj: „Vino să ne întâlnim în unul dintre satele care sunt în valea Ono!” Ei intenționau să îmi facă rău. Le-am trimis mesageri cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut și nu pot să vin. De ce să cauzez oprirea lucrului cât timp lipsesc ca să vin la voi?” Au trimis același mesaj de patru ori; iar eu le-am răspuns de fiecare dată la fel. A cincea oară, Sanbalat mi-a trimis un mesaj prin slujitorul lui care ținea în mână o scrisoare deschisă. În ea scria: „Se spune printre popoare – iar Gheșem confirmă informația – că tu și iudeii planificați să vă revoltați; și în acest scop reconstruiești zidul. Conform aceluiași zvon, tu intenționezi să le fii rege; și chiar ai desemnat profeți să anunțe despre tine la Ierusalim și să zică: «Există un rege în (fostul teritoriul numit) Iuda!» Să fii convins că aceste lucruri vor fi cunoscute de rege. Deci vino să vorbim despre ele!” Atunci i-am trimis următorul răspuns: „Cuvintele pe care le spui, nu sunt adevărate! Tu personal le-ai conceput!” Ei toți doreau să ne sperie; și își ziceau: „Vor abandona lucrarea. Ea nu se va finaliza!” Eu m-am rugat: „Întărește-mi brațele(, Doamne)!”. M-am dus la Șemaia – fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabel – care se închisese în casă; și el mi-a zis: „Să ne întâlnim la casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului; apoi să închidem porțile Templului, pentru că vor veni să te omoare! Da, să știi că ei vor veni noaptea să te omoare!” „Eu i-am răspuns: «Un om ca mine să fugă și să intre în Templu, ca să își salveze viața?! Nu voi intra!»” Am înțeles că nu Dumnezeu îl trimisese; ci profețise astfel împotriva mea pentru că era plătit în acest scop de Tobia și de Sanbalat. Fusese mituit să mă sperie, ca să fac așa cum îmi spunea el și să păcătuiesc. Atunci ei ar fi vorbit rău despre mine, ca să mă facă de rușine. „Dumnezeul meu, amintește-Ți de Tobia și de Sanbalat; și nu uita aceste fapte ale lor! Amintește-Ți și de profetesa Noadia, ca și de ceilalți profeți care au vrut să mă sperie!” Zidul a fost terminat în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul – în cincizeci și două de zile. Toți dușmanii noștri au auzit de acest lucru; și toate popoarele din jurul nostru s-au temut (de noi), s-au smerit foarte mult și au recunoscut că noi am făcut această lucrare cu ajutorul (Dumne)zeului nostru. În acele zile, mulți dintre cei care aveau o situație materială bună din teritoriul numit Iuda, îi trimiteau scrisori lui Tobia. Ei procedau astfel pentru că mulți din teritoriul numit Iuda erau legați cu el prin jurământ. Tobia era ginerele lui Șecania – fiul lui Arah; iar fiul lui numit Iehohanan era căsătorit cu fiica lui Meșulam, fiul lui Berechia. Aceștia lăudau faptele bune ale lui Tobia în prezența mea. Apoi se duceau la el și îl informau despre ce spuneam eu. Și Tobia îmi tot trimitea scrisori ca să mă sperie.