Când S-a născut, în vremea ‘ceea,
În Betleemul din Iudeea,
Iisus, Irod a-mpărățit
Peste Israel. Au venit
La el – deci la Ierusalim –
Din est, trei magi și i-au spus: „Știm
Că, de curând, vi s-a născut
Un Împărat. Noi I-am văzut
Steaua, lucind în Răsărit.
Și iată-ne că am venit
Să ne-nchinăm în fața Lui –
În fața Împăratului
Iudeilor. Deci, vrem să știm,
Unde putem să Îl găsim!”
Când astă veste a aflat,
Irod tare s-a tulburat.
Ierusalimul tot – cu el –
S-a tulburat, atunci, la fel.
Irod, preoți, a adunat
Și cărturari. Au încercat
Să afle unde-ar fi putut
Hristosul să se fi născut.
„În Betleem!” – preoți-au zis –
„Căci prin proroci se află scris
Despre ceea ce s-a-ntâmplat:
„Tu, Betleeme, ne-nsemnat
Nu ești, în țara lui Iuda!
O căpetenie vei da!
Păstor are să fie El,
Poporului Meu, Israel!”
Irod, în taină, i-a chemat
Pe magi, și-ntocmai a aflat
Vremea când steaua s-a văzut –
Deci, când Hristosul S-a născut.
La Betleem, el i-a trimis:
„Duceți-vă!” – Irod le-a zis –
„Cu de-amănuntul cercetați!
Vești, despre Prunc, să îmi aflați,
Căci de-L găsiți, doresc să vin,
Degrabă, Lui, să mă închin!”
Când au ieșit de la-mpărat,
Magii aceia au plecat,
Iar cea cari i-a călăuzit,
Steaua a fost, din Răsărit.
Cu bucurie au urmat
Steaua, căci ea le-a arătat
Unde-i Iisus adăpostit.
Deasupra casei s-a oprit
Steaua, iar magii au intrat
Și Pruncului s-au închinat.
Apoi, ei – față de Maria –
Au scos de la chimir tămâia,
Smirna și aurul avut,
Și-un dar, Pruncului, I-au făcut.
În urmă, Domnul i-a-nștiințat,
În vis, și s-au înapoiat
Pe un alt drum, în țara lor,
Făr’ a-l vesti pe domnitor.