2 Regi 14
14
VII. CELE DOUĂ REGATE PÂNĂ LA CĂDEREA SAMARÍEI
Domnia lui Amasía în Iúda (796 – 781 î.C.)
1În anul al doilea al lui Ióas, fiul lui Ioaház, regele lui Israél, a domnit Amasía, fiul lui Ióas, regele lui Iúda. 2Avea douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Ioadín din Ierusalím. 3El a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului, însă nu ca Davíd, tatăl său. Dar a făcut întru totul cum a făcut Ióas, tatăl său. 4Numai că înălțimile nu le-a îndepărtat. Poporul încă mai aducea jertfe și tămâie pe înălțimi.
5Când s-a întărit domnia în mâna lui, i-a lovit pe slujitorii săi care îl uciseseră pe tatăl său, regele. 6Dar pe fiii ucigașilor nu i-a omorât, după cum este scris în Cartea Legii lui Moise, unde Domnul poruncește: „Să nu fie omorâți părinții din cauza copiilor și nici copiii să nu fie omorâți din cauza părinților, ci fiecare să fie omorât pentru păcatul său!”#14,6 Amasía îl răzbună pe tatăl său (cf. 2Rg 12,21-22) aplicând principiul responsabilității individuale. Acesta constituia un progres juridic remarcabil în dreptul lui Israèl. Legislația tribală, atentă la solidaritatea familiei, antrena complet aceasta și în cazul unui delict, și în cazul unei pedepse care trebuie împlinită (Ios 7,24-25; 1Sam 22,16; 2Rg 9,26). Odată cu Deuteronomul are loc, însă, un moment de răscruce (Dt 24,16). Literatura profetică va susține principiul responsabilității individuale (Ier 31,29-30; Ez 18)..
7El l-a lovit pe Edóm#14,7 Amasía recucerește regiunea Edòmului, pierdută în timpul revoltei împotriva lui Ioràm ( 2Rg 8,22). Sunt menționate două etape importante ale războiului: prima este bătălia din Valea Sării, identificată cu Àin-Milh, la 30 km vest de Petra, cunoscută deja din 2Sam 8,13 pentru victoria lui Davíd asupra lui Edòm. Apoi este menționată cucerirea „stâncii”, de identificat cu Umm El-Bijaràh, practic culmea stâncoasă de la Pètra. Locul este într- adevăr impresionant, la o înălțime de 1.160 m. Cu această victorie, a stârnit o astfel de uimire, încât locul a fost numit Iocteèl, adică „Dumnezeu ia în stăpânire”. Schimbarea numelui înseamnă schimbarea stăpânului. Amasía dă localității numele unei cetăți din Iùda (cf. Ios 15,38). în Valea Sării#14,7 Este actulul Wàdi El-Milh, la vest de Bèer-Șèba (cf. 2Sam 8,13).: zece mii [de oameni]. A cucerit Séla prin război și i-a dat numele de Iocteel până în ziua de azi.
8Atunci Amasía a trimis mesageri la Ióas, fiul lui Ioaház, fiul lui Iehú, regele lui Israél, să-i spună: „Vino să ne vedem în față!”#14,8 Motivele provocării lui Amasía nu sunt clare. Ar putea fi vorba de o cerere în căsătorie a fiicei lui Iòas pentru fiul lui Amasía. Însă răspunsul a fost negativ. Sau, ținând cont de 2Cr 25,6-10, trupa Israèlului nu a fost primită de Amasía și acesta a fost motivul luptei. În sfârșit, după 2Cr 25,13, războiul ar fi izbucnit pentru a răzbuna raziile israeliților umiliți care se întorceau în teritoriile lor. Nu poate fi exclusă nici ambiția de a depăși hegemonia politică a Israèlului după victoriile asupra arameilor ( 2Rg 13,25).. 9Ióas, regele lui Israél, a trimis să spună lui Amasía, regele lui Iúda:
„Spinul care este în Libán
a trimis să spună cedrului
care este Libán:
«Dă-o pe fiica ta de soție fiului meu!».
Dar animalele sălbatice
din Libán au trecut
și au călcat spinul în picioare.#14,9 Prin parabola spinului și a cedrului, analogă cu cea din Jud 9,8-15, Iòas din Israèl (cedrul) îl avertizează pe Amasía din Iùda (spinul) să nu se angajeze într-o luptă care i-ar fi cauzat ruinarea.
10L-ai lovit pe Edóm și ți s-a înălțat inima. Laudă-te și rămâi acasă! De ce să provoci răul și să cazi tu și Iúda împreună cu tine?”.
11Dar Amasía nu l-a ascultat. Ióas, regele lui Israél, a mers și s-au privit în față la Bet-Șémeș#14,11 Este actualul Tell-el-Rumeilèh, lângă Àin-Șemeș, la 34 km vest de Ierusalím. care este în Iúda. 12Iúda a fost bătut de#14,12 Lit.: „din fața”. Israél și a fugit fiecare la cortul său. 13Dar pe Amasía, regele lui Iúda, fiul lui Ióas, fiul lui Ahazía, Ióas, regele lui Israél, l-a prins la Bet-Șémeș și l-a dus la Ierusalím. A făcut o spărtură de patru sute de coți în zidul Ierusalímului, de la Poarta Efraím până la Poarta Unghiului#14,13 Prima poartă se afla în centrul zidului de nord al Ierusalímului. Este menționată în Neh 8,16; 12,39. A doua se deschidea în partea de nord-vest a aceluiași zid; este menționată în Ier 31,38. Zidul de nord a fost distrus pe o distanță de cca 200 m sub privirea regelui iudeu făcut prizonier.. 14A luat tot aurul, tot argintul și toate obiectele care se găseau în casa Domnului și în vistieriile palatului regelui; i-a luat pe ostatici#14,14 Lit.: „fii ai garanției”. și s-a întors în Samaría#14,14 Este a treia devastare a templului și a palatului regal, după cea a lui Șișàc (1Rg 14,25-26) și a lui Hazaèl ( 2Rg 12,19)..
15Celelalte fapte ale lui Ióas pe care le-a făcut, vitejia lui și cum a luptat el împotriva lui Amasía, regele lui Iúda, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél? 16Ióas a adormit cu părinții săi și a fost îngropat la Samaría cu regii lui Israél. Și a devenit rege Ieroboám, fiul lui, în locul său. 17Amasía, fiul lui Ióas, regele lui Iúda, a trăit cincisprezece ani după moartea lui Ióas, fiul lui Ioaház, regele lui Israél.
18Celelalte fapte ale lui Amasía, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda? 19Au făcut un complot împotriva lui la Ierusalím. El a fugit la Láchiș, însă au trimis după el la Láchiș#14,19 Este actualul Tell-el-Duweir, la 8 km sud-vest de Bet-Gibrín. și l-au omorât acolo. 20L-au dus pe cai și a fost îngropat la Ierusalím cu părinții săi în cetatea lui Davíd. 21Tot poporul lui Iúda l-a luat pe Azaría#14,21 În 2Rg 14,21–15,34, acest rege este numit când Azaría, când Ahazía: probabil primul este numele de naștere, al doilea este cel care i-a fost acordat la încoronarea regală. – care avea șaisprezece ani – și l-au făcut rege în locul tatălui său, Amasía. 22El a reconstruit [cetatea] Elát#14,22 Acest port din timpul lui Solomòn, la golful Aqaba, fusese pierdut în timpul regelui Ioràm (2Rg 8,20-21). și a înapoiat-o lui Iúda după ce regele a adormit cu părinții săi.
Domnia lui Ieroboám al II-lea în Israél (783-743 î.C.)#14,23 Ieroboàm al II-lea a trecut în istorie ca unul dintre cei mai importanți regi ai Israèlului, întrucât a știut să asigure pentru mult timp regatului său o deosebită prosperitate materială. Se vede acest lucru din săpăturile arheologice de la Samaría și Meghído, ca și din informațiile pe care le furnizează profeții Amos și Osèa, contemporani cu el. Totuși, domnia lui Ieroboàm a fost caracterizată de un regres puternic religios și moral. Din acest motiv, autorul Cărții Regilor nu numai că îi acordă puțin spațiu, dar atribuie starea bună economică unui gest de mare milostivire divină față de Israèl (v. 26-27).
23În anul al cincisprezecelea al lui Amasía, fiul lui Ióas, regele lui Iúda, a devenit rege Ieroboám, fiul lui Ióas, regele lui Israél, la Samaría. A fost rege patruzeci și unu de ani. 24El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului; nu s-a îndepărtat de la niciunul dintre păcatele lui Ieroboám, fiul lui Nebát, care îl făcuse pe Israél să păcătuiască.
25El a adus înapoi teritoriile lui Israél, de la intrarea în Hamát#14,25 Vale neprecizată, la sud de Hamà, în Síria, care constituia hotarul de nord al țării Canaànului (Num 13,21) și al regatului lui Davíd și al lui Solomòn ( 1Rg 8,65). până la Marea Arabáh#14,25 Este vorba de Marea Moartă. Arabàh este stepa dintre Marea Moartă și Marea Roșie., după cuvântul#14,25 Nu se știe nimic despre această profeție. pe care-l rostise Domnul Dumnezeul lui Israél prin slujitorul său Ióna, fiul lui Amitái#14,25 Este profetul căruia îi e atribuită Cartea lui Iòna, unul dintre cei 12 profeți minori., profetul, din Gat-Héfer#14,25 Probabil, actualul Kírbet Er-Zùrra, la 5 km nord-est de Nazarèt. 26Căci Domnul a văzut că necazul lui Israél ajunsese prea mare și că nu era nici legat, nici liber, nu era nimeni care să-l ajute pe Israél#14,26 Autorul vrea să spună că nu mai erau oameni.. 27Domnul nu hotărâse#14,27 Lit.: „nu spusese”. să șteargă numele lui Israél de sub ceruri și i-a eliberat prin mâna lui Ieroboám, fiul lui Ióas.
28Celelalte fapte ale lui Ieroboám, tot ce a făcut el, vitejia lui, cum a luptat și cum a adus înapoi lui Israél [cetățile] Damásc și Hamát, care fuseseră ale lui Iúda, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél? 29Ieroboám a adormit cu părinții săi, cu regii lui Israél, și a devenit rege Zaharía, fiul lui, în locul său. #2Cr 25,1-8 #12,4
Selectat acum:
2 Regi 14: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
2 Regi 14
14
VII. CELE DOUĂ REGATE PÂNĂ LA CĂDEREA SAMARÍEI
Domnia lui Amasía în Iúda (796 – 781 î.C.)
1În anul al doilea al lui Ióas, fiul lui Ioaház, regele lui Israél, a domnit Amasía, fiul lui Ióas, regele lui Iúda. 2Avea douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Ioadín din Ierusalím. 3El a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului, însă nu ca Davíd, tatăl său. Dar a făcut întru totul cum a făcut Ióas, tatăl său. 4Numai că înălțimile nu le-a îndepărtat. Poporul încă mai aducea jertfe și tămâie pe înălțimi.
5Când s-a întărit domnia în mâna lui, i-a lovit pe slujitorii săi care îl uciseseră pe tatăl său, regele. 6Dar pe fiii ucigașilor nu i-a omorât, după cum este scris în Cartea Legii lui Moise, unde Domnul poruncește: „Să nu fie omorâți părinții din cauza copiilor și nici copiii să nu fie omorâți din cauza părinților, ci fiecare să fie omorât pentru păcatul său!”#14,6 Amasía îl răzbună pe tatăl său (cf. 2Rg 12,21-22) aplicând principiul responsabilității individuale. Acesta constituia un progres juridic remarcabil în dreptul lui Israèl. Legislația tribală, atentă la solidaritatea familiei, antrena complet aceasta și în cazul unui delict, și în cazul unei pedepse care trebuie împlinită (Ios 7,24-25; 1Sam 22,16; 2Rg 9,26). Odată cu Deuteronomul are loc, însă, un moment de răscruce (Dt 24,16). Literatura profetică va susține principiul responsabilității individuale (Ier 31,29-30; Ez 18)..
7El l-a lovit pe Edóm#14,7 Amasía recucerește regiunea Edòmului, pierdută în timpul revoltei împotriva lui Ioràm ( 2Rg 8,22). Sunt menționate două etape importante ale războiului: prima este bătălia din Valea Sării, identificată cu Àin-Milh, la 30 km vest de Petra, cunoscută deja din 2Sam 8,13 pentru victoria lui Davíd asupra lui Edòm. Apoi este menționată cucerirea „stâncii”, de identificat cu Umm El-Bijaràh, practic culmea stâncoasă de la Pètra. Locul este într- adevăr impresionant, la o înălțime de 1.160 m. Cu această victorie, a stârnit o astfel de uimire, încât locul a fost numit Iocteèl, adică „Dumnezeu ia în stăpânire”. Schimbarea numelui înseamnă schimbarea stăpânului. Amasía dă localității numele unei cetăți din Iùda (cf. Ios 15,38). în Valea Sării#14,7 Este actulul Wàdi El-Milh, la vest de Bèer-Șèba (cf. 2Sam 8,13).: zece mii [de oameni]. A cucerit Séla prin război și i-a dat numele de Iocteel până în ziua de azi.
8Atunci Amasía a trimis mesageri la Ióas, fiul lui Ioaház, fiul lui Iehú, regele lui Israél, să-i spună: „Vino să ne vedem în față!”#14,8 Motivele provocării lui Amasía nu sunt clare. Ar putea fi vorba de o cerere în căsătorie a fiicei lui Iòas pentru fiul lui Amasía. Însă răspunsul a fost negativ. Sau, ținând cont de 2Cr 25,6-10, trupa Israèlului nu a fost primită de Amasía și acesta a fost motivul luptei. În sfârșit, după 2Cr 25,13, războiul ar fi izbucnit pentru a răzbuna raziile israeliților umiliți care se întorceau în teritoriile lor. Nu poate fi exclusă nici ambiția de a depăși hegemonia politică a Israèlului după victoriile asupra arameilor ( 2Rg 13,25).. 9Ióas, regele lui Israél, a trimis să spună lui Amasía, regele lui Iúda:
„Spinul care este în Libán
a trimis să spună cedrului
care este Libán:
«Dă-o pe fiica ta de soție fiului meu!».
Dar animalele sălbatice
din Libán au trecut
și au călcat spinul în picioare.#14,9 Prin parabola spinului și a cedrului, analogă cu cea din Jud 9,8-15, Iòas din Israèl (cedrul) îl avertizează pe Amasía din Iùda (spinul) să nu se angajeze într-o luptă care i-ar fi cauzat ruinarea.
10L-ai lovit pe Edóm și ți s-a înălțat inima. Laudă-te și rămâi acasă! De ce să provoci răul și să cazi tu și Iúda împreună cu tine?”.
11Dar Amasía nu l-a ascultat. Ióas, regele lui Israél, a mers și s-au privit în față la Bet-Șémeș#14,11 Este actualul Tell-el-Rumeilèh, lângă Àin-Șemeș, la 34 km vest de Ierusalím. care este în Iúda. 12Iúda a fost bătut de#14,12 Lit.: „din fața”. Israél și a fugit fiecare la cortul său. 13Dar pe Amasía, regele lui Iúda, fiul lui Ióas, fiul lui Ahazía, Ióas, regele lui Israél, l-a prins la Bet-Șémeș și l-a dus la Ierusalím. A făcut o spărtură de patru sute de coți în zidul Ierusalímului, de la Poarta Efraím până la Poarta Unghiului#14,13 Prima poartă se afla în centrul zidului de nord al Ierusalímului. Este menționată în Neh 8,16; 12,39. A doua se deschidea în partea de nord-vest a aceluiași zid; este menționată în Ier 31,38. Zidul de nord a fost distrus pe o distanță de cca 200 m sub privirea regelui iudeu făcut prizonier.. 14A luat tot aurul, tot argintul și toate obiectele care se găseau în casa Domnului și în vistieriile palatului regelui; i-a luat pe ostatici#14,14 Lit.: „fii ai garanției”. și s-a întors în Samaría#14,14 Este a treia devastare a templului și a palatului regal, după cea a lui Șișàc (1Rg 14,25-26) și a lui Hazaèl ( 2Rg 12,19)..
15Celelalte fapte ale lui Ióas pe care le-a făcut, vitejia lui și cum a luptat el împotriva lui Amasía, regele lui Iúda, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél? 16Ióas a adormit cu părinții săi și a fost îngropat la Samaría cu regii lui Israél. Și a devenit rege Ieroboám, fiul lui, în locul său. 17Amasía, fiul lui Ióas, regele lui Iúda, a trăit cincisprezece ani după moartea lui Ióas, fiul lui Ioaház, regele lui Israél.
18Celelalte fapte ale lui Amasía, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda? 19Au făcut un complot împotriva lui la Ierusalím. El a fugit la Láchiș, însă au trimis după el la Láchiș#14,19 Este actualul Tell-el-Duweir, la 8 km sud-vest de Bet-Gibrín. și l-au omorât acolo. 20L-au dus pe cai și a fost îngropat la Ierusalím cu părinții săi în cetatea lui Davíd. 21Tot poporul lui Iúda l-a luat pe Azaría#14,21 În 2Rg 14,21–15,34, acest rege este numit când Azaría, când Ahazía: probabil primul este numele de naștere, al doilea este cel care i-a fost acordat la încoronarea regală. – care avea șaisprezece ani – și l-au făcut rege în locul tatălui său, Amasía. 22El a reconstruit [cetatea] Elát#14,22 Acest port din timpul lui Solomòn, la golful Aqaba, fusese pierdut în timpul regelui Ioràm (2Rg 8,20-21). și a înapoiat-o lui Iúda după ce regele a adormit cu părinții săi.
Domnia lui Ieroboám al II-lea în Israél (783-743 î.C.)#14,23 Ieroboàm al II-lea a trecut în istorie ca unul dintre cei mai importanți regi ai Israèlului, întrucât a știut să asigure pentru mult timp regatului său o deosebită prosperitate materială. Se vede acest lucru din săpăturile arheologice de la Samaría și Meghído, ca și din informațiile pe care le furnizează profeții Amos și Osèa, contemporani cu el. Totuși, domnia lui Ieroboàm a fost caracterizată de un regres puternic religios și moral. Din acest motiv, autorul Cărții Regilor nu numai că îi acordă puțin spațiu, dar atribuie starea bună economică unui gest de mare milostivire divină față de Israèl (v. 26-27).
23În anul al cincisprezecelea al lui Amasía, fiul lui Ióas, regele lui Iúda, a devenit rege Ieroboám, fiul lui Ióas, regele lui Israél, la Samaría. A fost rege patruzeci și unu de ani. 24El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului; nu s-a îndepărtat de la niciunul dintre păcatele lui Ieroboám, fiul lui Nebát, care îl făcuse pe Israél să păcătuiască.
25El a adus înapoi teritoriile lui Israél, de la intrarea în Hamát#14,25 Vale neprecizată, la sud de Hamà, în Síria, care constituia hotarul de nord al țării Canaànului (Num 13,21) și al regatului lui Davíd și al lui Solomòn ( 1Rg 8,65). până la Marea Arabáh#14,25 Este vorba de Marea Moartă. Arabàh este stepa dintre Marea Moartă și Marea Roșie., după cuvântul#14,25 Nu se știe nimic despre această profeție. pe care-l rostise Domnul Dumnezeul lui Israél prin slujitorul său Ióna, fiul lui Amitái#14,25 Este profetul căruia îi e atribuită Cartea lui Iòna, unul dintre cei 12 profeți minori., profetul, din Gat-Héfer#14,25 Probabil, actualul Kírbet Er-Zùrra, la 5 km nord-est de Nazarèt. 26Căci Domnul a văzut că necazul lui Israél ajunsese prea mare și că nu era nici legat, nici liber, nu era nimeni care să-l ajute pe Israél#14,26 Autorul vrea să spună că nu mai erau oameni.. 27Domnul nu hotărâse#14,27 Lit.: „nu spusese”. să șteargă numele lui Israél de sub ceruri și i-a eliberat prin mâna lui Ieroboám, fiul lui Ióas.
28Celelalte fapte ale lui Ieroboám, tot ce a făcut el, vitejia lui, cum a luptat și cum a adus înapoi lui Israél [cetățile] Damásc și Hamát, care fuseseră ale lui Iúda, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél? 29Ieroboám a adormit cu părinții săi, cu regii lui Israél, și a devenit rege Zaharía, fiul lui, în locul său. #2Cr 25,1-8 #12,4
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași