Cântarea cântărilor 3
3
1„Când vălul nopții a căzut,
Am căutat în așternut,
Pe cel care îmi e iubit,
Dar iată că nu l-am găsit…
2Atunci, în grabă m-am sculat
Și prin cetate-am alergat.
Piețele le-am străbătut,
Dar nicăieri nu l-am văzut.
Pe ulițe am rătăcit
Făr’ al afla pe-al meu iubit!
3M-am dus, atuncea, să-i găsesc
Pe oamenii care păzesc
Cetatea și i-am întrebat:
„Nu știți, cumva, ce s-a-ntâmplat?
Pe-al meu iubit, nu l-ați văzut?”
4Apoi – de ei, când am trecut –
Cu bucurie, l-am găsit,
Pe-al inimii mele iubit.
Îndată, strâns, l-am apucat
De mâini și nu l-am mai lăsat,
Până intrat-am amândoi,
În casa mamei mele-apoi
Și în odaie am pășit,
În care ea m-a zămislit.”
5„Vouă vă jur – fiice pe care,
Ierusalimul meu le are –
Pe căprioarele zglobii
Și pe cerboaice din câmpii:
Să nu cumva, voi să stârniți
Iubirea, și să n-o treziți
Din somn – luați dar, seama bine –
Până când, singură, ea vine!”
6„Dar ce se vede? Ce să fie
Ceea ce urcă din pustie,
Asemeni unor stâlpi de fum
Și se îndreaptă-ncoace acum,
Având aburi de mir în jur
Și de tămâie împrejur,
De toate-aromele-nțesat
Și de miresme-nconjurat
Asemenea celor pe care
Doar cel ce vinde mir le are?”
7Se vede o trăsură. Iată
Că ea este înconjurată
De șaizeci de viteji cari sânt
Cei mai viteji de pe pământ,
Și merg cu Solomon. Cu el,
Cei mai viteji din Israel
8Se află. Toți sunt înarmați,
Și toți cu lupta-s învățați.
Săbii, la coapsă, și-au ținut
Și de nimic nu s-au temut
În timpul nopții, niciodată.
9Astă trăsură e lucrată –
Cum Solomon avuse-n plan –
Din lemn adus chiar din Liban.
10Toți stâlpii, din argint îi are.
La spate sunt rezemătoare
Care, din aur, s-au făcut.
Scaun, din purpură țesut,
Are caleașca, negreșit.
Apoi, a fost împodobit –
Tot mijlocul de la trăsură –
Cu o aleasă țesătură,
De către fiicele pe care
Ierusalimul meu le are.
11Ieșiți voi, fete din Sion,
Ca pe-mpăratul Solomon
Să îl vedeți încoronat
În ziua când s-a cununat.
Acea cunună minunată,
De mama sa-i fusese dată,
Când inima-i – la cununie –
Plină-i era, de veselie.”
Selectat acum:
Cântarea cântărilor 3: BIV2014
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca
Cântarea cântărilor 3
3
1„Când vălul nopții a căzut,
Am căutat în așternut,
Pe cel care îmi e iubit,
Dar iată că nu l-am găsit…
2Atunci, în grabă m-am sculat
Și prin cetate-am alergat.
Piețele le-am străbătut,
Dar nicăieri nu l-am văzut.
Pe ulițe am rătăcit
Făr’ al afla pe-al meu iubit!
3M-am dus, atuncea, să-i găsesc
Pe oamenii care păzesc
Cetatea și i-am întrebat:
„Nu știți, cumva, ce s-a-ntâmplat?
Pe-al meu iubit, nu l-ați văzut?”
4Apoi – de ei, când am trecut –
Cu bucurie, l-am găsit,
Pe-al inimii mele iubit.
Îndată, strâns, l-am apucat
De mâini și nu l-am mai lăsat,
Până intrat-am amândoi,
În casa mamei mele-apoi
Și în odaie am pășit,
În care ea m-a zămislit.”
5„Vouă vă jur – fiice pe care,
Ierusalimul meu le are –
Pe căprioarele zglobii
Și pe cerboaice din câmpii:
Să nu cumva, voi să stârniți
Iubirea, și să n-o treziți
Din somn – luați dar, seama bine –
Până când, singură, ea vine!”
6„Dar ce se vede? Ce să fie
Ceea ce urcă din pustie,
Asemeni unor stâlpi de fum
Și se îndreaptă-ncoace acum,
Având aburi de mir în jur
Și de tămâie împrejur,
De toate-aromele-nțesat
Și de miresme-nconjurat
Asemenea celor pe care
Doar cel ce vinde mir le are?”
7Se vede o trăsură. Iată
Că ea este înconjurată
De șaizeci de viteji cari sânt
Cei mai viteji de pe pământ,
Și merg cu Solomon. Cu el,
Cei mai viteji din Israel
8Se află. Toți sunt înarmați,
Și toți cu lupta-s învățați.
Săbii, la coapsă, și-au ținut
Și de nimic nu s-au temut
În timpul nopții, niciodată.
9Astă trăsură e lucrată –
Cum Solomon avuse-n plan –
Din lemn adus chiar din Liban.
10Toți stâlpii, din argint îi are.
La spate sunt rezemătoare
Care, din aur, s-au făcut.
Scaun, din purpură țesut,
Are caleașca, negreșit.
Apoi, a fost împodobit –
Tot mijlocul de la trăsură –
Cu o aleasă țesătură,
De către fiicele pe care
Ierusalimul meu le are.
11Ieșiți voi, fete din Sion,
Ca pe-mpăratul Solomon
Să îl vedeți încoronat
În ziua când s-a cununat.
Acea cunună minunată,
De mama sa-i fusese dată,
Când inima-i – la cununie –
Plină-i era, de veselie.”
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2014 Ioan Ciorca