Ezra 2
2
Numărul israeliților întorși în țara lui Iuda
1Iată-i pe cei care scăpară
Și cari – în a lui Iuda țară –
Din Babilon s-au întors iar.
Pe-aceștia, Nebucadențar,
Care fusese împărat,
În Babilon i-a strămutat.
2Când a plecat Zorobabel,
A mers și Iosua cu el,
Neemia și cu Seraia,
Cu Mardoheu și Reelaia.
Bilșan, apoi, i-a mai urmat;
Mispar s-a mai alăturat
Și cu Bigvai și cu Rehum.
Baana i-a-nsoțit la drum.
Iată bărbații cei pe care,
Neamul lui Israel îi are:
3Sunt ai lui Pareoș copii,
De toți – în număr – două mii
O sută șaptezeci și doi.
4Ai lui Șefatia apoi,
Trei sute șapte’șidoi erau;
5Ai lui Arah feciori urmau,
Cari șapte sute-s numărați
Și șapte’șicinci; ei sunt urmați
6De-ai lui Pahat-Moab copii,
Dintre ai lui Iosua fii
Și-ai lui Ioab. Ei se vădeau
Că-n număr două mii erau
Și cu opt sute doisprezece,
Cari erau gata ca să plece.
7Erau ai lui Elam copii,
O mie două sute fii,
La care s-au adăugat
Cincizeci și patru, de îndat’.
8Fiii lui Zatu îi urmau
Cari nouă sute se vădeau
Și patruzeci și cinci. Urmară
9Ai lui Zecai fii. Când plecară,
În număr, se vădiră deci,
La șapte sute și șaizeci.
10Fiii lui Bani-au fost apoi,
La șase sute patru’șidoi.
11Ai lui Bebai fii, după ei,
Sunt șase sute două’șitrei.
12O mie două sute-apoi –
Și încă douăzeci și doi –
Erau ai lui Azgad copii.
13Adonicam și ai săi fii
Sunt șase sute șaizeci șase,
14Iar două mii cincizeci și șase
Fuseseră aceia care
Bigvai, urmași, în lume-i are.
15Cei cari ai lui Adin erau,
La patru sute se vădeau;
La ei s-au mai adăugat
Cincizeci și patru, de îndat’.
16Ai lui Ater feciori urmară –
Din Ezechia se-ntrupară –
Și-n număr ei se dovedeau
Că nouăzeci și opt erau.
17Ai lui Bețai fii sunt și ei
Trei sute douăzeci și trei.
18Fiii lui Iora, când să plece,
Erau o sută doisprezece.
19Ai lui Hașum fii – după ei –
Sunt două sute două’șitrei.
20După aceștia, așadar,
Veniră fiii lui Ghibar,
Cari nouă’șicinci s-au dovedit.
21În urma lor au mai venit
Fiii lui Betleem: sunt ei
O sută douăzeci și trei.
22De la Netofa mai plecase
O ceată de cincizeci și șase
De inși, care a fost urmată
23De-o altă ceată, adunată
Din Anatot. Cei ce-o formau,
O sută două’șiopt erau.
24Fiii lui Azmavet, apoi,
Erau toți, patruzeci și doi.
25Cei ce veniră după ei
Sunt șapte sute patru’șitrei.
Din Chiriat-Arim erau,
Din Chefirei alții veneau,
În timp ce unii se vădiră
Precum că din Berot sosiră.
26Fiii pe care îi avea
Rama – atuncea – și Ghibea,
La șase sute s-au vădit
Și două’șiunu, negreșit.
27De la Micmaș s-au strâns apoi,
O sută douăzeci și doi.
28La două sute două’șitrei
De inși veniră după ei,
Căci din Betel se adunară,
Precum și de la Ai. Urmară
29Fiii lui Nebo mai apoi,
Care au fost cincizeci și doi.
30Ceata lui Magbiș numărase
O sută și cincizeci și șase.
De fii, pe care i-au urmat
31Ai lui Elam copii, de-ndat’.
Erau ai lui Elam copii
O mie două sute fii,
La care s-au adăugit
Cincizeci și patru, negreșit.
32Ai lui Harim fii au fost deci,
La trei sute și douăzeci.
33Fiii lui Lod au mai plecat,
Ai lui Hadid i-au mai urmat
Și ai lui Ono, la sfârșit.
De toți, în număr, s-au vădit
Că-s șapte sute două’șicinci,
34Iar trei sute și patru’șicinci
Au fost cei care se vădeau
Că de la Ierihon veneau.
35Erau toți ai lui Sena fii,
Atunci, în număr de trei mii
Și șase sute și treizeci.
36Cei care îi urmară, deci,
Sunt preoți. Unii se trăgeau
Din Iehoiada sau ieșeau
Din Iosua. Oameni-acei
Sunt nouă sute șapte’șitrei.
37Ai lui Imer feciori apoi,
O mie și cincizeci și doi.
38Apoi ai lui Pașhur copii,
O mie două sute fii
Și patru’șișapte se vădeau.
39Ai lui Harim feciori urmau:
De toți erau șaptesprezece,
Care au fost gata să plece.
40Apoi Leviții au urmat.
Acei care s-au întrupat
Din Iosua, din Cadmiel
Și din Hodavia – la fel –
În număr ei s-au dovedit
Că-s șapte’șipatru, negreșit.
41Toți cântăreții ce-au plecat –
Cari din Asaf s-au întrupat –
O sută două’șiopt erau.
42Fiii de ușieri urmau:
Ai lui Ater și-ai lui Șalum,
Talmon, Acub, Șobai, precum
Și-ai lui Hatita, negreșit.
O sută-n număr s-au vădit,
La care s-au adăugat
Treizeci și nouă, de îndat’.
43Iată slujbașii Templului:
Aceștia sunt feciorii lui
Țiha, Hasufa, Tabaot.
Urmară alții care tot
La Templu slujitori erau
44Și-ai lui Cheros fii se vădeau.
Erau ai lui Siaha fii,
Precum și-ai lui Padon copii.
45Ai lui Lebana mai erau,
Ai lui Hagaba se vădeau
Și-ai lui Acub. Printre-acești fii,
46Erau și-ai lui Hagab copii;
Ai lui Hanan feciori erau,
Iar alții, din Șamlai, ieșeau.
47Unii de la Ghidel veniră,
Iar alții din Gahar ieșiră.
Unii de la Reaia vin,
48Iar alții sunt de la Rețin.
De-ai lui Necoda fii erau,
Iar alții din Gazam ieșeau.
49Unii din Paseah veniră,
Iar alții din Besai ieșiră.
Unii din ei s-au dovedit
Ieșiți din Uza, negreșit,
50Din Asna și din Mehunim
Și-asemenea din Nesufim;
51Ai lui Bacbuc fii se vădeau,
Ai lui Hacufa mai erau
Și-asemenea ai lui Harhur.
52Alții, veniți de primprejur,
Ai lui Bațlut feciori erau,
Sau din Mehida se trăgeau.
Alții din cei care veniră
Fii ai lui Harșa se vădiră.
53Alții din Barcos au ieșit,
Sau din Sisera au venit.
Unii erau ai lui Tamah,
54Hatifa și-ai lui Nețiah.
55Iată-i pe fiii ce-i aveau
Cei cari la Solomon robeau:
Uni-s ai lui Sotai copii;
Lui Soferet alți-i sunt fii.
Mulți din Peruda se-ntrupau;
56Alții din Iala se trăgeau;
Unii de la Darcon veniră,
Iar alții din Ghidel ieșiră,
57Sau din Hatil, Șefatia;
O altă ceată se trăgea
Din Pocheret-Hațebaim.
Alături lor, îi mai găsim,
Pe-aceia care se vădeau
Că ai lui Ami fii erau.
58Ai Templului sfânt, slujitori,
Precum și-ai robilor feciori –
Care de Solomon țineau –
Trei sute nouă’șidoi erau.
59Iată-i pe cei care-au venit
Din Tel-Melah, sau au sosit
Din Tel-Harașa, ori vădeau
Că din Cherub-Adan erau,
Sau sunt din Imer, de ținut.
Aceștia toți nu au putut
A dovedi, în nici un fel,
Precum că sunt din Israel.
60Ei sunt ai lui Delaia fii,
Sunt ai lui Tobia copii
Și-ai lui Necoda. Toți, apoi,
Sunt șase sute cincizeci’doi.
61Dintre cei care se dădeau
Fiii ai preoților, erau:
Cel cari Habaia s-a chemat;
Hacoț, pe-acesta, l-a urmat
Și Barzilai – acela care,
O fată, drept nevastă, are,
Din cele care se vădeau
Precum că tată îl aveau
Pe Barzilai, pe-acela care
În Galaad, casa, își are.
Nume s-a dat bărbatului,
După cel al nevestei lui.
62Oameni-acești și-au căutat
Spița de neam, dar n-au aflat
Nimic în cartea spițelor,
În ce privește neamul lor.
63Astfel, cel ce-a fost așezat
Drept dregător, nu i-a lăsat
Ca – de atuncea înainte –
Să mai mănânce lucruri sfinte,
Până când unul din preoți
Avea să-ntrebe, pentru toți –
Ca să se știe – pe Urim
Și de asemeni, pe Tumim.
64Oamenii strânși în adunare,
Erau în număr foarte mare,
Adică patru’șidouă mii
Și trei sute șaizeci de fii.
65Roabe și robi îi însoțeau,
Cari șapte mii se dovedeau,
La care s-au adăugat
Trei sute treizeci’șapte-ndat’.
Și cântăreți erau cu ei –
Adică între robi-acei –
Cari două sute se vădeau.
66De-asemenea, cai mulți, aveau.
La șapte sute-s cai-acei
Și treizeci’șase; după ei,
Și mulți catâri au folosit,
Cari două sute s-au vădit;
La ei s-au mai adăugat
Alți patruzeci și cinci, de-ndat’.
67Cămile au mai folosit,
Cari patru sute s-au vădit;
La ele s-au adăugat
Încă treizeci și cinci, de-ndat’.
Măgari apoi, mai folosiră,
Cari șase mii se dovediră
Și șapte sute douăzeci,
Pe-ale pustiului poteci.
68Unii – dintre aceia cari
Peste familii sunt mai mari –
Când la Ierusalim sosiră,
De bună voie dăruiră
Mari daruri, Casei Domnului,
Căci au dorit ca Templul Lui
Să fie, iarăși, așezat
Pe locu-n care-a fost odat’.
69La visterie, fiecare –
După puterea ce o are –
Pentru lucrare-a dăruit
Atât cât și-a îngăduit.
Darici de aur au fost dați,
Iar când toți fost-au numărați,
Erau șaizeci și una mii.
S-au adunat, apoi, cinci mii
De mine, care se vădeau
Precum că din argint erau.
Haine de preoți au fost date,
Cari la o sută-s numărate.
70Întreg soborul de preoți
Și-asemenea Leviții toți,
Cu cântăreți, cu ușieri,
Cu slujitori și cu străjeri
Și cu întregul lor popor
S-au așezat în țara lor,
Stând în cetățile pe care,
Țara lui Israel le are.
Selectat acum:
Ezra 2: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Ezra 2
2
Numărul israeliților întorși în țara lui Iuda
1Iată-i pe cei care scăpară
Și cari – în a lui Iuda țară –
Din Babilon s-au întors iar.
Pe-aceștia, Nebucadențar,
Care fusese împărat,
În Babilon i-a strămutat.
2Când a plecat Zorobabel,
A mers și Iosua cu el,
Neemia și cu Seraia,
Cu Mardoheu și Reelaia.
Bilșan, apoi, i-a mai urmat;
Mispar s-a mai alăturat
Și cu Bigvai și cu Rehum.
Baana i-a-nsoțit la drum.
Iată bărbații cei pe care,
Neamul lui Israel îi are:
3Sunt ai lui Pareoș copii,
De toți – în număr – două mii
O sută șaptezeci și doi.
4Ai lui Șefatia apoi,
Trei sute șapte’șidoi erau;
5Ai lui Arah feciori urmau,
Cari șapte sute-s numărați
Și șapte’șicinci; ei sunt urmați
6De-ai lui Pahat-Moab copii,
Dintre ai lui Iosua fii
Și-ai lui Ioab. Ei se vădeau
Că-n număr două mii erau
Și cu opt sute doisprezece,
Cari erau gata ca să plece.
7Erau ai lui Elam copii,
O mie două sute fii,
La care s-au adăugat
Cincizeci și patru, de îndat’.
8Fiii lui Zatu îi urmau
Cari nouă sute se vădeau
Și patruzeci și cinci. Urmară
9Ai lui Zecai fii. Când plecară,
În număr, se vădiră deci,
La șapte sute și șaizeci.
10Fiii lui Bani-au fost apoi,
La șase sute patru’șidoi.
11Ai lui Bebai fii, după ei,
Sunt șase sute două’șitrei.
12O mie două sute-apoi –
Și încă douăzeci și doi –
Erau ai lui Azgad copii.
13Adonicam și ai săi fii
Sunt șase sute șaizeci șase,
14Iar două mii cincizeci și șase
Fuseseră aceia care
Bigvai, urmași, în lume-i are.
15Cei cari ai lui Adin erau,
La patru sute se vădeau;
La ei s-au mai adăugat
Cincizeci și patru, de îndat’.
16Ai lui Ater feciori urmară –
Din Ezechia se-ntrupară –
Și-n număr ei se dovedeau
Că nouăzeci și opt erau.
17Ai lui Bețai fii sunt și ei
Trei sute douăzeci și trei.
18Fiii lui Iora, când să plece,
Erau o sută doisprezece.
19Ai lui Hașum fii – după ei –
Sunt două sute două’șitrei.
20După aceștia, așadar,
Veniră fiii lui Ghibar,
Cari nouă’șicinci s-au dovedit.
21În urma lor au mai venit
Fiii lui Betleem: sunt ei
O sută douăzeci și trei.
22De la Netofa mai plecase
O ceată de cincizeci și șase
De inși, care a fost urmată
23De-o altă ceată, adunată
Din Anatot. Cei ce-o formau,
O sută două’șiopt erau.
24Fiii lui Azmavet, apoi,
Erau toți, patruzeci și doi.
25Cei ce veniră după ei
Sunt șapte sute patru’șitrei.
Din Chiriat-Arim erau,
Din Chefirei alții veneau,
În timp ce unii se vădiră
Precum că din Berot sosiră.
26Fiii pe care îi avea
Rama – atuncea – și Ghibea,
La șase sute s-au vădit
Și două’șiunu, negreșit.
27De la Micmaș s-au strâns apoi,
O sută douăzeci și doi.
28La două sute două’șitrei
De inși veniră după ei,
Căci din Betel se adunară,
Precum și de la Ai. Urmară
29Fiii lui Nebo mai apoi,
Care au fost cincizeci și doi.
30Ceata lui Magbiș numărase
O sută și cincizeci și șase.
De fii, pe care i-au urmat
31Ai lui Elam copii, de-ndat’.
Erau ai lui Elam copii
O mie două sute fii,
La care s-au adăugit
Cincizeci și patru, negreșit.
32Ai lui Harim fii au fost deci,
La trei sute și douăzeci.
33Fiii lui Lod au mai plecat,
Ai lui Hadid i-au mai urmat
Și ai lui Ono, la sfârșit.
De toți, în număr, s-au vădit
Că-s șapte sute două’șicinci,
34Iar trei sute și patru’șicinci
Au fost cei care se vădeau
Că de la Ierihon veneau.
35Erau toți ai lui Sena fii,
Atunci, în număr de trei mii
Și șase sute și treizeci.
36Cei care îi urmară, deci,
Sunt preoți. Unii se trăgeau
Din Iehoiada sau ieșeau
Din Iosua. Oameni-acei
Sunt nouă sute șapte’șitrei.
37Ai lui Imer feciori apoi,
O mie și cincizeci și doi.
38Apoi ai lui Pașhur copii,
O mie două sute fii
Și patru’șișapte se vădeau.
39Ai lui Harim feciori urmau:
De toți erau șaptesprezece,
Care au fost gata să plece.
40Apoi Leviții au urmat.
Acei care s-au întrupat
Din Iosua, din Cadmiel
Și din Hodavia – la fel –
În număr ei s-au dovedit
Că-s șapte’șipatru, negreșit.
41Toți cântăreții ce-au plecat –
Cari din Asaf s-au întrupat –
O sută două’șiopt erau.
42Fiii de ușieri urmau:
Ai lui Ater și-ai lui Șalum,
Talmon, Acub, Șobai, precum
Și-ai lui Hatita, negreșit.
O sută-n număr s-au vădit,
La care s-au adăugat
Treizeci și nouă, de îndat’.
43Iată slujbașii Templului:
Aceștia sunt feciorii lui
Țiha, Hasufa, Tabaot.
Urmară alții care tot
La Templu slujitori erau
44Și-ai lui Cheros fii se vădeau.
Erau ai lui Siaha fii,
Precum și-ai lui Padon copii.
45Ai lui Lebana mai erau,
Ai lui Hagaba se vădeau
Și-ai lui Acub. Printre-acești fii,
46Erau și-ai lui Hagab copii;
Ai lui Hanan feciori erau,
Iar alții, din Șamlai, ieșeau.
47Unii de la Ghidel veniră,
Iar alții din Gahar ieșiră.
Unii de la Reaia vin,
48Iar alții sunt de la Rețin.
De-ai lui Necoda fii erau,
Iar alții din Gazam ieșeau.
49Unii din Paseah veniră,
Iar alții din Besai ieșiră.
Unii din ei s-au dovedit
Ieșiți din Uza, negreșit,
50Din Asna și din Mehunim
Și-asemenea din Nesufim;
51Ai lui Bacbuc fii se vădeau,
Ai lui Hacufa mai erau
Și-asemenea ai lui Harhur.
52Alții, veniți de primprejur,
Ai lui Bațlut feciori erau,
Sau din Mehida se trăgeau.
Alții din cei care veniră
Fii ai lui Harșa se vădiră.
53Alții din Barcos au ieșit,
Sau din Sisera au venit.
Unii erau ai lui Tamah,
54Hatifa și-ai lui Nețiah.
55Iată-i pe fiii ce-i aveau
Cei cari la Solomon robeau:
Uni-s ai lui Sotai copii;
Lui Soferet alți-i sunt fii.
Mulți din Peruda se-ntrupau;
56Alții din Iala se trăgeau;
Unii de la Darcon veniră,
Iar alții din Ghidel ieșiră,
57Sau din Hatil, Șefatia;
O altă ceată se trăgea
Din Pocheret-Hațebaim.
Alături lor, îi mai găsim,
Pe-aceia care se vădeau
Că ai lui Ami fii erau.
58Ai Templului sfânt, slujitori,
Precum și-ai robilor feciori –
Care de Solomon țineau –
Trei sute nouă’șidoi erau.
59Iată-i pe cei care-au venit
Din Tel-Melah, sau au sosit
Din Tel-Harașa, ori vădeau
Că din Cherub-Adan erau,
Sau sunt din Imer, de ținut.
Aceștia toți nu au putut
A dovedi, în nici un fel,
Precum că sunt din Israel.
60Ei sunt ai lui Delaia fii,
Sunt ai lui Tobia copii
Și-ai lui Necoda. Toți, apoi,
Sunt șase sute cincizeci’doi.
61Dintre cei care se dădeau
Fiii ai preoților, erau:
Cel cari Habaia s-a chemat;
Hacoț, pe-acesta, l-a urmat
Și Barzilai – acela care,
O fată, drept nevastă, are,
Din cele care se vădeau
Precum că tată îl aveau
Pe Barzilai, pe-acela care
În Galaad, casa, își are.
Nume s-a dat bărbatului,
După cel al nevestei lui.
62Oameni-acești și-au căutat
Spița de neam, dar n-au aflat
Nimic în cartea spițelor,
În ce privește neamul lor.
63Astfel, cel ce-a fost așezat
Drept dregător, nu i-a lăsat
Ca – de atuncea înainte –
Să mai mănânce lucruri sfinte,
Până când unul din preoți
Avea să-ntrebe, pentru toți –
Ca să se știe – pe Urim
Și de asemeni, pe Tumim.
64Oamenii strânși în adunare,
Erau în număr foarte mare,
Adică patru’șidouă mii
Și trei sute șaizeci de fii.
65Roabe și robi îi însoțeau,
Cari șapte mii se dovedeau,
La care s-au adăugat
Trei sute treizeci’șapte-ndat’.
Și cântăreți erau cu ei –
Adică între robi-acei –
Cari două sute se vădeau.
66De-asemenea, cai mulți, aveau.
La șapte sute-s cai-acei
Și treizeci’șase; după ei,
Și mulți catâri au folosit,
Cari două sute s-au vădit;
La ei s-au mai adăugat
Alți patruzeci și cinci, de-ndat’.
67Cămile au mai folosit,
Cari patru sute s-au vădit;
La ele s-au adăugat
Încă treizeci și cinci, de-ndat’.
Măgari apoi, mai folosiră,
Cari șase mii se dovediră
Și șapte sute douăzeci,
Pe-ale pustiului poteci.
68Unii – dintre aceia cari
Peste familii sunt mai mari –
Când la Ierusalim sosiră,
De bună voie dăruiră
Mari daruri, Casei Domnului,
Căci au dorit ca Templul Lui
Să fie, iarăși, așezat
Pe locu-n care-a fost odat’.
69La visterie, fiecare –
După puterea ce o are –
Pentru lucrare-a dăruit
Atât cât și-a îngăduit.
Darici de aur au fost dați,
Iar când toți fost-au numărați,
Erau șaizeci și una mii.
S-au adunat, apoi, cinci mii
De mine, care se vădeau
Precum că din argint erau.
Haine de preoți au fost date,
Cari la o sută-s numărate.
70Întreg soborul de preoți
Și-asemenea Leviții toți,
Cu cântăreți, cu ușieri,
Cu slujitori și cu străjeri
Și cu întregul lor popor
S-au așezat în țara lor,
Stând în cetățile pe care,
Țara lui Israel le are.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca