Faptele apostolilor 17
17
Paul la Tesaloníc
1Străbătând Amfipólis#17,1 „Amfipolis” înseamna „cetate dublă” și este înconjurată de cele două brațe ale râului Strýmon. Se află lângă mare, la 44 km de Filípi, pe Via Egnàtia. și Apolónia#17,1 Apolònia, cetate mică pe Via Egnàtia, la 46 km de Amfipolis și 57 de Tesaloníc; azi se cheamă Pollina., ei au venit la Tesaloníc#17,1 Tesaloníc, cetate întemeiată în anul 315 î.C. de către generalul Casàndru, care i-a dat numele soției sale, sora lui Alexandru cel Mare. Era un important port la Marea Egèe și capitala Macedòniei, unde își avea sediul proconsulul. Cunoaște o mare dezvoltare după războaiele civile romane, fiind la răscrucea drumurilor imperiale Via Egnàtia și Via Àpia. Astăzi se numește Thesaloníki și este al doilea oraș al Greciei., unde era o sinagogă a iudeilor. 2După obiceiul [său], Paul a intrat la ei și trei sâmbete la rând le-a vorbit despre Scripturi, 3explicând și demonstrând că Cristos trebuia să sufere și să învie din morți: „Acesta este Cristos Isus pe care eu vi-l vestesc”. 4Unii dintre ei au fost convinși și s-au alăturat lui Paul și lui Síla, împreună cu o mulțime numeroasă de greci evlavioși și multe femei de vază#17,4 Lit.: „nu puține dintre cele dintâi”..
5Dar iudeii au devenit invidioși: au strâns de prin piețe niște oameni răi și, adunând o ceată, au răvășit cetatea și, năvălind la casa lui Iáson, căutau să-i aducă afară, în fața poporului. 6Dar negăsindu-i, i-au târât pe Iáson și pe câțiva frați în fața autorităților cetății, strigând: „Iată, cei care au tulburat lumea întreagă au venit și aici, 7iar Iáson i-a primit [la el]! Toți aceștia se împotrivesc decretelor Cezárului, spunând că au alt rege, pe Isus”. 8Astfel au tulburat mulțimea și autoritățile cetății, care au auzit acestea. 9Și, după ce au primit o garanție de la Iáson și de la ceilalți, i-au lăsat liberi.
Paul la Beréea
10Atunci frații i-au trimis îndată, în timpul nopții, pe Paul și pe Síla la Beréea#17,10 Berèea: cetatea se află la 65 km vest de Tesaloníc, pe calea ce leagă Macedònia de Grecia centrală. În timpul lui Nèro, era metropola în care se întrunea consiliul macedonean. Astăzi se numește Vèria.. Când au ajuns acolo, au intrat în sinagoga iudeilor. 11Aceștia erau mai binevoitori decât cei din Tesaloníc. Ei au primit cuvântul cu toată bunăvoința. În fiecare zi cercetau Scripturile ca să vadă dacă lucrurile sunt așa. 12Așadar, mulți dintre ei au crezut, la fel și dintre greci: multe femei de seamă și unii#17,12 Lit.: „nu puțini”. bărbați.
13Dar când au aflat iudeii din Tesaloníc că Paul a vestit cuvântul lui Dumnezeu și în Beréea, au venit și aici să răzvrătească și să tulbure mulțimile. 14Atunci frații l-au trimis îndată pe Paul până la mare, iar Síla și Timotéi au rămas acolo. 15Cei care l-au însoțit pe Paul l-au dus până la Aténa și, primind poruncă pentru Síla și Timotéi ca să meargă la el cât mai repede, au ieșit.
Paul la Aténa
16În timp ce Paul îi aștepta în Aténa#17,16 În timpul sfântului Paul, Atena era un orășel de provincie cu o populație de 5.000 de locuitori. Era însă un centru cultural cunoscut, loc de întâlnire al filozofiilor și artelor., i s-a umplut sufletul de indignare#17,16 Lit.: „i s-a indignat duhul”. văzând că cetatea era plină de idoli. 17Discuta în sinagogă cu iudeii și cu adoratorii [lui Dumnezeu], iar în piață, în fiecare zi, cu aceia pe care îi întâlnea. 18Chiar și unii dintre filozofii epicurieni și stoici#17,18 Epicurienii și stoicii reprezentau curentele filozofice principale ale timpului. „Epicureismul” avea o viziune materialistă despre lume și susținea că singurul ideal pentru om era plăcerea, fie intelectuală, fie senzuală. „Stoicismul” propunea resemnarea la propria soartă, disprețuirea durerii și noblețea divină a omului, considerat o părticică a divinității. Evident, aceste două curente filozofice sunt în conflict între ele și cu doctrina creștină. conversau cu el și i-au zis: „Ce vrea să spună vorbărețul acesta?”. Alții: „Pare să fie un predicator al zeităților străine, pentru că predică despre Isus și înviere”.
19L-au luat cu ei și l-au dus la Areopág#17,19 Lit.: „Colina lui Àres”. Ares era, în Grecia Antică, zeul războiului. Această colină se află la poalele Acròpolei. Era locul în care se aduna tribunalul suprem, care a luat numele locului. Sfântul Luca pare să se refere, în primul rând, la Areopàg ca tribunal și la membrii acestuia. și i-au spus: „Am putea ști și noi care este această învățătură nouă despre care vorbești? 20Căci ne aduci la auz lucruri străine. Am vrea deci să știm ce înseamnă acestea#17,20 Lit.: „ce vrea să fie acestea”.”. 21De fapt, toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu-și petreceau timpul cu nimic altceva decât vorbind sau ascultând ceva nou.
Discursul lui Paul în Areopág
22Atunci Paul, stând [în picioare] în mijlocul Areopágului, a spus: „Bărbați atenieni! Din tot ceea ce văd, constat că voi sunteți foarte religioși. 23Căci străbătând cetatea și observând cu atenție monumentele voastre sacre, am găsit și un altar pe care este scris: «Dumnezeului necunoscut». Așadar, cel pe care îl cinstiți fără să-l cunoașteți, pe acesta vi-l vestesc.
24Dumnezeu, care a făcut lumea și toate câte sunt în ea, cel care este Domnul cerului și al pământului, nu locuiește în temple făcute de mână [de om], 25nici nu este slujit de mâini omenești ca și cum ar avea nevoie de ceva, el care dă tuturor viață, suflare și toate. 26El a făcut dintr-unul singur#17,26 Unele manuscrise au: „din sângele unuia”. Exegeții consideră că expresia nu se referă la substanță sau principiu primordial, ci la Adàm, strămoșul întregului neam omenesc. tot neamul omenesc care să locuiască pe toată suprafața pământului, i-a stabilit timpuri determinate și hotare între care să locuiască 27pentru a-l căuta pe Dumnezeu#17,27 Câteva manuscrise au „divinitatea” în loc de „Dumnezeu”. – fie și numai bâjbâind – și să-l găsească, deși nu este departe de fiecare dintre noi.
28Căci în el trăim, ne mișcăm și suntem,
cum au spus și unii dintre poeții#17,28 În unele manuscrise lipsește: „poeții”. voștri#17,28 Textul citat se găsește în poetul și filozoful antic Aràtus din Cilícia (ṭ 240 î.C.).:
«Căci suntem și noi din neamul [lui]».
29Așadar, dacă suntem din neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să credem că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, indiciu al măiestriei și al imaginației omului. 30Dar Dumnezeu, trecând cu vederea timpurile de ignoranță, vestește#17,30 Unele manuscrise au: „poruncește!”. acum oamenilor de pretutindeni să se convertească. 31De fapt, el a stabilit o zi în care avea să judece lumea cu dreptate prin omul rânduit [pentru aceasta], dând garanție#17,31 Lit.: „credință”. tuturor prin aceea că l-a înviat din morți”.
32Când au auzit ei de învierea din morți, unii îl luau în râs, alții ziceau: „Despre asta te vom asculta altă dată#17,32 Lit.: „din nou”.”. 33Astfel, Paul a ieșit dintre ei. 34Totuși, unii bărbați i s-au alăturat și au crezut. Printre ei erau Dionisiu Areopágitul, o femeie cu numele Damaris și alții împreună cu ei. #1Tes 2,2 #13,14 #9,20; 18,5; 26,23 #Lc 24,26 #13,43; 28,24 #13,45 #1Tes 2,15 #Rom 16,21 #16,20; 24,5 #25,8 #9,25; 13,14; 23,23.31 #1,14; 17,34 #14,19 #1Cor 1,22 #13,12; 28,22 #3,17; 14,17 #Gal 4,8 #4,24; 7,48; 14,15 #1Rg 8,27 #Ps 146,6 #Is 66,1-2 #7,48; 19,26 #Is 42,5 #Ier 7,22 #Înț 13,10 #14,17 #Gen 10 #Dt 32,8 #Is 55,6 #Înț 13,1-9 #Rom 1,19-20 #Is 40,18-20 #10,42 #1Tes 1,10 #1Cor 1,23; 15,12
Selectat acum:
Faptele apostolilor 17: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași