Neemia 2
2
Neemia pleacă la Ierusalim
1În luna Nisan, în al douăzecilea an al împăratului Artaxerxe#Ezra 7:1., pe când vinul era înaintea lui, l‑am#Neem. 1:11. luat și i l‑am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist în prezența lui. 2Împăratul mi‑a zis: „De ce ai fața tristă? Nu ești bolnav, deci nu poate fi decât o întristare#Pr. 15:13. a inimii.” Atunci m‑a apucat o mare frică 3și i‑am răspuns împăratului: „Veșnic să trăiască împăratul#1Rg. 1:31. Dan. 2:4; 5:10; 6:6,21.! Cum să n‑am fața tristă când cetatea#Neem. 1:3. în care sunt mormintele părinților mei este în ruină și porțile ei sunt arse de foc?” 4Și împăratul mi‑a zis: „Ce anume ceri?” Eu m‑am rugat Dumnezeului cerurilor 5și i‑am răspuns împăratului: „Dacă împăratul găsește cu cale și dacă robul tău îi este plăcut, trimite‑mă în Iuda, la cetatea în care sunt mormintele părinților mei, ca s‑o rezidesc!” 6Împăratul, care o avea alături de el pe împărăteasă, mi‑a zis atunci: „Cât va ține călătoria ta și când te vei întoarce?” Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec și i‑am hotărât#Neem. 5:14; 13:6. o vreme. 7Apoi i‑am zis împăratului: „Dacă împăratul găsește cu cale, să mi se dea scrisori pentru guvernatorii din Transeufratena#2:7 Akk. ebir nāri, aram. ˁabar naharā, ebr. ˁēber hanāhār lit. „dincolo de Râu”. Referire la o provincie administrativă care se întindea de la malul vestic al Eufratului până la Marea Mediterană. În perioada neo‑asiriană, zona de coastă a provinciei era delimitată de Tir la nord și de Gaza la sud. În perioada persană, zona a devenit parte din satrapia a cincea (Babilonia–Abr Nahara)., ca să‑mi îngăduie să trec și să intru în Iuda, 8precum și o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să‑mi dea lemne să fac grinzi pentru porțile fortăreței Templului#Neem. 3:7., pentru zidul cetății și pentru casa în care voi locui.” Împăratul mi‑a dat ce am cerut, căci#Neem. 2:18. Ezra 5:5; 7:6,9,28. mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.
9M‑am dus la guvernatorii din Transeufratena și le‑am dat scrisorile împăratului, care trimisese cu mine niște căpetenii ale oștirii și călăreți. 10Însă când Sanbalat, horonitul, și Tobia, slujitorul amonit, au auzit lucrul acesta, s‑au făcut foc și pară că venea un om să caute binele fiilor lui Israel.
Neemia îmbărbătează poporul
11Am#Ezra 8:32. ajuns la Ierusalim și am rămas acolo trei zile. 12După aceea, m‑am sculat noaptea cu câțiva oameni, dar nu am spus nimănui ce‑mi pusese Dumnezeul meu pe inimă să fac pentru Ierusalim. Nu adusesem cu mine niciun animal în afară de cel pe care călăream. 13Am ieșit noaptea pe Poarta#Neem. 3:13. 2Cr. 26:9. Văii și m‑am îndreptat spre Izvorul Balaurului și spre Poarta Gunoiului, cercetând zidurile Ierusalimului, care fuseseră sparte#Neem. 2:17. Neem. 1:3., și porțile arse de foc. 14Am trecut pe la Poarta#Neem. 3:15. Izvorului și pe la Iazul Regelui și nu era loc pe unde să treacă animalul care era sub mine. 15Am urcat noaptea prin#2Sam. 15:23. Ier. 31:40. vale#2:15 Ebr. nahal denumește în sens precis un ued (wadi), o vale prin care se scurg torenții creați de ploile sezoniere. și am cercetat zidul. Apoi am intrat iarăși pe Poarta Văii, întorcându‑mă astfel. 16Mai marii poporului nu știau unde fusesem și ce făcusem. Până în clipa aceea nu le spusesem nimic iudeilor, nici preoților, nici nobililor, nici mai‑marilor, nici vreunuia dintre cei care purtau vreo răspundere.
17Atunci le‑am zis: „Vedeți și voi starea nenorocită în care suntem: Ierusalimul este în ruine și porțile sunt arse de foc. Haideți să zidim iarăși zidul Ierusalimului, ca să nu mai fim de#Neem. 1:3. Ps. 44:13; 79:4. Ier. 24:9. Ez. 5:14,15; 22:4. ocară!” 18Și le‑am istorisit cum mâna#Neem. 2:8. bună a Dumnezeului meu fusese peste mine și ce cuvinte îmi spusese împăratul. Ei au zis: „Atunci, să ne apucăm să zidim!” Și au prins#2Sam. 2:7. curaj#2:18 Lit. „și‑au întărit mâinile”. să înceapă această lucrare bună. 19Dar când au auzit aceasta, Sanbalat, horonitul, Tobia, slujitorul amonit, și Gheșem, arabul, și‑au bătut joc#Ps. 44:13; 79:4; 80:6. de noi și ne‑au aruncat vorbe disprețuitoare, zicând: „Ce faceți voi acolo? Vă răsculați#Neem. 6:6. împotriva împăratului?” 20Și eu le‑am răspuns: „Dumnezeul cerurilor ne va da izbândă! Noi, robii Săi, ne vom apuca să zidim, dar voi#Ezra 4:3. n‑aveți nici parte, nici drept, nici pomenire#2:20 Ebr. zikkāron „amintire”, „semn palpabil care aduce aminte de ceva”. În context, termenul este folosit de Neemia pentru a exprima ideea că adversarii săi nu au legitimitatea necesară refacerii zidurilor Ierusalimului. în Ierusalim!”
Selectat acum:
Neemia 2: EDCR
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyrightul pentru Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) © 2022 aparține British and Foreign Bible Society / Societății Biblice pentru Răspândirea Bibliei în Anglia și Străinătate și Societății Biblice Interconfesionale din România.