Regele Davíd a mers și s-a prezentat înaintea Domnului și a zis:
„Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule,
și ce este casa mea
că m-ai adus până aici?
Și încă este atât de puțin în ochii tăi,
Doamne Dumnezeul meu!
Tu vorbești despre casa
slujitorului tău și pentru viitor.
Aceasta este legea cu privire la om,
Doamne Dumnezeul meu!
Ce ți-ar mai putea spune Davíd?
Tu îl cunoști pe slujitorul tău,
Doamne Dumnezeul meu!
De dragul cuvântului tău și după inima ta
ai făcut toate aceste lucruri mari:
le-ai făcut cunoscute slujitorului tău!
Mare ești tu, Doamne Dumnezeule!
Nimeni nu este ca tine
și nu este alt Dumnezeu în afară de tine,
după tot ce au auzit urechile noastre.
Cine este ca poporul tău, Israél?
Singurul popor pe pământ
la care a venit Dumnezeu
ca să-l răscumpere ca popor al său
și să-i dea un nume;
să facă pentru el
lucruri mari și înfricoșătoare,
pentru țara ta, înaintea poporului tău,
pe care ți l-ai răscumpărat
de la neamul Egiptului
și de la dumnezeii lui.
Tu l-ai întărit pe poporul tău, Israél,
ca să fie poporul tău pe vecie,
iar tu, Doamne,
ai devenit Dumnezeul lui.
Acum, Doamne Dumnezeule,
fă să rămână cuvântul
pe care l-ai rostit
asupra slujitorului tău
și asupra casei lui pe vecie
și fă după cum ai spus!
Mărit să fie numele tău pe vecie
și să se zică: «Domnul Sabaót
este Dumnezeul lui Israél!
Casa slujitorului tău Davíd
să rămână stabilă înaintea ta!».
Căci, tu Doamne Sabaòt,
Dumnezeul lui Israél,
ai descoperit la urechea slujitorului tău,
zicând: «Îți voi zidi o casă».
De aceea slujitorul tău a îndrăznit
să-ți facă această rugăciune.
Acum, Doamne Dumnezeule,
tu ești Dumnezeu
și cuvintele tale sunt adevăr.
Tu i-ai spus slujitorului tău
toate aceste cuvinte frumoase.
Binevoiește a binecuvânta
casa slujitorului tău
ca să fie înaintea ta pentru totdeauna.
Pentru că tu, Doamne Dumnezeule,
ai vorbit.
Binecuvântează cu binecuvântarea ta
casa slujitorului tău
pentru totdeauna!”.