Geneza 15
15
Promisiunile și alianța divină
1După aceste lucruri, cuvântul Domnului a fost către Abrám într-o viziune, zicând: „Nu te teme#15,1 Abrahàm este prezentat ca un profet prin următoarele formule: „cuvântul Domnului a fost către”; aceasta se petrece într-o viziune și oracolul este unul de mântuire: „nu te teme”. La fel ca în Lc 1,12-13, cuvântul este adresat unui tată înaintat în vârstă care nu are copii., Abrám! Eu sunt scutul tău și răsplata ta va fi foarte mare”.
2Abrám a zis: „Doamne Dumnezeul meu, ce-mi vei da? Căci merg [din viață] fără copii#15,2 Lit.: „gol”. Din acest loc, textul ebraic este corupt și a fost refăcut pe baza versetului următor. LXX continuă: „iar fiul slujitoarei mele, Màsec, este Damàskos Elíezer”. și moștenitorul casei mele este Eliezér din Damásc”. 3Abrám a zis: „Iată, tu nu mi-ai dat descendență și [de aceea] mă va moșteni un servitor al casei mele”. 4Dar, iată, cuvântul Domnului [a fost] către el, zicând: „Nu te va moșteni acesta! Căci cel care va ieși din măruntaiele tale, el te va moșteni”. 5L-a condus afară și i-a zis: „Privește spre cer și numără stelele, dacă poți să le numeri”. Și i-a spus: „Așa va fi descendența ta”. 6El a crezut în Domnul și [Domnul] i-a considerat [aceasta] ca dreptate#15,6 Din punct de vedere gramatical, subiectul propoziției „și el i-a socotit aceasta ca dreptate” poate fi sau Abrahàm (acesta recunoaște dreptatea lui Dumnezeu, care i-a promis o descendență și acum este pe cale să realizeze promisiunea) sau Dumnezeu (care recunoaște dreptatea lui Abrahàm, cel care are încredere în promisiunea divină). Dreptatea nu este înainte de toate o virtute morală, ci implică un acord cu voința lui Dumnezeu așa cum se exprimă în promisiunile sale (Gen 12,3; 13,14-16 etc). Ea se referă la un cuvânt divin și din ea decurg viața și prosperitatea. Credința lui Abrahàm este încrederea într-o promisune nerealizabilă din punct de vedere uman. Dumnezeu îi recunoaște meritul acestui fapt (cf. Dt 24,13; Ps 106,31) și-l socotește ca dreptate, „drept” fiind omul pe care corectitudinea și supunerea îl fac plăcut înaintea lui Dumnezeu. Sfântul Paul folosește textul pentru a arăta că justificarea depinde de credință, și nu de faptele Legii (Rom 4,3-25; Gal 3,1-18) (dar credința lui Abrahàm determină conduita sa); ea este principiu de acțiune și Sfântul Iacòb poate să invoce același text pentru a condamna credința „moartă” fără faptele credinței (Iac 2,14-26)..
7El i-a zis: „Eu sunt Domnul, care te-am făcut să ieși din Ur, din Caldéea, ca să-ți dau țara aceasta ca s-o moștenești”#15,7 Modul de autoprezentare a lui Dumnezeu și darul Țării Promise apropie textul acesta de stilul deuteronomic întâlnit în mărturisirile de credință din Ex 20,2 și Dt 5,6.. 8Și [Abrám] a zis: „Doamne Dumnezeule, cum voi cunoaște că o voi stăpâni?”. 9Și [Domnul] a zis: „Ia-mi o juncă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturică și un pui de porumbel!”. 10Și i-a adus toate acestea, le-a spintecat în două și a pus fiecare bucată una în fața celeilalte, dar păsările nu le-a spintecat#15,10 Este vorba de un ritual foarte vechi, atestat și în biblioteca de la Màri și rămas în vigoare timp de multe secole (cf. Ier 34,17 șu): animalele erau împărțite în două și contractanții unui tratat treceau printre cele două părți, învocând asupra lor blestemul în caz de infidelitate. Lista animalelor se pare că face aluzie la diferite tipuri de sacrificii practicate în liturgia de la templu.. 11Și păsările răpitoare#15,11 În alte locuri din Vechiul Testament, păsările răpitoare (care sunt necurate, cf. Lev 11,13-19; Dt 14,12-18) reprezintă națiunile străine (Ez 17,3.7; Zah 5,9), de cele mai multe ori Egiptul. În situația de față, aceste răpitoare sunt, probabil, păsări rău-prevestitoare, făcând aluzie la incidentele care vor urma, probabil captivitatea din Egipt. coborau peste animalele spintecate, dar Abrám le izgonea#15,11 LXX are: „Abràm s-a așezat împreună cu ele”..
12La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Abrám și l-a cuprins frica. Un întuneric mare a căzut asupra lui. 13[Domnul] i-a zis lui Abrám: „Să știi că descendența ta va fi străină într-o țară care nu va fi a ei; acolo îi vor sluji [pe străini] și aceștia îi vor umili timp de patru sute de ani#15,13 Versetul face aluzie la oprimarea evreilor în Egipt. Ex 12,40 vorbește cu exactitate de 430 de ani de captivitate.. 14Dar pe poporul pe care ei îl vor sluji, eu îl voi judeca. Și după aceea vor ieși cu averi mari. 15Tu vei merge la părinții tăi în pace și vei fi îngropat după o bătrânețe fericită. 16A patra generație, ea se va întoarce aici, căci nelegiuirea amoréilor nu și-a împlinit până acum [măsura]”.
17Soarele a apus și s-a făcut întuneric adânc; și, iată, ca dintr-un cuptor fumegând, pară de foc a trecut#15,17 Sub simbolul focului, cel care trece este însuși Domnul (cf. rugul arzând: Ex 3,2; coloana de foc: Ex 13,21; muntele Sinài în flăcări: Ex 19,18). Trece numai Dumnezeu, căci alianța este un pact unilateral (cf. Gen 9,9). Nu este necesar a se vedea aici un blestem la care se expune Yhwh însuși, așa cum se desfășura ritualul încheierii unei alianțe. printre acele părți de animale! 18În ziua aceea, Domnul a încheiat o alianță#15,18 Lit.: „a tăiat o alianță”. Termenul ebraic „bᵊrît” este asociat cu termenul acadian „bîrîtû”, un termen care sugerează că alianța, în sens biblic, nu este o înțelegere între două părți, dar ceva care este impus, o obligație. În cazul de față, Domnul se obligă să împlinească promisiunea (mai ales pe aceea a țării) făcută lui Abrahàm și descendenței sale. cu Abrám, zicând:
„Descendenței tale voi da țara aceasta
de la râul Egiptului
până la Râul cel Mare, râul Eufrát,
19și anume: chenéii, chenezéii, cadmonéii, 20hetéii, ferezéii, refaímii, 21amoréii, canaaneénii, ghergheséii și iebuséii”. #12,2.7; 13,14-17; 17 #Dt 33,29; Ps 28,7 #Fap 7,5 #Dt 1,10; Evr 11,12 #Rom 4,18 #Rom 4,3-25; Gal 3,6; Iac 2,23 #11,31 #Ier 34,18-19 #2,21; Iob 4,12-16 #Idt 5,6-10; Fap 7,6-7 #Ex 12,40; Gal 3,17 #17,2 #Ios 1,4 #Ex 3,8.17; 34,11; Dt 7,1
Selectat acum:
Geneza 15: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Geneza 15
15
Promisiunile și alianța divină
1După aceste lucruri, cuvântul Domnului a fost către Abrám într-o viziune, zicând: „Nu te teme#15,1 Abrahàm este prezentat ca un profet prin următoarele formule: „cuvântul Domnului a fost către”; aceasta se petrece într-o viziune și oracolul este unul de mântuire: „nu te teme”. La fel ca în Lc 1,12-13, cuvântul este adresat unui tată înaintat în vârstă care nu are copii., Abrám! Eu sunt scutul tău și răsplata ta va fi foarte mare”.
2Abrám a zis: „Doamne Dumnezeul meu, ce-mi vei da? Căci merg [din viață] fără copii#15,2 Lit.: „gol”. Din acest loc, textul ebraic este corupt și a fost refăcut pe baza versetului următor. LXX continuă: „iar fiul slujitoarei mele, Màsec, este Damàskos Elíezer”. și moștenitorul casei mele este Eliezér din Damásc”. 3Abrám a zis: „Iată, tu nu mi-ai dat descendență și [de aceea] mă va moșteni un servitor al casei mele”. 4Dar, iată, cuvântul Domnului [a fost] către el, zicând: „Nu te va moșteni acesta! Căci cel care va ieși din măruntaiele tale, el te va moșteni”. 5L-a condus afară și i-a zis: „Privește spre cer și numără stelele, dacă poți să le numeri”. Și i-a spus: „Așa va fi descendența ta”. 6El a crezut în Domnul și [Domnul] i-a considerat [aceasta] ca dreptate#15,6 Din punct de vedere gramatical, subiectul propoziției „și el i-a socotit aceasta ca dreptate” poate fi sau Abrahàm (acesta recunoaște dreptatea lui Dumnezeu, care i-a promis o descendență și acum este pe cale să realizeze promisiunea) sau Dumnezeu (care recunoaște dreptatea lui Abrahàm, cel care are încredere în promisiunea divină). Dreptatea nu este înainte de toate o virtute morală, ci implică un acord cu voința lui Dumnezeu așa cum se exprimă în promisiunile sale (Gen 12,3; 13,14-16 etc). Ea se referă la un cuvânt divin și din ea decurg viața și prosperitatea. Credința lui Abrahàm este încrederea într-o promisune nerealizabilă din punct de vedere uman. Dumnezeu îi recunoaște meritul acestui fapt (cf. Dt 24,13; Ps 106,31) și-l socotește ca dreptate, „drept” fiind omul pe care corectitudinea și supunerea îl fac plăcut înaintea lui Dumnezeu. Sfântul Paul folosește textul pentru a arăta că justificarea depinde de credință, și nu de faptele Legii (Rom 4,3-25; Gal 3,1-18) (dar credința lui Abrahàm determină conduita sa); ea este principiu de acțiune și Sfântul Iacòb poate să invoce același text pentru a condamna credința „moartă” fără faptele credinței (Iac 2,14-26)..
7El i-a zis: „Eu sunt Domnul, care te-am făcut să ieși din Ur, din Caldéea, ca să-ți dau țara aceasta ca s-o moștenești”#15,7 Modul de autoprezentare a lui Dumnezeu și darul Țării Promise apropie textul acesta de stilul deuteronomic întâlnit în mărturisirile de credință din Ex 20,2 și Dt 5,6.. 8Și [Abrám] a zis: „Doamne Dumnezeule, cum voi cunoaște că o voi stăpâni?”. 9Și [Domnul] a zis: „Ia-mi o juncă de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturică și un pui de porumbel!”. 10Și i-a adus toate acestea, le-a spintecat în două și a pus fiecare bucată una în fața celeilalte, dar păsările nu le-a spintecat#15,10 Este vorba de un ritual foarte vechi, atestat și în biblioteca de la Màri și rămas în vigoare timp de multe secole (cf. Ier 34,17 șu): animalele erau împărțite în două și contractanții unui tratat treceau printre cele două părți, învocând asupra lor blestemul în caz de infidelitate. Lista animalelor se pare că face aluzie la diferite tipuri de sacrificii practicate în liturgia de la templu.. 11Și păsările răpitoare#15,11 În alte locuri din Vechiul Testament, păsările răpitoare (care sunt necurate, cf. Lev 11,13-19; Dt 14,12-18) reprezintă națiunile străine (Ez 17,3.7; Zah 5,9), de cele mai multe ori Egiptul. În situația de față, aceste răpitoare sunt, probabil, păsări rău-prevestitoare, făcând aluzie la incidentele care vor urma, probabil captivitatea din Egipt. coborau peste animalele spintecate, dar Abrám le izgonea#15,11 LXX are: „Abràm s-a așezat împreună cu ele”..
12La apusul soarelui, un somn adânc a căzut peste Abrám și l-a cuprins frica. Un întuneric mare a căzut asupra lui. 13[Domnul] i-a zis lui Abrám: „Să știi că descendența ta va fi străină într-o țară care nu va fi a ei; acolo îi vor sluji [pe străini] și aceștia îi vor umili timp de patru sute de ani#15,13 Versetul face aluzie la oprimarea evreilor în Egipt. Ex 12,40 vorbește cu exactitate de 430 de ani de captivitate.. 14Dar pe poporul pe care ei îl vor sluji, eu îl voi judeca. Și după aceea vor ieși cu averi mari. 15Tu vei merge la părinții tăi în pace și vei fi îngropat după o bătrânețe fericită. 16A patra generație, ea se va întoarce aici, căci nelegiuirea amoréilor nu și-a împlinit până acum [măsura]”.
17Soarele a apus și s-a făcut întuneric adânc; și, iată, ca dintr-un cuptor fumegând, pară de foc a trecut#15,17 Sub simbolul focului, cel care trece este însuși Domnul (cf. rugul arzând: Ex 3,2; coloana de foc: Ex 13,21; muntele Sinài în flăcări: Ex 19,18). Trece numai Dumnezeu, căci alianța este un pact unilateral (cf. Gen 9,9). Nu este necesar a se vedea aici un blestem la care se expune Yhwh însuși, așa cum se desfășura ritualul încheierii unei alianțe. printre acele părți de animale! 18În ziua aceea, Domnul a încheiat o alianță#15,18 Lit.: „a tăiat o alianță”. Termenul ebraic „bᵊrît” este asociat cu termenul acadian „bîrîtû”, un termen care sugerează că alianța, în sens biblic, nu este o înțelegere între două părți, dar ceva care este impus, o obligație. În cazul de față, Domnul se obligă să împlinească promisiunea (mai ales pe aceea a țării) făcută lui Abrahàm și descendenței sale. cu Abrám, zicând:
„Descendenței tale voi da țara aceasta
de la râul Egiptului
până la Râul cel Mare, râul Eufrát,
19și anume: chenéii, chenezéii, cadmonéii, 20hetéii, ferezéii, refaímii, 21amoréii, canaaneénii, ghergheséii și iebuséii”. #12,2.7; 13,14-17; 17 #Dt 33,29; Ps 28,7 #Fap 7,5 #Dt 1,10; Evr 11,12 #Rom 4,18 #Rom 4,3-25; Gal 3,6; Iac 2,23 #11,31 #Ier 34,18-19 #2,21; Iob 4,12-16 #Idt 5,6-10; Fap 7,6-7 #Ex 12,40; Gal 3,17 #17,2 #Ios 1,4 #Ex 3,8.17; 34,11; Dt 7,1
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași